Timeliness and mandatory content requirements for insurance guarantee claims against bankrupt insurers under Law 213/2015

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziei nr. 7883/31.07.2017 ca fiind nelegală şi netemeinică, respectiv obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a cererii de despăgubire, în sensul obligării acesteia la plata despăgubirilor solicitate prin cerere, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1686 din 4 aprilie 2018, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Cu toate că recurentul nu precizează în concret temeiul de drept al recursului, instanţa apreciază că motivele invocate pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentinţa civilă atacată este netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

- având în vedere dispoziţiile art. 425 lit. b), C. proc. civ., cu privire la menţiunile obligatorii ale unei hotărâri judecătoreşti, printre care se află motivarea de fapt şi de drept, care a format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor sau obligativitatea instanţei de a se pronunţa asupra tuturor cererilor formulate de către părţi în timpul procesului prin dispozitivul acesteia, sau motivarea trebuie să fie concretă şi expusă în considerentele hotărârii, stare de fapt care nu se regăseşte în această hotărâre atacată, respectiv prima instanţă nu a făcut nici o menţiune în considerentele hotărârii atacate cu privire la admiterea sau respingerea cererii formulată în ceea ce priveşte administrarea probelor.

Interpretarea instanţei în ceea ce priveşte probele administrate sau probele înlăturate lipseşte, respectiv nu este motivată sub nici un aspect ceea ce poate conduce la concluzia că instanţa a pronunţat o soluţie fără a administra probe sau fără a cerceta probatoriu în această cauză. Acest lucru este necesar respectiv analiza şi interpretarea tuturor probelor solicitate atât cele încuviinţate cât şi cele neîncuviinţate, deoarece este de esenţă şi constituie o garanţie pentru toate părţile litigante, respectiv că instanţa a ţinut cont de întreg ansamblu probator, precum şi că cererile lor au fost analizate cu atenţie de către instanţa judecătorească, oferind totodată posibilitatea exercitării controlului judiciar în ceea ce priveşte soluţia dată.

Sub acest aspect hotărârea ar trebui să demonstreze în mod logic, deplina concordanţă între soluţia dată în cauza respectivă şi realitatea de fapt, analiză pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care au format convingerea acestuia, raportat la întreg probatoriu administrat în această cauză, respectiv proba cu înscrisuri, cărora instanţa ar fi trebuit să le dea curs mai cu seamă şi pentru faptul că instanţa, ar fi trebuit să dea curs dispoziţiilor legale. Ori în motivarea hotărârii atacate există o neconcordanţă vădită între soluţia dată şi realitatea stării de fapt pe care instanţa de fond nu a înţeles-o sau a interpretat-o în mod greşit, analizând o altă stare de fapt decât cea dedusă judecăţii, neraportându-se la cererile solicitate în această cauză.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/07.03.2017, reclamantul A. a completat doar numărului contului în care să se efectueze plata, fără a face vreo menţiune cu privire la sumă, la incident, la poliţa de asigurare, respectiv toate elementele care trebuie menţionate potrivit legii.

Prin Decizia nr. 7883/31.07.2017, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins ca tardivă cererea de plată, prin raportare la dispoziţiile art. 14 din Legea 213/2015, că cererea a fost depusă peste termenul de 90 zile instituit de lege.

Curtea de Apel a menţinut decizia contestată şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea recurentei-reclamante.

Analizând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor: "În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi".

De asemenea, art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor menţionează:

"(1) Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări. Cererea de plată se adresează Fondului şi se depune la sediul acestuia, direct sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică ori prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Cererea de plată se poate depune şi la mandatarii desemnaţi de către Fond în acest scop. La cererea de plată se anexează, în copie legalizată, actele/înscrisurile doveditoare ale sumelor pretinse cu titlu de creanţe de asigurări. În cazul imposibilităţii de prezentare a actelor/înscrisurilor doveditoare în copie legalizată, petentul poate să prezinte copii ale acestora sau poate depune o declaraţie pe propria răspundere, în sensul susţinerii acestor documente justificative. Declaraţia pe propria răspundere dată de petent în susţinerea documentelor justificative este prevăzută în anexa nr. 7. În cuprinsul cererii de plată se va preciza motivul imposibilităţii de depunere a înscrisurilor justificative".

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că cererea formulată de recurentul-reclamant în data de 28 iulie 2016 pe de o parte constituie cerere de deschidere a dosarului de daună, nicidecum cerere de plată, iar pe de altă parte că a fost înregistrată la FGA sub nr. x/02.02.2017, deci la mai bine de 6 luni de la data menţionată, aceasta fiind transmisă prin email abia in data de 31 ianuarie 2017.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1686 din 4 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2020.