Kindergarten authorization refusal upheld; appeal dismissed for unmet safety and staffing standards

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. x/2018, reclamanta A. Focşani a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar - denumită pe scurt şi ARACIP - solicitând anularea Ordinului nr. 3684 din 14 mai 2018 privind neacordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular B., ordin ce nu a fost comunicat oficial asociaţiei nici până la această dată, suspendarea efectelor ordinului menţionat până la soluţionarea definitivă a cauzei în temeiul articolului 14 din legea 554/2004, obligarea la acordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie pentru Universitatea de învăţământ preuniversitar particular B. din municipiul Focşani începând cu anul de învăţământ 2018-2019, precum şi repararea pagubei ce a fost cauzată reclamantei prin emiterea actului administrativ menţionat, solicitând în acest sens obligarea celor doi pârâţi în solidar la plata daunelor pentru imaginea afectată şi pentru pierderea unor serii de copii care au ajuns la vârsta adecvată regimului de grădiniţă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 188 din 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea promovată de reclamanta ASOCIAŢIA "A.", în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Educaţiei Naţionale şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar Bucureşti,cu toate capetele de cerere.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivelor de recurs recurenta a formulat o serie de critici referitoare al aspectele reţinute de instanţa de fond în sentinţa atacată.

Se afirmă că instanţa de fond nu a analizat tot materialul probator şi în special înscrisurile unde se explică clar nelegalităţile în conformitate strictă cu articolul ignorat de pârâtă. De asemenea, instanţa de fond nu a reţinut faptul că Ordinul atacat a fost emis cu o întârziere de 220 zile, nu a fost motivat, nu a fost comunicat şi nici publicat pe site-ul ARACIP. Instanţa de fond a apreciat încă de la început că ordinul este legal, fiind emis în baza H.G. nr. 22/2007. Se mai afirmă că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, prezentând pe cele ale pârâtelor necontestate de parte ce ţin mai mult de registratură, evidenţă şi cronologia unor etape.

Instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că potrivit art. 11 din H.G. nr. 21/2007 vizitele de evaluare sunt de 2-5 zile iar în speţă a fost vizita a fost realizată într-o singură zi. Instanţa de fond a prezentat o serie de aspecte care nu au legătură cu pricina dar a omis o serie de articole care au fost încălcate de pârâte, fiind înfrânt principiul egalităţii în faţa legii, prin omitere. În mod greşit instanţa de fond reţine că ar fi fost efectuate două vizite de evaluare, în fapt a existat doar o vizită la data de 17.11.2017, menţiunea din procesul-verbal referitoare la vizita din data de 28.04.2017 fiind falsă.

Recurenta mai invocă o serie de aspecte de ordin formal referitoare la existenţa mai multor fişe de evaluare, nu a unei singure fişe aşa cum reţine instanţa, şi a unui sigur raport de evaluare validat prin semnătură de o persoană care nu a fost prezentă la evaluarea externă în condiţiile în care membrii comisiei de evaluare ar fi trebuit să întocmească propriul raport de evaluare externă pe care să îl înainteze Departamentului de acreditare al ARACIP. Se arată că în dosar există un subraport al Doamnei C. care a participat la vizita de evaluare şi care a întocmit şi raportul de evaluare dar acest din urmă act a fost semnat de o altă persoană care nu a fost prezentă pe teren.

Se mai afirmă că există o serie de neconcordanţe între raport şi subrapoarte dacă se ia în calcul şi evaluarea internă care a reţinut că sunt îndepliniţi toţi indicatorii. În condiţiile existenţei acestor neconcordanţe ar fi trebuit să se procedeze la refacerea raportului extern. Potrivit prevederilor H.G. nr. 22/2007 Consiliul ARACIP ar fi trebuit să înainteze prin Biroul executiv al Agenţiei o propunere către Ministerul Educaţiei Naţionale nu raportul şi subrapoartele de evaluare. Este criticată concluzia instanţei de fond potrivit căreia ar fi fost respectată procedura instituită prin H.G. nr. 22/2007, recurenta apreciind că această procedură nu a fost respectată întrucât nu se cunoaşte conţinutul raportului de evaluare internă depus de asociaţie pe 15.03.2017, a fost încălcat contractul semnat şi parafat de ARACIP, procedura nu a fost respectată şi termenele au fost încălcate cu sute de zile, nu a fost identificat articolul cu conţinut tehnic ce includ activităţi comune din H.G. nr. 21 şi 22 din 2007 care să fie respectat, organul de evaluare externă a avut un comportament discreţionar şi a creat situaţii de superioritate faţă de reprezentantul asociaţiei, adresându-se cu expresii răstite şi chiar jignitoare, s-a procedat la îndepărtarea observatorului IŞJ Vrancea, există contradicţie între procesul-verbal din care rezultă îndeplinirea condiţiilor şi anexa la acesta în care se reţine neîndeplinirea a trei indicatori, înscrisurile au fost înregistrate cu date anterioare înscrisurile întocmite în vederea autorizării prezintă inadvertenţe repetate şi grave iar cei trei descriptori evaluaţi cu "NU" reprezintă o interpretare denaturată a realităţii, ordinul nu a fost comunicat şi motivat, nu s-a procedat la iniţierea unei monitorizări având în vedere metodologia autorizării şi proporţionalitatea.

Nemotivarea actului atacat a fost apreciată de instanţe ca fiind un indiciu care produce o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ. Toate aceste aspecte fac ca aprecierea instanţei de fond potrivit căreia aspectele invocate de parte vizează mai mult dificultăţi pe care reclamanta pretinde că le-a întâmpinat în procedura de evaluare şi unele amânări pe care le consideră nejustificate, însă care nu sunt de natură a atrage nelegalitatea procedurii de evaluare şi nici anularea Ordinului contestat să fie eronată.

În ceea ce priveşte cei trei descriptori a căror neîndeplinire a fost reţinută cu ocazia evaluării externe, recurenta-reclamantă invocă, în primul rând, faptul că în mod nelegal i s-a refuzat aplicarea prevederilor art. 14 din H.G. nr. 22/2007 referitoare la monitorizarea activităţii de evaluare, în condiţiile în care alte entităţi au beneficiat de această facilitate.

Cât priveşte asigurarea serviciilor medicale, recurenta-reclamantă afirmă că nu avea obligaţia de a organiza un cabinet medical în cadrul instituţiei ci asistenţa medicală se asigură prin arondarea la cabinetele medicale din unităţile şcolare cele mai apropiate. Potrivit art. 18 alin. (5) din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1995/1995 dotarea cabinetului medical cu instrumentar, aparatură şi medicamente este în sarcina Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană.

În ceea ce priveşte proiectarea unui sistem de asigurare a securităţii tuturor celor implicaţi în activitatea şcolară în timpul desfăşurării programului se arată că imobilul în cauză are împrejmuire, uşi, ferestre cu grilaje din fier forjat solide, şi multiple mijloace de apelare a serviciului 112, grădiniţa este inclusă în itinerariile de patrulare auto şi pedestre ale patrulelor de poliţie municipale cu punct obligatoriu de staţionare sau trecere, în special pe timpul sosirii şi plecării copiilor şi pe traseele mai intens frecventate folosite de părinţi iar, în prezent, există şi un sistem de monitorizare video.

În ceea ce priveşte îndeplinirea de către personalul de conducere identificat, selectat şi angajat, a condiţiilor de numire prevăzute de legea învăţământului, precum şi de statutul personalului didactic, se afirmă că juridic, este posibilă selectarea personalului dar nu şi angajarea acestuia, neexistând certitudine cu privire la obţinerea acreditării înainte de începerea anului şcolar. Modelul de "declaraţie de angajament" agreat, recomandat de Ministerul Educaţiei Naţionale nu poate fi completat, semnat, parafat şi înregistrat de niciun angajator din punct de vedere juridic întrucât este 100% angajare decât cu câteva zile înainte de începerea anului şcolar.

În concluzie, cu privire la cei trei descriptori, recurenta-reclamantă arată că pentru descriptorul 106/2.3.1"asigurarea serviciilor medicale" Direcţia de Sănătate Publică ar fi trebuit să arondeze şcoala la cel mai apropiat cabinet medical şcolar, în ceea ce priveşte descriptorul 107/2.4.1 "proiectarea unui sistem de asigurare a securităţii tuturor celor implicaţi în activitatea şcolară, în timpul desfăşurării programului" începând cu data de 01.08.2018 funcţionează la asociaţie sistem de alarmare şi sistem de supraveghere video, s-a întocmit dosar de analiză a riscurilor de securitate fizică de către o firmă specializată, un proiect sistem de securitate toate aprobate şi avizate de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vrancea, iar în ceea ce priveşte descriptorul 122/1.1.1 "Îndeplinirea de către personalul de conducere identificat, selectat şi angajat a condiţiilor de numire prevăzute de Legea învăţământului precum şi de statutul personalului didactic arată că la data de 21.02.2018 a identificat şi selectat, fiind întocmită o Declaraţie de Angajament cu d-na D. pentru profesor grad I şi II ciclul primar astfel încât ar fi fost posibilă începerea activităţii cel puţin din anul şcolar 2018-2019 dacă era implementată procedura de monitorizare.

Cât priveşte posibilitatea de a depune un nou raport de evaluare internă după remedierea deficienţelor, se arată că această procedură presupune noi costuri, impunându-se achitarea din nou a taxei de autorizare.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Ca situaţie de fapt se reţine că prin Ordinul nr. 3684 din 14.05.2018, contestat în cauză, pârâtul a dispus neacordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular B., cu sediul în municipiul Focşani, pentru nivelul de învăţământ "preşcolar", limba de predare "română", program "prelungit". Din cuprinsul Ordinului rezultă că emiterea acestuia s-a făcut în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare şi luând în considerare Hotărârea Consiliului ARACIP nr. 12/14.12.2017, privind propunerea de neacordare a autorizaţiei de funcţionare provizorie pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular evaluată în data de 17 noiembrie 2017. Motivele care au condus la neacordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie se regăsesc în Anexa la procesul-verbal din data de 17 noiembrie 2017, unde ARACIP a analizat nivelul de realizare a indicatorilor, din acest act rezultând că nu sunt îndepliniţi următorii descriptori: asigurarea serviciilor medicale pentru elevi, asigurarea securităţii tuturor celor implicaţi in activitatea şcolară, în timpul desfăşurării programului, îndeplinirea de către personalul de conducere identificat, selectat şl angajat, a condiţiilor de numire prevăzute de Legea învăţământului, precum şi de Statutul personalului didactic.

În ceea ce priveşte motivele de recurs, Înalta Curte costată că recurenta-reclamantă critică soluţia instanţei de fond în primul rând pentru nesesizarea sau nesancţionarea unor nereguli de ordin procedural în procedura de evaluare.

Or se observă că instanţa de fond a avut în vedere aspectele învederate de parte dar a apreciat că "acestea vizează mai mult dificultăţi pe care reclamanta pretinde că le-a întâmpinat în procedura de evaluare şi unele amânări pe care le consideră nejustificate, însă care nu sunt de natură a atrage nelegalitatea procedurii de evaluare şi nici anularea Ordinului contestat".

Analiza instanţei de fond este corectă din acest punct de vedere, aspectele reiterate în recurs nefiind de natură să atragă nulitatea actului atacat.

În niciun caz nu se poate vorbi de o motivare necorespunzătoare a sentinţei atacate întrucât din considerentele sentinţei rezultă cu claritate motivele care au condus la respingerea tuturor criticilor formulate de reclamantă, inclusiv a celor referitoare la aspectele de ordin procedural care au fost invocate prin acţiune.

Nu se poate vorbi nici de o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, instanţa de fond acţionând în limitele legale, soluţia fiind rezultatul unei evaluări a aspectelor de fapt şi de drept relevante în cauză.

Întârzierea în emiterea ordinului nu putea conduce la anularea actului, nefiind vorba de depăşirea unui termen de decădere. Oricum, anularea actului nu era de natură să înlăture o eventuală vătămare decurgând din emiterea actului cu întârziere ci, dimpotrivă, ar fi condus la o şi mai mare întârziere în soluţionarea cererii recurentei-reclamante.

În privinţa motivării actului instanţa de fond a reţinut în mod corect că actul atacat a fost emis după parcurgerea unei proceduri impuse de normele legale incidente şi s-a întemeiat pe acte preparatoare emise în cadrul acestei proceduri astfel încât modalitatea în care a fost motivat ordinul atacat nu poate face abstracţie de aspectele consemnate în actele preparatoare respective. Aşa cum am menţionat mai sus, motivele care au condus la neacordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie se regăsesc în Anexa la procesul-verbal din data de 17 noiembrie 2017, unde ARACIP a analizat nivelul de realizare a indicatorilor, din acest act rezultând că nu sunt îndepliniţi următorii descriptori: asigurarea serviciilor medicale pentru elevi, asigurarea securităţii tuturor celor implicaţi in activitatea şcolară, în timpul desfăşurării programului, îndeplinirea de către personalul de conducere identificat, selectat şl angajat, a condiţiilor de numire prevăzute de Legea învăţământului, precum şi de Statutul personalului didactic. De altfel, destinatarul actului a fost în măsură să cunoască aceste motive, în acţiune raportându-se în mod concret la descriptorii menţionaţi mai sus.

Modalitatea în care au fost realizate vizitele la faţa locului nu prezintă nicio relevanţă practică şi, aşa cum a menţionat şi instanţa de fond, nu poate conduce la nulitatea actului. Recurenta-reclamantă nu a fost în măsură să indice vătămarea pe care a suferit-o ca urmare a realizării unei singure vizite pe teren în condiţiile în care aspectele de fapt constatate la faţa locului cu ocazia respectivei vizite şi care au condus la neacordarea autorizaţiei nu au fost contestate în materialitatea lor. Este necontestat faptul că unitatea de învăţământ nu avea amenajat şi dotat un cabinet medical nu avea angajament cu un medic pediatru, nu există pază proprie, nu s-au încheiat acorduri/contracte cu firme specializate, cu jandarmeria sau cu poliţia, nu era obţinută Autorizare de securitate la incendiu de la ISU Anghel Saligny, al Municipiului Focşani, jud. Vrancea, prin care să se certifice realizarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor la obiectivul Grădiniţă, amplasat în jud. Vrancea, municipiul Focşani, doamna E., director degrevat de activitatea didactică, nu îndeplineşte condiţiile pentru ocuparea acestei funcţii şi nici nu are calificarea necesară.

În ceea ce priveşte modalitatea în care au fot întocmite rapoartele de evaluare instanţa a reţinut în mod corect paşii procedurali impuşi de H.G. nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie. S-a reţinut în mod corect că potrivit art. 13 din Metodologie, raportul de evaluare externă trebuie înaintat Biroului executiv al ARACIP, care după ce îl validează şi avizează îl înaintează Consiliului ARACIP spre aprobare. Ulterior, Consiliul ARACIP, întrunit în şedinţă ordinară, analizează şi aprobă raportul de evaluare, după care propune acordarea/neacordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie. Conform art. 13 alin. (8), propunerea Consiliului ARACIP de acordare/neacordare a autorizaţiei de funcţionare provizorie este înaintată Ministerului Educaţiei şi Cercetării, spre aprobare, prin ordin. În raport de aceste prevederi legale, semnarea raportului de evaluare externă întocmit de persoana care a participat la vizita pe teren de către o altă persoană care nu a fost prezentă este firească în condiţiile în care raportul de evaluare externă trebuie validat şi avizat de Biroul executiv al ARACIP după care este aprobat de Consiliul ARACIP.

Nu se poate reţine nicio contradicţie în cadrul actelor emise în procedura de evaluare, rezultând din acestea, în mod univoc, faptul că s-a apreciat că cei trei descriptori menţionaţi mai sus nu sunt îndepliniţi ceea ce impune neacordarea autorizaţiei provizorii. Afirmaţia recurentei-reclamante potrivit căreia în partea introductivă a procesului-verbal încheiat la 17.11.2017 s-ar fi reţinut îndeplinirea tuturor descriptorilor reprezintă rezultatul unei interpretări trunchiate a textului. Fraza la care face trimite partea este următoarea:

"În urma evaluării externe s-a stabilit îndeplinirea standardelor minimale corespunzătoare celor 43 de indicatori, situaţia detaliată fiind prezentată în anexa care face parte integrantă din prezentul proces-verbal".În chiar cuprinsul frazei se face trimitere la menţiunile din anexă unde se realizează analiza concretă a modului în care sunt respectate standardele minimale pentru indicatorii analizaţi şi unde se menţionează, la trei dintre indicatori, că aceste standarde minimale nu sunt respectate. În acest context sensul sintagmei "s-a stabilit îndeplinirea standardelor minimale" nu poate fi cel propus de recurenta-reclamantă potrivit căreia evaluatorii ar fi stabilit că sunt îndeplinite standardele minimale ci acela că în urma evaluării externe evaluatorii s-au edificat cu privire la îndeplinirea standardelor minimale concluziile fiind detaliate în anexă.

În ceea ce priveşte nepublicarea ordinului, se constată că la instanţa de fond nu a fost invocat un motiv de nulitate explicit decurgând din acest aspect ci s-a menţionat doar, în ansamblul prezentării situaţiei de fapt şi a modului în care a fost realizată evaluarea, că ordinul atacat a fost publicat pe site-ul Ministerului Învăţământului dar ca urmare a demersurilor de contestare a fost retras de pe site. Nici în faţa instanţei de recurs nu sunt aduse argumente suplimentare care să conducă la concluzia unei vătămări a părţii care să impună anularea actului datorită modalităţii de asigurare a publicităţii.

În ceea ce priveşte aplicarea art. 14 din H.G. nr. 22/2007 se constată că acesta nu putea fi incident în speţă. Potrivit acestui text de lege "În vederea asigurării calităţii activităţii de evaluare externă, Biroul executiv al ARACIP poate dispune monitorizarea activităţii de evaluare a organizaţiei furnizoare de educaţie, realizată atât de experţii ARACIP în evaluare şi acreditare, cât şi de instituţiile menţionate la art. 1 alin. (2)." Este vorba, aşadar de reglementarea unei proceduri de monitorizare a activităţii de evaluare ce se dispune atunci când Biroul executiv al ARACIP are unele indicii referitoare al prestarea unor servicii de evaluare necorespunzătoare . Nu este vorba, deci, de un beneficiu care se acordă unităţilor de învăţământ ci de o măsură de monitorizare menită să sancţioneze, eventual, o activitate de evaluare necorespunzătoare.

Cât priveşte modalitatea în care au fost îndeplinite standardele minimale pentru cei trei indicatori în raport cu care s-a refuzat acordarea autorizaţiei de funcţionare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit H.G. nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar "Standardele de autorizare sunt standarde naţionale, care se aplică învăţământului preuniversitar de stat şi particular, şi se referă la domeniile prevăzute de art. 10 din O.U.G. nr. 75/2005, aprobată cu completări şi modificări prin Legea nr. 87/2006. Pentru fiecare domeniu sunt definite subdomenii, pentru fiecare subdomeniu sunt formulaţi indicatori, iar la fiecare indicator sunt definiţi descriptori. Descriptorii sunt enunţuri care stabilesc, în mod concret şi observabil, cerinţele minime pe care organizaţia furnizoare de educaţie trebuie să le îndeplinească, pentru fiecare indicator, în vederea obţinerii autorizării de funcţionare provizorii."

La Domeniul: A. Capacitatea instituţională; criteriul: a) structurile instituţionale, administrative şi manageriale este menţionat ca indicator la punctul 2.3 Asigurarea serviciilor medicale pentru elevi cu descriptorul 2.3.1 Asigurarea serviciilor medicale pentru elevi .

Or, în urma vizitei de evaluare s-a constatat că unitatea de învăţământ nu asigură în niciun mod servicii medicale pentru elevi întrucât, deşi un anumit spaţiu este destinat organizării unui cabinet medical la momentul vizitei respectivul spaţiu nu era amenajat corespunzător ci era folosit pentru depozitarea unor obiecte şi, de asemenea, nu există niciun contract cu un medic pediatru care să îşi asume prestarea acestor servicii de specialitate.

Apărarea recurentei este în sensul că nu are nicio obligaţie de a organiza un cabinet medical în cadrul instituţiei ci asistenţa medicală se asigură prin arondarea la cabinetele medicale din unităţile şcolare cele mai apropiate. Potrivit art. 18 alin. (5) din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1995/1995 dotarea cabinetului medical cu instrumentar, aparatură şi medicamente este în sarcina Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană.

Înalta Curte constată, însă, că această interpretare a normelor OMS nr. 1995/1995 este de natură să lipsească de aplicabilitate norma privind standardul de autorizare menţionat mai sus rezultând, din această interpretare, că unitatea de învăţământ nu are nicio obligaţie în ceea ce priveşte asigurarea asistenţei medicale ci toate atribuţiile specifice arestui serviciu cad în sarcina DSP care ar trebui să se ocupe de arondarea unităţii de învăţământ la un cabinet medical dintr-o altă unitate de învăţământ unde funcţionează un astfel de cabinet sau de dotarea spaţiului de care dispune recurenta. Or, norma trebuie să se interpreteze în sensul în care produce efecte nu în sensul în care nu produce niciun efect. Este evident că există posibilitatea asigurării serviciilor medicale fie prin organizarea unui cabinet propriu fie prin arondarea la un cabinet preexistent dar pentru aceasta este necesar ca din raportul de evaluare internă să rezulte care este modalitatea în care unitatea de învăţământ înţelege să asigure serviciile medicale şi, de asemenea, unitatea de învăţământ are obligaţia să facă demersurile necesare pentru a se asigura că la momentul autorizării este în măsură să ofere acest serviciu.

Or, în urma evaluării externe a rezultat că recurenta-reclamantă nu asigură acest serviciu întrucât spaţiul destinat cabinetului medical nu era dotat corespunzător şi nici nu exista un angajament al unui medic pediatru pentru prestarea acestor servicii. Cât priveşte posibilitatea arondării la o un alt cabinet medical, aceasta este pur teoretică în condiţiile în care nu s-a făcut dovada realizării unor demersuri în acest sens.

În ceea ce priveşte proiectarea unui sistem de asigurare a securităţii tuturor celor implicaţi în activitatea şcolară în timpul desfăşurării programului se constată că şi în acest caz recurenta-reclamantă încearcă să transfere responsabilitatea către alte servicii publice deşi acest standard este impus în sarcina unităţii de învăţământ care solicită autorizarea. În mod cert existenţa unor grilaje la geamuri şi a unor mijloace de apelare a serviciului de urgenţă 112 nu sunt suficiente pentru realizarea acestui descriptor. Nici serviciul general asigurat de organele de poliţie nu poate suplini un serviciu care trebuie asigurat în permanenţă pe parcursul programului. În consecinţă, în mod corect s-a reţinut că, în condiţiile în care nu se asigură pază proprie şi nici nu există contracte firme de specialitate, cu jandarmeria sau cu poliţia acest descriptor nu este îndeplinit.

În fine, referitor la descriptorul de la punctul I 22/1.1.1. privind îndeplinirea de către personalul de conducere identificat, selectat şi angajat, a condiţiilor de numire prevăzute de legea învăţământului, precum şi de statutul personalului didactic recurenta-reclamantă nu a negat faptul că la data vizitei de evaluare doamna E., director degrevat de activitatea didactică, nu îndeplinea condiţiile pentru ocuparea acestei funcţii şi nici nu avea calificarea necesară dar afirmă că juridic, este posibilă selectarea personalului dar nu şi angajarea acestuia, neexistând certitudine cu privire la obţinerea acreditării înainte de începerea anului şcoala. Din nou se încearcă negarea obligativităţii îndeplinirii acestui descriptor în condiţiile în care, în H.G. nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar este menţionat, la punctul 1.1.1. de la Domeniul: A. Capacitatea instituţională; criteriul: c) resurse umane descriptorul referitor la "îndeplinirea de către personalul de conducere identificat, selectat şi angajat, a condiţiilor de numire prevăzute de legea învăţământului, precum şi de statutul personalului didactic". În condiţiile în care la momentul vizitei personalul de conducere selectat nu îndeplinea respectivele condiţii evaluatorul extern nu avea posibilitatea să reţină îndeplinirea acestui descriptor.

Cât priveşte modificarea situaţiei după momentul vizitei şi după emiterea actului contestat Înalta Curte constată că aceasta nu mai are nicio relevanţă pentru litigiul de faţă întrucât legalitatea unui act administrativ se verifică în raport de situaţia de la data emiterii lui nu în raport de aspecte de fapt intervenite ulterior.

2. Temeiul de drept al hotărârii

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 188 din 18 decembrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.