Company’s challenge to public-domain listing of land dismissed as time-barred.

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta Societatea A. SRL-la SCPA B., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Craiova, Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Craiova reprezentată de primar, Consiliul Local Craiova a solicitat anularea/revocarea parţială a H.G. nr. 141/2008 şi a H.G. nr. 965/2002 în sensul anulării poziţiei 4794 din Anexa 2 la H.G. nr. 965/2002 în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 24.749 mp deţinut de societatea reclamantă din totalul de 140.000 mp trecuţi la poziţia menţionată ca făcând parte din domeniul public, anularea adresei nr. x/06.07.2017 a Primăriei Municipiului Craiova de răspuns la plângerea prealabilă precum şi anularea parţială a hotărârii Municipiului Craiova nr. 80/2006.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 190 din 28 martie 2018, a respins acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. SRL-la SCPA B., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Craiova, Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Craiova reprezentată de primar şi Consiliul Local Craiova.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Societatea A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că, în prezenta cauză, sunt atacate acte administrative cu caracter individual destinate altor subiecte de drept, în speţă Primăria Municipiului Craiova, însă deşi acceptă că este aplicabilă Decizia CCR nr. 797 din 27 septembrie 2007, consideră că termenul de la care s-a luat la cunoştinţa de existenta celor două hotărâri de Guvern este data publicării în Monitorul Oficial.

Recurenta precizează că a luat la cunoştinţă despre existenţa atestării terenului ca parte a domeniului public cu ocazia demarării procedurii ce face obiectul H.G. nr. 834/1991, ocazie cu care a primit un refuz din partea Primăriei Municipiului Craiova - Direcţia de Urbanism, care prin adresa nr. x/05.05.2017 menţionează că Parcul A. conform H.G. nr. 141/2008 aparţine domeniului public al municipiului Craiova şi este în administrarea RAADPFL prin HCL 80/2006" fapt pentru care solicitarea de a semna procesele-verbale privind amplasamentul incintei (de delimitare) nu poate fi soluţionată favorabil.

Recurenta mai arată că nu putea lua cunoştinţă despre anexele la cele două Hotărâri de Guvern, pentru simplul considerent că acestea nu se publică în Monitorul Oficial.

În opinia recurentei, termenul de 30 de zile, în cadrul căruia se poate formula, sub sancţiunea decăderii, plângere prealabilă, este aplicabil doar persoanelor cărora li se comunică actul administrativ contestat.

Într-o astfel de ipoteză, devin aplicabile prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi cele ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 797 din 27 septembrie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Ori, având în vedere că i s-a opus un act de atestare a domeniului public al municipiului Craiova, anume H.G. nr. 141/2008 prin care s-a modificat H.G. nr. 965/2002, recurenta consideră că este vătămată într-un drept şi interes legitim, deoarece bunul imobil- teren şi construcţii în suprafaţa de 24749 mp -nu poate face parte din domeniul public al municipiului Craiova, existând două Decizii de dare în administrare a acestui teren de către Consiliul Judeţean Dolj către OJT Dolj, transmis apoi către S.C. Jiul S.A..

Recurenta mai susţine că data la care a luat la cunoştinţă despre cele două hotărâri este data la care i s-a comunicat imposibilitatea parcurgerii procedurii prevăzută de H.G. nr. 834/1991, iar considerentul şi de fapt singurul considerent al instanţei de fond pentru care a admis excepţia inadmisibilităţii, respectiv că data luării cunoştinţă este data publicării în MO este neîntemeiat din moment ce anexele nu se publică în MO, aceasta fiind şi practica Înaltei Curţi.

Având în vedere nelegalitatea soluţiei sub acest aspect al admiterii excepţiei inadmisibilităţii, devine nelegală şi soluţia dată capătului de cerere în anularea HCL 80/2008 a Consiliului Local al Mun. Craiova, fiind o legătură de subsidiaritate între cele două soluţii, fiind necesară, tot în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) să fie casată hotărârea recurată şi sub acest aspect şi trimisă cauza pentru rejudecare la instanţa de fond.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că societatea este titulara dreptului de proprietate asupra construcţiilor din autorizaţiile de construire, inclusiv pentru căsuţele de vacanţă care apar în autorizaţia de executare lucrări.

Acest teren în suprafaţa de 24.749 mp se află în folosinţa societăţii tocmai pentru că se află ocupat de toată investiţia Popas şi Motel A., cu construcţii autorizate, parcaj, căsuţe de vacanţă, dar şi utilităţi, toate construcţiile fiind racordate la gaze, apa, canal şi electricitate, reţele subterane construite în baza aceleiaşi autorizaţii de executare de lucrări nr. x din 29 decembrie 1980.

Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 15/1990, patrimoniul societăţii comerciale nou înfiinţate era constituit din bunurile aflate în patrimoniu la data înfiinţării/transformării fostei OJT Dolj în societate comercială JIUL S.A..

Aşadar, pentru că în patrimoniul fostei OJT Dolj se află şi dreptul de administrare asupra suprafeţelor de teren de 14.750 mp şi 10.000 mp în baza celor doua decizii - Decizia nr. 157/1973 emisa de Consiliul Popular Judeţean prin care se transmite către OJT Dolj suprafaţa de 14750 mp şi Decizia nr. 89/1981 emisă de Consiliul Popular Judeţean prin care se transmite către OJT Dolj suprafaţă de 10.000 mp - rezultă că în patrimoniul S.C. JIUL S.A., (care a preluat patrimoniul fostei OJT Dolj) s-a transferat şi dreptul de administrare asupra terenului în suprafaţă de 24.750 mp.

De altfel, din cuprinsul actelor reiese că în inventarul bunurilor S.C. JIUL S.A. se află şi Hotel A., Restaurant A., Căsuţa A., toate situate la adresa Drumul European 70, Craiova.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Primăria Municipiului Craiova, Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Craiova reprezentată de primar şi Consiliul Local Craiova au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin H.G. nr. 965/2002 emisa de Guvernul României a fost atestată ca făcând arte din domeniul public al Municipiului Craiova suprafaţa de teren de 14.000 m, din zona A., suprafaţa ce include şi terenul de 24.749 m care este deţinut de recurenta-reclamantă, iar prin HCL 80/2008 terenul a fost dat în administrare RAADPFL Craiova.

Recurenta-reclamantă susţine că terenul în cauză poate face obiectul H.G. nr. 834/1991, motiv pentru care a demarat procedura impusă de normele legale, împrejurare în care a primit un refuz din partea Primăriei Municipiului Craiova Direcţia de Urbanism, care prin adresa nr. x/05.05.2017 o informează ca potrivit H.G. nr. 141/2008, Parcul A. aparţine domeniului public al Municipiului Craiova şi este dat în administrarea RAADPFL prin HCL 80/2006" fapt pentru care solicitarea reclamantei de a semna procesele-verbale privind amplasamentul incintei (de delimitare) nu poate fi soluţionata favorabil.

Faţă de răspunsul primit, recurenta-reclamantă s-a considerat vătămată de actele administrative de care a luat cunoştinţă la primirea adresei, motiv pentru care le-a contestat, urmând procedura plângerii prealabilă în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, plângere înaintată Primăriei Municipiului Craiova la data de 06.06.2017 şi Guvernului României la data de 06.06.2017.

Actele administrative atacate, respectiv H.G. nr. 965/2002 şi H.G. nr. 141/2008 sunt acte administrative individuale care fac parte din categoria actelor prevăzute de art. 108 alin. (4) din legea fundamentală şi a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial.

Înalta Curte constată că H.G. nr. 965/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 687/18.09.2002, iar anexele la hotărâre în nr. 687bis/18.09.2002, iar H.G. nr. 141/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 334/30.04.2008, iar anexele la hotărâre în nr. 334bis/30.04.2008.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar are în vedere faptul că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Totodată, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

Articolul 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede un alt termen de 6 luni pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ şi momentul de la care acesta începe să curgă prin raportare la dispoziţiile art. 7 din acelaşi act normativ.

Astfel, s-a stabilit că:

"Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii".

Pentru a se evita posibilitatea unor interpretări contradictorii asupra naturii juridice a termenului de 6 luni, prin art. 11 alin. (5) s-a stipulat în mod expres că termenul stabilit la alin. (1) este un termen de prescripţie, după expirarea căruia nu se mai poate cere anularea unui act administrativ şi nici obligarea unei autorităţi administrative de a-i rezolva cerere o referitoare la un drept recunoscut de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că reclamanta (chiar şi în persoana autoarei sale, S.C. JIUL S.A. sau, cel mai târziu, la momentul preluării patrimoniului acesteia ca succesor) avea cunoştinţă, cu mult timp înainte de momentul pretins despre apartenenţa imobilului-teren în discuţie la domeniul public local.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a apreciat că reclamanta a luat cunoştinţă de existenţa actelor la data publicării acestora în Monitorul Oficial (moment de la care actul a devenit opozabil tuturor persoanelor interesate, deci inclusiv reclamantei).

Prin urmare, temeinic şi legal a apreciat instanţa de fond că raportat la termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 formularea plângerii prealabile la data de 06.06.2017 s-a realizat cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă Societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 190/2018 din 28 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2020.