Police Appeal Over Salary-Grade Credits Perempted; Inspectorate's Challenge Dismissed

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin sentinţa civilă nr. 6327 din 7 noiembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanţii A. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex şi B. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi a obligat pârâtul să acorde gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă prin luarea în considerare a perioadei de studii în instituţiile de învăţământ pentru formarea poliţiştilor şi să plătească reclamanţilor diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradaţiei astfel stabilite şi cele efectiv încasate, începând cu data de 22.12.2012 până la încetarea raporturilor de muncă şi proporţional cu perioada efectiv lucrată.

1.2. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.12.2016.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29 mai 2017, Curtea a dispus suspendarea judecăţii procesului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând lipsa nejustificată a părţilor şi lipsa unei cereri de soluţionare a cauzei în lipsă.

2. Hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac

La data de 13.03.2018, recurentul-pârât Inspectoratul General al POliţiei Române a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 07.05.2018 pentru discutarea excepţiei perimării recursului.

Prin decizia civilă nr. 2767 din 7 mai 2018, Curtea a admis excepţia perimării recursului şi a constatat perimat recursul formulat de Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva sentinţei civile nr. 6327 din 7 noiembrie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

A respins cererea de repune pe rol formulată de recurent, ca rămasă fără obiect.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii, recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, respingerea excepţiei perimării, ca neîntemeiată, repunerea cauzei pe rol şi trimitere cauzei în vederea continuării judecăţii la instanţa de recurs.

A susţinut recurentul că instanţa a respins cererea de repunere pe rol cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fără a ţine cont de motivele temeinic justificate, care constituiau o cauză de suspendare a termenului de perimare, conform art. 418 alin. (3) C. proc. civ.

Încheierea prin care s-a dispus suspendare a fost înregistrată la nivelul Direcţiei Juridice la data de 21.07.2017. A înaintat cererea de repunere pe rol, prin care a solicitat judecata în lipsă, la data de 12.03.2018, iar, în raport cu împrejurări obiective, termenul de perimare a fost suspendat.

În susţinerea incidenţei art. 418 alin. (3) C. proc. civ., recurentul a invocat fluctuaţia personalului de la nivelul Direcţiei Juridice, ceea ce a generat o creştere semnificativă a numărului de dosare ce ar reveni fiecărui consilier juridic, alături de celelalte atribuţii, în prezent fiecărui consilier revenindu-i o medie de peste 894 de dosare.

A menţionat că, în perioada 21.07.2017 şi până în prezent, dintr-un număr de 7 posturi de consilier juridic, un post este blocat, pentru concediu de maternitate, iar 4 sunt ocupate de consilieri juridici stagiari.

A precizat faptul că nu a avut niciun moment intenţia de a rămâne în pasivitate, dar, având în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, era imposibilă acoperirea termenelor de judecată de la nivelul curţilor de apel de către cei 2 consilier juridici definitivi.

Recurentul a enumerat şi atribuţiilor consilierilor juridici, astfel cum rezultă din prevederile art. 8 din OMAI nr. 107/2017 privind asistenţa juridică în Ministerul Afacerilor Interne şi în unităţile, instituţiile şi structurile din subordinea acestuia.

A arătat că recursul a fost elaborat de un consilier juridic stagiar, fără perioadă de practică în domeniul juridic.

Nu se poate vorbi despre o listă de stăruinţă, ci doar de împrejurări excepţionale, de lipsa de experienţă a stagiarilor şi a volumului copleşitor de muncă.

Astfel, a apreciat recurentul că, în cauză, operează cazul de suspendare prevăzut de art. 418 alin. (3) C. proc. civ., aflându-se în imposibilitate reală de a se prezenta la termenul de judecată, omisiunea solicitării judecării în lipsă fiind un incident izolat, motivat de o situaţie excepţională.

4. Decizia instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

4.1. Aspect necontestat, judecata recursului formulat de recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române a fost suspendată prin încheierea de şedinţă din data de 29 mai 2017, pentru lipsa nejustificată a părţilor, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 12.03.2018.

Conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.".

În cauză, termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 29.05.2017, şi s-a împlinit la data de 29.11.2017. Deci, la data de 12.03.2018, când recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, termenul de perimare era deja împlinit.

4.2. În susţinerea recursului, Inspectoratul General al Poliţiei Române invocă incidenţa art. 418 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia "Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege."

Astfel, apreciază că a fost împiedicat să stăruie în judecata recursului din cauza unor motive temeinic justificate, respectiv fluctuaţia de personal de la nivelul Direcţiei Juridice, lipsa de consilieri juridici definitivi care să-i poată asigura reprezentarea în faţa curţii de apel şi volumul mare de muncă al personalului din cadrul Direcţiei Juridice.

4.3. Înalta Curte constată că argumentele prezentate de recurent nu pot fi avute în vedere în reţinerea incidenţei cazului de suspendare a cursului perimării, neputându-se încadra în noţiunea de "motiv temeinic justificat" în sensul procedurii civile.

Potrivit art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vedere procesului de către partea care justifică un interes".

Deci, de la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor, în vederea întreruperii cursului perimării, în termenul de 6 luni prevăzut de C. proc. civ., nu era absolut necesară prezenţa vreunui consilier juridic în faţa instanţei de recurs pentru a repune cauza pe rol, ci era suficientă o simplă cerere de repunere pe rol, care să fie înaintată instanţei prin orice mijloc de comunicare care să asigure transmiterea textului cererii sau care să fie depusă de un reprezentant al instituţiei la registratura instanţei.

De asemenea, în aprecierea Înaltei Curţi, redactarea unei cereri de repunere pe rol nu necesita o perioadă de practică în domeniul juridic.

De altfel, la data de 12.03.2018, recurentul a formulat cerere de repunere pe rol şi a înaintat-o instanţei de recurs prin poştă electronică, fără a fi necesară prezenţa vreunuia dintre consilierii juridici, chiar şi stagiari, în faţa instanţei de judecată.

Prin urmare, recurentul-pârât nu a făcut dovada vreunei cauzei mai presus de voinţa sa, a unui motiv temeinic justificat, care să-l fi pus în imposibilitate obiectivă de a îndeplini un act de procedură pentru întreruperea cursului perimării, decizia recurată fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.

4.4. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva Deciziei nr. 2676 din 7 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2020.