Road-accident heirs lose cassation bid; moral-damage awards upheld as equitable

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.01.2018, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea parţială a Deciziei 13201/21.02.2018 emise de pârât de respingere parţială a cererii lor de plată, obligarea pârâtului la comunicarea deciziei şi, pe fondul cererii de plată, admiterea cererii lor de despăgubire astfel cum a fost formulată, respectiv acordarea de daune morale şi materiale astfel:

- A., 300.000 RON pentru decesul fratelui şi 300.000 RON pentru propria vătămare

- B., 447.430 RON daune morale şi 2.570 RON daune materiale pentru decesul fiului

- C., 450.000 RON pentru decesul fiului

- D., 300.000 RON pentru decesul fratelui

- E., 300.000 RON pentru decesul nepotului

- F., 150.000 RON pentru propria vătămare

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2948 din 21 iunie 2018, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A anulat în parte Decizia nr. 13201/21.02.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, respectiv art. 3 din decizie, referitor la reclamantul E..

A obligat pârâtul FGA să plătesacă reclamantului E. (bunicul victimei) daune morale în sumă de 52.883 RON.

A menţinut în rest decizia contestată.

A respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii şi pârâtul.

2.1. Recurenţii-reclamanţi au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fondul cauzei, admiterea în totalitate a acţiunii şi obligarea pârâtului la plata daunelor morale, astfel cum au fost solicitate.

După ce au prezentat situaţia de fapt, recurenţii au apreciat că hotărârea recurată, fără o argumentaţie clară, raportată la normele legale în materie, a admis doar în parte cererea lor, considerând că, în principiu, Fondul de Garantare a Asiguraţilor în mod corect s-a raportat la concluziile cuprinse în Ghidul elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii care face parte din procedura internă de evaluare a daunelor.

Atât decizia atacată, cât şi instanţa de fond sunt date cu încălcarea dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. d) din Ordinul ASF nr. 23/2014, conform cărora, în caz de deces, daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România, şi a dispoziţiilor art. 16 din Norma ASF privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, conform cărora pârâtul şi judecătorul aveau obligaţia să evalueze daunele morale în conformitate cu prevederile legii şi ale condiţiilor de asigurare.

Instanţa de fond nu a făcut o apreciere proprie prin prisma textelor de lege invocate, deşi era datoare să verifice faptul că inclusiv procedura internă a FGA nu a fost respectată în evaluarea daunelor morale, conform căreia cuantumul daunelor morale ar fi trebuit să fie, comparativ cu cel din Ghid, crescut cu cel puţin 37%.

De asemenea, pârâtul a preluat sumele din Ghid, fără a purcede la actualizare sau la o evaluare, aspect necercetat de prima instanţă.

Astfel, este dincolo de orice dubiu, că nu s-au avut în vedere toate argumentele prezentate în susţinerea contestaţiei, iar instanţa a înlăturat criticile lor cu privire la modul de elaborare a Ghidului, critici care demonstrau faptul că acesta conţine grave erori.

În continuarea criticilor lor, recurenţii au reiterat aspectele pe care le apreciază edificatoare cu privire la credibilitatea şi forţa probantă a datelor cuprinse în Ghidul pe baza căruia se acordă daunele de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Au arătat că, prin redactarea şi prin promovarea acestui ghid, au beneficiat nu numai Fondul de Protecţia a Victimelor Stărzii, ci şi toate societăţile de asigurare de pe piaţă.

Autorii Ghidului, prin prisma activităţii pe care o desfăşoară, au interese personale şi profesionale directe strâns legate de obţinerea în aceste dosare a unor despăgubiri cât mai mici. În afară de acest persoane, nu există altcineva cu opinii despre elaborarea Ghidului, societatea civilă fiind trecută pe plan secund, scopul fiind protejarea intereselor financiare ale multinaţionalelor din asigurări.

Scopul real al emiterii acestui ghid a fost ca instanţele să acorde suma trecută în Ghid, fără a mai aprecia asupra gravităţii prejudiciului moral suferit şi nici asupra faptului dacă suma este sau nu rezonabilă, prin raportare la împrejurările concrete, respectiv la urmările accidentului.

Un aspect foarte important priveşte şi faptul că deciziile la care se face referire în anexa ghidului sunt în marea lor majoritate eronate, din totalul de 858 de decizii, un procent foarte mare este reprezentat de hotărâri care fie sunt menţionat eronat, fie au un alt obiect decât care interesează, ucidere din culpă, pretenţii-daune morale.

Selecţia hotărârilor identificate corect vizează doar soluţii din anii 2009-2010 ale instanţelor penale, putându-se constata o selecţie a soluţiilor cu sume dintre cele mai mici.

Promotorii Ghidului susţin că au avut la dispoziţie un număr de 2.339 decizii ale curţilor de apel, însă în tabelul anexat prezintă doar 832 de decizii.

De asemenea, în anul 2018, se doreşte a se avea în vedere concluziile Ghidului care fac referire la anii 2009-2010, fără a proceda la o analiză comparativă şi a jurisprudenţei din anii 2011-2017. Câştigul salarial mediu net lunar în România pentru anul 2010 era de 1.407 RON/lună, însă, în prezent, în anul 2017, câştigul mediu net lunar a fost de 2.464 RON, conform Institutului Naţional de Statistică.

Astfel, inclusiv daunele morale ar trebui revizuite în funcţie de indicii care s-au avut în vedere la revizuirea limitei valorii poliţelor de asigurare.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi şi a Curţii de Apel Bucureşti, s-a apreciat cu privire la Ghid că are un caracter pur orientativ şi nu obligatoriu.

Instituţiile abilitate sunt ţinute în acordarea daunelor morale de criteriile statuate de doctrina dar şi de practica judiciară în materie, pentru a nu se ajunge la discrepanţe majore între cuantumul daunelor morale.

Au apreciat recurenţii că înlăturarea practicii pe care ei au depus-o şi menţinerea deciziei contestate doar prin prisma Ghidului reprezintă o încălcare a normelor de drept material.

Au subliniat faptul că daunele morale nu se evaluează prin raportare la dependenţa sau nu financiară a reclamanţilor de victimă, ci acestea sunt, şi trebuie să reprezinte, o compensare morală efectivă, care să dea substanţă şi să valideze dreptul constituţional la viaţă, în caz contrar ajungându-se la deturnarea daunelor morale de la finalitatea lor etică şi legală.

Referitor la situaţia de fapt dedusă judecăţii, au precizat recurenţii că au fost pur şi simplu traumatizaţi după pierderile suferite, vestea morţii rudelor, în prima zi a anului, fiind percepută foarte greu şi acceptată cu foarte mare dificultate.

Astfel, viaţa lor s-a schimbat în mod dramatic, fiind extrem de afectaţi, împrejurarea atingerii dreptului la viaţă a victimei generând stingerea drepturilor lor, precum dreptul de a avea şi a păstra o familie, de a acorda şi a primi sprijin material şi/sau moral de la membrii familiei, de a desfăşura, împreună, activităţi domestice, fie acestea organizatorice, de socializare sau de agrement familial.

În ceea ce priveşte daunele acordare reclamantului A. pentru propria vătămare, au fost drastic diminuate, neavându-se în vedere la evaluarea prejudiciului nepatrimonial toate componentele care intră în constituirea acestui prejudiciu, evaluare făcându-se doar prin prisma numărului de îngrijiri medicale.

De la data accidentului şi până în prezent, face periodic recuperare medicală, pentru că durerile nu s-au estompat, toate problemele de sănătate ivite în urma evenimentului rutier din iulie 2015 ducând la declinul său fizic şi psihic.

Au solicitat pârâtului, prin cererea de despăgubire, să aibă în vedere prejudiciile nepatrimoniale suferite, respectiv prejudiciul fiziologic, prejudiciul de agrement, prejudiciul estetic, pretium doloris, solicitare pe care au formulat-o şi în faţa instanţei de fond. De asemenea, au solicitat să se aibă în vedere şi trauma psihică suferită.

În evaluarea prejudiciului său nu s-a avut în vedere prejudiciul suferit prin pierderea şansei de a fi un om sănătos şi de a beneficia de toate agrementele unei vieţi normale, însă judecătorul fondului a ignorat solicitările lor.

Aceeaşi atitudine a avut-o instanţa şi cu privire la reclamantul F., considerând că modalitatea de evaluare doar prin prisma numărului de îngrijiri medicale este corectă.

Au solicitat a se avea în vedere şocul psihic suportat ca urmare a tragicului eveniment, cu multă greutate reluându-şi viaţa pe care a avut-o înainte de accident. Şi în prezent acuză dureri la umăr şi la coaste, deşi a efectuat mai multe şedinţe de fizioterapie şi kinetoterapie. Prejudiciul pihic, moral este greu de cuantificat prin raportare la criteriile recunoscute de doctrină şi practică.

Au concluzionat recurenţii-reclamanţi că instanţa de fond trebuia să analizeze în detaliu solicitările lor şi să procedeze la un examen propriu al pricinii, pentru ca părţile vătămate să fie just despăgubite şi să se poată raporta la o judecată în echitate.

2.2. Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerea în totalitate a contestaţiei formulate împotriva Deciziei FGA nr. 13201/21.02.2018, cu cheltuieli de judecată.

A susţinut recurentul că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 1391 alin. (2) C. civ., conform căruia instanţa va putea să acorde despăgubiri oricărei persoane, deşi chiar şi intimatului-reclamant E., dar numai dacă se face dovada existenţei unui asemenea prejudiciu.

După cum se constată din motivarea hotărârii, sub acest aspect, instanţa nu are niciun fel de dovadă, nefiind administrată nicio probă în acest sens, întemeindu-şi soluţia pe considerente de ordin general, considerând că afecţiunea dintre bunici şi nepoţi este un fapt notoriu, care nu mai trebuie dovedit.

De asemenea, art. 249 C. proc. civ. impune reclamantului sarcina probei. Or, pornind de la faptul că, în general, există relaţii de afecţiune între bunici şi nepoţi, acest lucru nu poate fi generalizat.

Totodată, existenţa şi administrarea dovezilor privind raporturile dintre intimatul-reclamant E. şi nepotul său decedat ar fi ajutat la circumstanţierea sumei de bani de acordat, în cazul în care s-ar fi stabilit pe bază de dovezi că între intimat şi nepotul său existau relaţii de natură să justifice acordarea despăgubirilor morale.

Nici în ceea ce priveşte cuantumul sumei acordate, instanţa de fond nu a circumstanţiat suma în funcţie de intimatul-reclamant concret.

3. Apărările formulate

Recurentul-reclamant E. a formulat întâmpinare faţă de recursul recurentului-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că pârâtul nu a formulat nicio critică faţă de cele reţinute de prima instanţă care să aibă o fundamentare juridică.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

4.1. În ceea ce priveşte recursul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor, acesta critică acordarea daunelor morale bunicului victimei, apreciind, în esenţă, că nu s-ar fi făcut dovada existenţei unui prejudiciu, în sensul art. 1391 alin. (2) C. civ.

În contextul în care nici Legea nr. 213/2015, în temeiul căruia a fost formulată cererea de despăgubire către FGA, un cuprinde nicio trimitere la eventuale repere pentru determinarea cuantumului prejudiciilor de natură nepatrimonială, atât FGA, cât şi instanţele învestite ulterior cu contestaţiile celor nemulţumiţi de sumele acordate au îndatorirea de a cerceta dacă suma pretinsă răspunde, în concret, exigenţei de a acoperi prejudiciul suferit de partea lezată prin evaluarea individuală a circumstanţelor particulare a fiecărui caz.

Instanţa de fond a avut în vedere valoarea medie prevăzută în Ghidul întocmit la nivelul Fondului de Portecţie a Victimelor Străzii şi a reţinut că recurentul-reclamant E. este bunicul victimei.

Practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Prin urmare, criticile recurentului-pârât, în sensul că ar fi trebuit depuse dovezi pentru dovedirea existenţei prejudiciului suferit de bunicul victimei, nu au niciun suport legal.

De altfel, recurentul nici nu a precizat ce fel de dovezi ar fi putut administra reclamantul pentru a dovedi existenţa unor relaţii de natură a justifica acordarea despăgubirilor morale.

4.2. Referitor la recursul reclamanţilor, aceştia, în esenţă, apreciază că instanţa nu ar fi făcut o apreciere proprie a daunelor morale solicitate, apreciind că a încălcat dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma (ordinul, în formularea recurenţilor) ASF nr. 23/2014, dispoziţiile art. 16 din Norma ASF nr. 16/2015 şi ale art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, conform cărora daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Înalta Curte reţine că, de principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de prima instanţă, conform circumstanţelor particulare, reprezintă o chestiune ce ţine de temeinicia hotărârii şi nu de nelegalitate şi este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

Cu toate acestea, analizând recursul din perspectiva normelor de drept apreciate a fi fost încălcate, Înalta Curte reţine că rolul Fondului, în conformitate cu disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, potrivit art. 5 din lege.

Recurenţii-reclamanţi sunt creditori de asigurare, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015 şi au dreptul să primească despăgubiri materiale şi morale, în urma insolvenţei asigurătorului G. S.A., ca efect al decesului fratelui, fiului şi, respectiv, nepotului acestora, şi pentru propria vătămare, în ceea ce-i priveşte pe A. şi F..

În cauză, este cert că viaţa familială şi socială a recurenţilor-reclamanţi a fost alterată în urma decesului rudei lor, suferinţa psihică determinată de această împrejurare neputând fi cuantificată.

Pentru că Legea nr. 213/2015 nu conţine dispoziţii exprese referitoare la modalitatea şi cuantumul despăgubirilor reprezentând daune morale, s-a emis Norma ASF nr. 21/2014, care, la art. 50, prevede că, la stabilirea despăgubirilor, în caz de deces, se au în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din România.

După cum s-a reţinut mai sus, referitor la recursul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor, practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale.

Astfel, în absenţa unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecinţele negative suferite, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Nu pot fi reţinute alegaţiile recurenţilor-reclamanţi referitoare la credibilitatea şi forţa probantă a Ghidului emis de FPVS, din perspectiva membrilor fondului, aceste aspecte neputând face obiectul analizei instanţei.

În cauză, instanţa de fond a validat modalitatea de calcul a despăgubirilor de ordin moral, stabilită de Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin Decizia nr. 13201/21.02.2018 prin raportare la un criteriu obiectiv, respectiv gradul de rudenie al reclamanţilor cu persoana decedată, având drept reper şi Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale întocmit la nivelul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii, ghid care centralizează jurisprudenţa din România, iar, în privinţa reclamanţilor A. şi F., prin raportare la un criteriu obiectiv, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale.

Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.

Este demn de amintit că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere şi gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Prin urmare, Înalta Curte nu poate reţine că prima instanţă ar fi încălcat sau interpretat greşit dispoziţiile de drept material incidente, cuantumul daunelor morale acordate reprezentând o reparaţie echitabilă şi efectivă, în raport cu legislaţia şi jurisprudenţa naţională, fără a conduce la o îmbogăţire fără justă cauză şi la o comercializare a sentimentelor de afecţiune.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluţia adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de A., B., C., D., E. şi F. şi de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 2948 din 21 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2020.