Moral damages quantification for insured injury from insolvent insurer via Insurance Guarantee Fund; non-binding nature of administrative reserve tables.

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Fondul de Garantare a Asiguraţilor, B. S.A. şi C., solicitând: anularea parţială a deciziei nr. 6490/14.06.2017 emise de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în ceea ce priveşte art. 2 referitor la respingerea cererii de plată cu privire la diferenţa dintre suma solicitată în cuantum de 160.300 RON (echivalentul a 35.000 euro calculat la curse BNR de 4.58 1 euro la 07.07.2017) şi cea acordată în sumă de 40.000 RON; admiterea cererii de plata pentru diferenţa în suma totala de 120.300 RON, reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul moral, psihic şi fizic pe care l-a suferit ca urmare a accidentului rutier al cărui victimă a fost în data de 09.10.2015; obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3316 din 11 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor B. S.A. şi C..

A fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi C., pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A fost anulată în parte decizia nr. 6490/14.062017, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în sensul că a fost admisă cererea de plată pentru suma de 80.000 RON daune morale în loc de 40.000 RON.

A fost respinsă în rest cererea ca neîntemeiată.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1039 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 15.05.2018 a fost încuviinţată părţilor proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar reclamantului proba cu doi martori. Totodată, a fost respinsă cererea reclamantului privind încuviinţarea probei cu expertiză medico-legală.

Prin încheierea de şedinţă din 23.10.2018 a fost admisă cererea formulată de pârâtul C.. S-a dispus lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 3316/11.07.208 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul că Fondul de Garantare a Asiguraţilor este pârâtul obligat la plata sumei de 1039 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamantul A. şi pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

3.1 Reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 3316/11.07.2018 şi încheierii din 15.05.2018, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea încheierii şi sentinţei, trimiterea cauzei spre rejudecare; admiterea recursului, admiterea contestaţiei, obligarea intimatei la plata diferenţei de 120300 RON cu titlu de daune morale, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea este nemotivată atât în ceea ce priveşte soluţia de respingere a probei cu expertiză medico-legală cât şi în ceea ce priveşte soluţia pe fond.

Recurentul reclamant arată că soluţionarea litigiului nu se putea face în lipsa unei expertize medico-legale care să stabilească numărul real şi actual de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie în condiţiile în care i-a fost afectat în mod definitiv văzul. Or instanţa a respins această probă fără a arăta motivele pe care se întemeiază soluţia.

În ceea ce priveşte sentinţa atacată recurentul-reclamant afirmă că motivarea este contradictorie întrucât, deşi s-a reţinut în considerente faptul că a suferit o vătămare corporală importantă suportând leziuni ale căror efecte continuă să se producă, fiindu-i modificat modul de viaţă din punct de vedere social şi profesional, totuşi a acordat suma de 80,000 RON cu titlu de daune morale, sumă care nu corespunde circumstanţelor speţei.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. recurentul-reclamant afirmă că prin soluţia pronunţată nu i-a fost reparat integral prejudiciul suferit întrucât nu s-a ţinut seama de faptul că unul dintre simţuri i-a fost cvasipermanent afectat şi i-au fost afectate mai multe organe respectiv membrele şi craniul.

3.2 Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 3316/11.07.2018 şi încheierii din 23.10.2018, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei, respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că Fondul de garantare a asiguraţilor nu preia obligaţiile unui asigurător în faliment şi nu este succesorul în drepturi şi obligaţii a acestuia. Instanţa de fond a reţinut acest aspect dar, cu toate acestea, s-a raportat la o jurisprudenţă care se referă la litigiile soluţionate în contradictoriu cu asigurătorii, considerentele fiind, din acest punct de vedere contradictorii.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. recurentul-pârât reiterează faptul că Fondul de garantare a asiguraţilor nu preia obligaţiile unui asigurător în faliment şi nu este succesorul în drepturi şi obligaţii a acestuia. În aceste condiţii se apreciază că instanţa de fond a hotărât în mod netemeinic respingerea procedurii FGA de acordare a daunelor morale şi materiale - Decizia FGA nr. 142/26.05.2016 completată prin Decizia nr. 258/16.11.2016 având în vedere că nu încalcă nicio prevedere legală cu atât mai mult cu cât această procedură a fost validată de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate de creditori.

Se invocă, de asemenea, necesitatea stabilirii unei proceduri echitabile faţă de toţi creditorii de asigurare. În lipsa unor criterii şi limite legale de stabilire a daunelor morale, recurgerea la o procedură legală standardizată nu contravine vreunei prevederi legale şi nici nu este de natură a leza dreptul persoanelor îndreptăţite de a primi daune morale ci, dimpotrivă, are menirea de a asigura transparenţa în procesul adoptării soluţiei administrative.

În ceea ce priveşte încheierea de lămurire dispozitivului din data de 23.10.2018 recurenta a arătat că înţelege să o conteste, invocând, în esenţă, aceleaşi motive de recurs.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat.

4.2 A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil având în vedere că motivele invocate nu se încadrează între cele prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., iar în subsidiar ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

5. Alte aspecte

La termenul de judecată din 26.11.2020, reprezentantul recurentului-pârât a menţionat că nu mai susţine excepţia tardivităţii recursului declarat de către reclamant.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată. Motivele de casare invocate de recurentul Fondul de Garantare a Asiguraţilor se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 fiind criticată modalitatea de motivare a sentinţei (pe care recurentul o consideră contradictorie) şi modalitatea de interpretare a normelor referitoare la obligaţiile pe care le are Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt arătând că la data de 09.10.2015 a avut loc un accident de circulaţie. S-a reţinut culpa conducătorului autovehiculului înmatriculat sub nr. x, constatându-se că acesta nu a acordat prioritate de trecere reclamantului care traversa strada regulamentar. In urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a reclamantului.

La momentul producerii evenimentului rutier, vehiculul înmatriculat sub numărul x era asigurat RCA la B. S.A., conform poliţei nr. x.

Prin sentinţa nr. 9661/03.12.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei B. S.A.

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/26.10.2016, reclamantul A. a solicitat despăgubiri în cuantum de 35.000 Euro cu titlu de daune morale.

Prin decizia nr. 6490/14.06.2017, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis cererea de plată formulată de petentul A. pentru suma de 40.000 RON daune morale.

A respins cererea de plată cu privire la diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată.

În motivarea deciziei s-a reţinut că vătămarea corporală a provocat drept consecinţe: fractură tibie peroneu, fractură col peronier, hematom subdural.

S-a constatat că partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de circa 80 de zile de îngrijiri medicale.

S-a stabilit acordarea unei sume de 500 RON/zi de îngrijire medicală.

Pentru a emite această decizie, Fondul a utilizat Tabelul rezervelor de daună ce cuprinde valori medii pentru despăgubiri morale ca urmare a vătămării corporale.

S-a menţionat în cuprinsul deciziei că Fondul s-a raportat la consecinţele negative suferite de petent atât pe plan fizic cât şi psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecinţe, măsura în care i-a fost afectată petentului situaţia familială, socială, profesională, stabilind despăgubirile astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei.

Decizia a fost emisă în baza art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 şi a art. 49 din Norma A.S.F. nr. 14/2011.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că potrivit art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, la stabilirea daunelor morale în cazul vătămării corporale sunt avute în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din România. Faţă de aceste prevederi legale instanţa de fond a reţinut în mod corect că tabelul rezervelor de daună sau deciziile invocate de către pârât, nu au valoare obligatorie, dispoziţiile art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014 impunând, la stabilirea daunelor morale în cazul vătămării corporale, luarea în considerare a legislaţiei şi jurisprudenţei din România.

Raportându-se la jurisprudenţa existentă în materie de daune morale şi luând în considerare vătămările reale suferite de reclamant instanţa a apreciat că valoarea de 80.000 RON corespunde criteriilor de echitate.

Aşadar instanţa a motivat în mod corespunzător înlăturarea normelor în raport cu care Fondul de garantare a asiguraţilor a stabilit cuantumul daunelor morale, reţinând că acestea nu au o valoare obligatorie ci cuantumul trebuie stabilit în raport cu jurisprudenţa creată în materie. Faptul că s-a raportat la jurisprudenţa creată în litigiile derulate în contradictoriu cu societăţile de asigurări deşi intimatul-pârât nu este o societate de asigurare şi nu preia obligaţiile acesteia nu reprezintă o contradicţie, instanţa de fond arătând în mod explicit că "Este adevărat că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu preia funcţiile asigurătorului, însă dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 213/2015 prevăd că efectuează plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, garantând în limita prevăzută de lege plata creanţelor acestora."

Aşadar chiar dacă Fondul de garantare a asiguraţilor nu este o societate de asigurare şi nu preia obligaţiile contractuale ale acestor societăţi totuşi există o strânsă legătură între obligaţiile intimatului-pârât şi obligaţiile societăţii de asigurări aflate în faliment garanţia pe care o asigură Fondul de garantare referindu-se tocmai la aceste obligaţii contractuale pe care debitorul nu le mai poate executa datorită falimentului.

În aceste condiţii în mod corect instanţa de fond s-a raportat la jurisprudenţa dezvoltată în litigiile cu societăţile de asigurare întrucât, chiar dacă natura obligaţiei ce incumbă intimatului-pârât este diferită de obligaţia contractuală a societăţii de asigurare, cuantumul este acelaşi şi se stabileşte în acelaşi mod.

În ceea ce priveşte vătămările corporale avute în vedere de instanţa de fond se constată că aceasta nu s-a raportat doar la numărul de zile de îngrijiri medicale rezultat din expertiza medico-legală ci a avut în vedere ansamblul problemelor de natură medicală rezultate din accidentul de circulaţie. Din acest punct de vedere afirmaţia recurentului-reclamant potrivit căreia instanţa, deşi a menţionat consecinţele suferite în urma accidentului de circulaţie, s-a raportat exclusiv la numărul de 80 de zile de îngrijiri medicale stabilite prin expertiza medico-legală realizată în cadrul dosarului penal este neîntemeiată. Dimpotrivă, rezultă în mod clar faptul că instanţa de fond a avut în vedere situaţia în ansamblul ei menţionând faptul că la stabilirea acestui cuantum al daunelor morale, Curtea are în vedere suferinţele fizice suportate de către reclamant în perioada ce a urmat accidentului, suferinţele psihice dar şi consecinţele inevitabile ale situaţiei create asupra vieţii sale sociale.

În aceste condiţii nu se justifica administrarea unei probe cu expertiză medico-legală cât timp actele medicale existente erau edificatoare pentru stabilirea consecinţelor vătămătoare produse de accidentul de circulaţie cu toate implicaţiile sale sociale şi profesionale. Discuţia privind numărul de zile de îngrijiri medicale era una marginală, cuantumul daunelor morale nefiind susceptibil să se modifice cât timp instanţa a avut deja în vedere faptul că parte dintre consecinţe persistă în timp afectând în mod permanent viaţa recurentului-reclamant.

În fapt, deşi formal pun în discuţie modalitatea de motivare sau modalitatea de interpretare a normelor legale, ambii recurenţi contestă aprecierea instanţei de fond cu privire la cuantumul echitabil al daunelor morale în raport cu consecinţele provocate de accident. Or, aprecierea instanţei de fond cu privire la cuantumul daunelor morale reprezintă o problemă de temeinicie nu o problemă de legalitate a sentinţei şi acest aspect nu poate fi cenzurat în cadrul unei căi extraordinare de atac cum este cea a recursului, cale de atac care, în raport de prevederile art. 488 din C. proc. civ., poate fi formulată doar pentru motive de legalitate nu şi pentru motive de temeinicie.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 15.05.2018 şi împotriva sentinţei civile nr. 3316 din 11 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva încheierii din 23.10.2018 şi împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 15.05.2018 şi împotriva sentinţei civile nr. 3316 din 11 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva încheierii din 23.10.2018 şi împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.