Insurers' guarantee fund claim: 90-day forfeiture period for bankruptcy claims runs from finality of the insolvency decision

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 08.12.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 10664/06.11.2017 emise de pârât şi obligarea pârâtului la acordare despăgubirilor solicitate.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3180 din 3 iulie 2018, Curtea a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

A susţinut recurenta-reclamantă că în mod greşit prima instanţă a reţinut că decizia de respingere a cererii de plată este validă, chiar dacă nu este însoţită de înscrisuri din care să reiasă data rămânerii definitive a hotărârii privind deschiderea procedurii falimentului.

Astfel, motivarea instanţei, că susţinerile pârâtului pot fi verificate printr-o simplă accesare de către apărătorul său a portalului instanţei de judecată, deschiderea procedurii falimentului împotriva asigurătorului fiind de notorietate, nu se aplică în cazul său, pentru că nu este de profesie avocat.

Prin urmare, cererea de plată a fost formulată în termen legal.

3. Apărările formulate

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinre, prin care a invocat nulitatea cererii de recurs, apreciind că susţinerile recurentei nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sentinţa este legală şi temeinică.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, Înalta Curte o apreciază a fi neîntemeiată, apreciind că, din punct de vedere formal, susţinerile expuse în cuprinsul cererii de recurs se pot circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4.2. Însă, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine că prima instanţă ar fi încălcat sau aplicat greşit normele de drept material.

Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 213/2015, "În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi."

Asemenea, art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015 stabileşte că, "Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări."

Prin urmare, conduita oricărui creditor de asigurare era precis determinată prin actele normative invocate, fiind inserate condiţiile şi termenele în care-şi poate exercita dreptul de a obţine despăgubirile la care este îndreptăţit.

Pentru realizarea drepturilor prevăzute de lege, persoanele interesate se pot raporta doar la dispoziţiile legii şi actelor normative emise pentru organizarea şi executarea legii cu relevanţă pentru situaţia lor juridică.

Nu poate fi reţinută alegaţia recurentei, în sensul că nu i s-ar aplica dispoziţiile legale nefiind de profesie avocat, legea nefăcând nicio distincţie cu privire la calitatea sau la profesia persoanei care pretinde un drept de creanţă de asigurări. De altfel, recurenta-reclamantă a fost asistată de avocat la întocmirea cererii de plată adresate Fondului de Garantare a Asiguraţilor, solicitând şi cheltuieli de 1.500 RON, reprezentând onorariu avocat.

Termenul de 90 de zile prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015 este un termen de decădere, fiind reglementat de legiuitor pentru exercitarea unui drept subiectiv, nesusceptibil de suspendare sau de întrerupere, asemenea termenului de prescripţie.

Sub aspectul verificării respectării acestui termen şi al legalităţii deciziei Fondului de Garantare a Asiguraţilor prin care a fost soluţionată cererea de plată, nu prezintă nicio relevanţă emiterea deciziei însoţite de înscrisuri din care să reiasă data rămânerii definitive a hotărârii privind deschiderea procedurii falimentului societăţii de asigurare.

Prin urmare, respingerea cererii recurentei-reclamantei de despăgubiri ca tardivă de către Fondul de Garantare al Asiguraţilor este legală, prima instanţă interpretând şi aplicând corect normele de drept material incidente.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului şi va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 3180 din 3 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2020.