Insurer’s refusal to process claim for missing power of attorney: sufficiency of motivation and material law application in cassation

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.12.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziei nr. 10704/06.11.2017 şi obligarea pârâtului la achitarea despăgubirilor solicitate prin Cererea de plată nr. x/19.01.2016.

În şedinţa publică din 13 martie 2018, reclamantul a depus precizare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 10704/06.11.2017 emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi obligarea pârâtului să emită o decizie motivată privind analiza pe fond a cererii de plată înregistrate sub nr. x/19.01.2016, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2598 din 5 iunie 2018, Curtea a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate.

A susţinut recurentul că instanţa a preluat greşit situaţia de fapt expusă de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, făcând vorbire despre un alt eveniment rutier, privind două autoturisme cu alte numere de înmatriculare.

El este proprietarul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, iar accidentul în care a fost implicat fratele său în calitate de comodatar, beneficiar al dreptului de folosinţă au autoturismului, s-a produs la data de 11.10.2015, de către autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x.

Astfel, având în vedere erorile menţionate, este de la sine înţeles că şi motivarea în drept şi în fapt este bazată pe această eroare a Fondului de Garantare a Asiguraţilor, care, prin întâmpinare, nu a făcut decât să copieze legislaţia în vigoare, şi nu cea care se aplică în accidente produse de alte persoane şi la date diferite.

Instanţa nu a analizat înscrisurile depuse chiar de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, şi anume cererea de despăgubire întocmită chiar de el, cu datele sale personale şi semnate de el. Astfel, motivarea instanţei, potrivit căreia la dosarul de despăgubiri trebuia să prezinte o procură pentru fratele său, nu se susţine, întrucât el este proprietarul autoturismului şi în nume propriu a făcut toate demersurile pentru întocmirea şi semnarea dosarului de despăgubire.

A mai susţinut recurentul-reclamant că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, întrucât o hotărâre este nemotivată nu numai atunci când în considerentele acesteia nu se regăseşte niciun argument de fapt sau de drept care să sprijine soluţia din dispozitiv, ci şi atunci când argumentele folosite de instanţă sunt lapidare ori exprimate în termeni generali, astfel că este incident art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

A mai arătat recurentul că un alt motiv de recurs se referă la încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, când instanţa a aplicat o dispoziţie legală străină situaţiei de fapt reţinute.

Respingerea contestaţiei sale pe motiv că nu a completat dosarul de despăgubire cu procura pentru fratele său, în situaţia în care în calitate de proprietar a întocmit şi a semnat toată documentaţia, încalcă principiile generale de drept şi constituie motiv de admitere a recursului, conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3. Apărările formulate

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea cererii de recurs, apreciind că susţinerile recurentului nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sentinţa este legală şi temeinică.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Preliminar, analizând excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, Înalta Curte reţine următoarele.

Recurentul-reclamant şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Într-adevăr, în ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi avut în vedere, susţinerile recurentului, neputându-se circumscrie ipotezei avute în vedere de textul legal.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond.

Înalta Curte constată că deşi, la nivel formal, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Alegaţiile din cererea de recurs nu se referă la nelegalitatea hotărârii recurate, ci vizează elemente de fapt ale cauzei, recurentul susţinând, pentru prima dată în această fază a procesului, că întreaga documentaţie, inclusiv cererea de despăgubire, ar fi fost întocmită şi semnată de el, personal. Astfel, în opinia sa, motivarea instanţei de fond nu se susţine, încălcând principiile generale de drept.

Or, acest aspect nu poate face analiza instanţei de control judiciar, în condiţiile în care, atât în decizia de respingere a cererii de plată, cât şi în faţa instanţei de fond, s-a reţinut o altă situaţie de fapt, necombătută de recurentul-reclamant. Judecarea recursului are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate, iar invocarea omisso medio a unor motive, neaduse spre analiza instanţei de fond, nu este permisă.

Prin urmare, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia adoptată şi aprecierea recurentului că instanţa ar fi aplicat o dispoziţie legală străină situaţiei de fapt, fără a preciza în ce constă eroarea instanţei, nu reprezintă critici de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că hotărârea primei instanţe ar fi pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului, că s-ar fi reţinut o altă situaţie de fapt, referitoare la un eveniment rutier petrecut între alte autoturisme, Înalta Curte constată că, în considerentele hotărârii, instanţa a prezentat apărările pârâtului astfel cum au fost formulate prin întâmpinare (fiind vorba, evident, despre o eroare materială strecurată în întâmpinarea pârâtului), însă motivarea instanţei priveşte legalitatea Deciziei nr. 10704/06.11.2017 prin raportare la situaţia de fapt reţinută în cuprinsul deciziei şi la dispoziţiile legale incidente. De altfel, circumstanţele producerii accidentului în care a fost implicat autoturismul recurentului-reclamant nu au fost contestate sub niciun aspect.

Constată Înalta Curte că şi în recursul reclamantului s-a strecurat o eroare materială, referitoare la numărul autoturismului B. implicat în accident, recurentul precizând că acesta avea număr de înmatriculare x, în loc de x.

Însă, deşi motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. a fost invocat numai la nivel formal, Înalta Curte apreciază că susţinerile din recurs se pot circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii.

Astfel, împrejurarea că unul dintre motivele de casare nu poate fi avut în vedere nu atrage nulitatea recursului declarat în cauză, pentru că reţinerea existenţei unor critici care se circumscriu unui singur motiv de casare este suficientă pentru constatarea validităţii căii de atac formulate, excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă urmând a fi respinsă.

4.2. Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, circumscrise motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a apărărilor invocate prin întâmpinare şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurentul A. apreciază că hotărârea de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi că argumentele instanţei de fond ar fi lapidare ori exprimate în termeni generali.

Însă, contrar afirmaţiilor recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că, din considerentele hotărârii, rezultă fără echivoc faptul că instanţa a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate prin acţiune şi a apărărilor părţilor, a analizat probele administrate şi a dezlegat fondul cauzei, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, instanţa de fond s-a raportat la obiectul cauzei, anularea deciziei prin care cererea de plată a fost respinsă, în raport cu elementele de fapt şi de drept ale cauzei, şi a expus argumentele care au condus la formarea convingerii sale. Prin sentinţa recurată s-a reţinut, în esenţă, că interpretarea dată de autoritatea pârâtă dispoziţiilor art. 14, art. 21 alin. (2) şi art. 16 din Legea nr. 213/2015 este una corectă, de vreme ce reclamantul nu a depus actele solicitate, referitoare la mandatul acordat pentru formularea cererii de plată.

Or, nu se poate aprecia a fi îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că hotărârea ar conţine motive contradictorii pentru că a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale incidente în defavoarea recurentului.

În concluzie, în opinia Înaltei Curţi, motivarea primei instanţe este legală, fiind posibilă exercitarea controlului judiciar asupra hotărârii pronunţate, şi oferă garanţiile unui proces echitabil.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluţia adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului şi va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 2598 din 5 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2020.