Unlawfulness of suspending administrative fiscal complaints due to parallel criminal proceedings: requirement of decisive interdependence and proportionality under Article 277(1)(a) of the Fiscal Procedure Code.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the tax authority, thereby upholding the first-instance judgment that annulled the administrative decision suspending the resolution of the taxpayer’s complaints and ordering the authority to process them on the merits. The dispute arose from the tax authority’s suspension of the administrative review of two fiscal assessment decisions (imposing VAT, corporate tax, and accessories totaling approximately 7 million RON) on the grounds that a parallel criminal investigation into the taxpayer’s transactions with suppliers rendered the administrative proceedings dependent on the criminal outcome. The Court held that the suspension was unlawful because the tax authority did not itself refer the matter to criminal authorities as required by Article 277(1)(a) of the Fiscal Procedure Code, and the existence of a pre-existing criminal investigation without specific findings or indictments against the taxpayer or its representatives did not establish the necessary decisive interdependence to justify the discretionary measure; furthermore, the lack of progress in the criminal proceedings rendered the suspension disproportionate and unnecessary, confirming the taxpayer’s right to a timely administrative resolution independent of the criminal file.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 496 din C. proc. civ; Unlawfulness of suspending administrative fiscal complaints due to parallel criminal proceedings: requirement of decisive interdependence and proportionality under Article 277(1)(a) of the Fiscal Procedure Code: Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca nefondată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi înregistrată pe rolul Curţii de apel Piteşti la data de 17.05.2018, în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti - Serviciul de Soluţionare Contestaţii, a solicitat anularea soluţiei cuprinse în pct. 1 al Deciziei nr. 63 din 31.01.2018 prin care Serviciul de Soluţionare Contestaţii a dispus suspendarea soluţionării contestaţiilor formulate de reclamantă, împotriva Deciziei de impunere nr. x/26.06.2017, emisă de A.J.F.P. Argeş - Inspecţie Fiscală şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. x/12.07.2017, emisă de A.J.F.P. Argeş - Serviciul Evidenţă pe Plătitori; obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiilor formulate de către reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/26-06.2017 emisa de A.J.F.P. Argeş - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. x/12.07.2017, emisă de A.J.F.P. Argeş - Serviciul Evidenţă pe Plătitori.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 139/F-CONT din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea reclamantei S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Serviciul de Soluţionare Contestaţii.
A fost anulată Decizia nr. 63 din 31.01.2018 în ceea ce priveşte măsura cuprinsă la punctul 1, privind suspendarea soluţionării contestaţiilor formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/26.06.2017 şi a Deciziei nr. x/12 iulie 2017 emise de pârâtă.
A fost obligată pârâta la soluţionarea contestaţiilor administrative.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca nefondată.
În motivarea recursului, a arătat că soluţia de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative se impunea întrucât există o legătură între stabilirea obligaţiilor fiscale constatate prin actele administrativ fiscale ce fac obiectul contestaţiei administrative şi caracterul infracţional al faptelor săvârşite. Această interdependenţă constă în faptul că în speţă se ridică problema realităţii şi legalităţii operaţiunilor derulate între S.C. A. S.R.L. şi cei 13 furnizori cu care a interacţionat respectiv că documentele şi datele prezentate nu asigură realitatea şi legalitatea operaţiunilor economice facturate între aceste societăţi în condiţiile în care pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş a fost înregistrat Dosarul penal nr. x/2016 în care se efectuează cercetări cu privire la aceste tranzacţii.
4. Apărările intimatei
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca tardiv şi nefondat şi menţinerea soluţiei primei instanţe ca legală şi temeinică.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului invocată de intimată, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că sentinţa a fost comunicată la 28.01.2019, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul instanţei de fond, iar recursul a fost declarat la 04.02.2019, potrivit vizei de primire aplicate pe cererea aflată la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prima instanţă a reţinut în mod corectă că prin decizia de impunere nr. x/26.06.2017 şi Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. x/12.07.2017 s-a stabilit că societatea reclamantă datorează bugetului de stat suma de 2.473.380 RON reprezentând TVA stabilită suplimentar, suma de 1.940.695 RON reprezentând impozit pe profit, precum şi sumele de 1.168.373 RON reprezentând accesorii aferente impozitului pe profit, respectiv 1.422.245 RON accesorii aferente TVA, precum şi alte accesorii ale unor obligaţii fiscale.
Împotriva acestor acte administrativ-fiscale reclamanta a formulat contestaţie administrativă, iar prin Decizia 63/31.01.2018, la punctul 1 din aceasta, pârâta a suspendat soluţionarea contestaţiei pentru suma de 7.004.693 RON, până la soluţionarea dosarului penal x/2016
În ceea ce priveşte condiţiile suspendării soluţionării contestaţiei administrative prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că potrivit art. 277 alin. (1) Codul de procedură fiscală "organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare şi a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă"
În speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, nu organul fiscal a fost cel care a sesizat organul de urmărire penală ci lucrarea penală preexista actelor administrativ fiscale contestate.
Dincolo de acest aspect de ordin formal se constată că recurenta-pârâtă invocă existenţa unei interdependenţe între temeinicia obligaţiilor fiscale şi cercetările penale ce se desfăşoară în cadrul dosarului penal nr. x/2016 interdependenţă întemeiată pe faptul că în cadrul respectivului dosar penal se fac cercetări cu privire la raporturile contractuale dintre societatea S.C. A. S.R.L. şi cei 13 furnizori cu care a interacţionat. Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, simpla menţionare într-un dosar penal a reclamantei nu este suficientă pentru a contura o atare interdependenţă între cele două proceduri. În mod corect a fost reţinut faptul că din informaţiile furnizate de organele de urmărire penală rezultă că în dosarul penal nr. x/P2016 reînregistrat după declinarea de competenţă şi conexare sub nr. x/2016 "nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă vreo persoană".
Aşa cum a menţionat şi instanţa de fond, suspendarea contestaţiei administrative este facultativă astfel încât, pentru dispunerea acestei măsuri este necesar să se examineze proporţionalitatea acesteia. Or, Înalta Curte constată că obiectul cercetărilor penale este mult prea general iar legătura acestor cercetări cu conduita societăţii reclamante este insuficient caracterizată pentru a se justifica luarea unei măsuri de suspendare a soluţionării contestaţie administrative. Nu există suficiente indicii referitoare la implicarea societăţii reclamante într-o activitate penală cu relevanţă pentru raportul fiscal analizat în cadrul contestaţiei administrative, cercetările penale realizate neconducând la pornirea unei acţiuni penale împotriva acestei societăţi sau a unui prepus al acesteia.
În plus, faptul că nici până în prezent nu au putut fi furnizate informaţii referitoare al finalizarea cercetărilor penale sau la pornirea acţiunii penale faţă de societatea reclamantă confirmă lipsa de oportunitate a măsurii de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative formulate de intimata-reclamantă.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva sentinţei nr. 139/F-CONT din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii.
Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva sentinţei nr. 139/F-CONT din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.