Compensatory benefits for ethnic persecution: whether forced wartime relocation constitutes statutory "relocation" or voluntary service transfer

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 2 martie 2004, reclamanta T.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12805 din 19 februarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivare, reclamanta a arătat că, deși a dovedit prin probele aduse, că s-a refugiat împreună cu familia, urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice, din localitatea de domiciliu, pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 485 din 1 aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2003.

Instanța a reținut că, prin dovezile administrate, reclamanta a probat faptul că a fost nevoită să părăsească împreună cu familia, localitatea de domiciliu, suferind persecuții în urma refugierii forțate a familiei sale, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de actul normativ reparatoriu, este nelegală.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală. Că, în cauză, nu este vorba despre un refugiu, ca modalitate de persecuție etnică în accepțiunea legii, ci de o schimbare de domiciliu, ca urmare a transferării în interesul serviciului, a tatălui intimatei, angajat la M.A.V. și această situație nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Recurenta susține, în mod eronat, că intimata-reclamantă nu s-ar afla în această situație.

Astfel, coroborând înscrisurile depuse, cu declarațiile autentice ale martorilor B.V. și B.Z., reiese că familia tatălui reclamantei a fost mutată forțat din comuna Bonțida, județul Cluj, localitatea de domiciliu, în Ungaria, unde acesta a lucrat la căile ferate maghiare, din motive etnice.

Este evident că măsura schimbării locului de muncă nu s-a făcut de bună voie, așa cum susține recurenta, acest act trebuind interpretat în raport și cu conjunctura istorică a momentului, fiind de notorietate tendințele de deznaționalizare forțată a populației române din teritoriile ocupate, după Dictatul de la Viena.

Ca atare, prin probele administrate, s-a făcut dovada că strămutarea familiei intimatei, în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a fost concretizarea unei persecuții din motive etnice, ceea ce o îndreptățește pe aceasta, la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu luna următoare depunerii cererii sale la Casa Județeană de Pensii Cluj.

Analizând corect situația de fapt depusă judecății și aplicând corespunzător prevederile legale incidente, instanța fondului a pronunțat o hotărâre temeinică și egală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 485 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2005.