Mandatory insurance coverage: exclusive liability proven by amicable accident report vs. alleged common fault
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Fund for the Guarantee of Insured Persons, thereby upholding the appellate court’s judgment that annulled the Fund's administrative decision and ordered the payment of RON 412.02 in compensation to the claimant. The dispute centered on a complaint for the annulment of a decision refusing to fully cover a mandatory road traffic accident insurance claim, where the Fund had initially argued that the victim contributed to the accident through common fault (specifically opening a car door and reversing), whereas the claimant argued exclusive liability lay with the insured driver. The court determined that the administrative amicable settlement, which included a signed statement by the insured driver explicitly declaring guilt and a sketch confirming the other vehicle was stationary, established exclusive liability and disproved the existence of common fault; consequently, the lower court's application of the principles governing mandatory liability insurance and the evidentiary value of the amicable settlement was deemed legally correct, rejecting the appellant's arguments based on the scope of the Fund's guarantee purpose and the need for additional expert evidence.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Mandatory insurance coverage: exclusive liability proven by amicable accident report vs. alleged common fault: The dispute centered on a complaint for the annulment of a decision refusing to fully cover a mandatory road traffic accident insurance claim, where the Fund had initially argued that the victim contributed to the accident through common fault (specifically opening a car door and reversing), whereas the claimant argued exclusive liability lay with the insured driver. The court determined that the administrative amicable settlement, which included a signed statement by the insured driver explicitly declaring guilt and a sketch confirming the other vehicle was stationary, established exclusive liability and disproved the existence of common fault; consequently, the lower court's application of the principles governing mandatory liability insurance and the evidentiary value of the amicable settlement was deemed legally correct, rejecting the appellant's arguments based on the scope of the Fund's guarantee purpose and the need for additional expert evidence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to dismiss the appeal as unfounded and reject the appellant's request for cassation.
Full text
Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.12.2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat anularea deciziei nr. 11413/17.11.2017 a Fondului de Garantare a Asiguraţilor prin care i s-a respins cererea de plată cu privire la suma de 412,02 RON.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2745 din 12 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta, a fost anulată decizia nr. 11413/17.11.2017 în ceea ce priveşte art. 2 prin care s-a respins cererea de plată cu privire la suma de 412,02 RON şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 412,02 RON către reclamantă cu titlu de diferenţă de despăgubire.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, urmând a se constata că decizia emisă de fond este legală şi temeinică.
În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond nu a luat în considerare prevederile Legii nr. 213/2015 privitoare la scopul constituirii FGA şi nici ale Normei ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.
A menţionat că semnarea constatului amiabil reprezintă descrierea unui cumul de elemente şi fapte care contribuie la soluţionarea dosarului de daună şi nicidecum o recunoaştere a răspunderii conducătorilor auto, în cazul de faţă existând o menţiune, iar nu o declaraţie a conducătorului auto asigurat RCA care a menţionat că se declară vinovat de producerea accidentului.
A arătat că instanţa de fond era obligată să administreze probe în temeiul art. 22 din C. proc. civ., nefiind suficientă menţiunea făcută de asiguratul RCA şi recunoaşterea vinovăţiei de către acesta, în acest sens dându-se constatului amiabil o forţă probantă echivalentă cu o expertiză de specialitate.
4. Apărările intimatei
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea deciziei nr. 11413/17.11.2017 a Fondului de Garantare a Asiguraţilor prin care i s-a respins cererea de plată cu privire la suma de 412,02 RON.
Prin decizia atacată, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a reţinut că, în cadrul instrumentării dosarului de daună, din analizarea cauzelor şi împrejurărilor producerii evenimentului rutier şi a documentaţiei aferente, s-a reţinut că în cauză există culpă comună (deschiderea uşii şi mersul cu spatele sunt interdicţii relative), persoana păgubită contribuind din culpă la producerea accidentului.
Soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că din constatarea amiabilă încheiată de persoanele implicate în evenimentul rutier rezultă culpa exclusivă a conducătorului auto asigurat B., care a menţionat că se declară vinovat de producerea accidentului. Totodată, din schiţa desenată, asumată de ambele părţi, reiese că autoturismul cu număr de înmatriculare x a lovit autoturismul reclamantei care se afla oprit.
În faţa instanţei de fond nu a fost solicitată şi nici administrată nicio altă probă care să contrazică cele reţinute în constatarea amiabilă încheiată, astfel că în mod corect aceasta a concluzionat că nu se poate aprecia că reclamanta s-a făcut vinovată de producerea accidentului.
În aceste condiţii, având în vedere că nu s-a făcut dovada existenţei unei culpe comune în producererea evenimentului rutier, refuzul pârâtei de a plăti despăgubirea în integralitate nu este unul justificat, astfel că că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2745 din 12 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2745 din 12 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 04 februarie 2021.