Insurance Guaranty Fund liability: validity of standardized damage evaluation under Norm ASF 23/2014 versus dealer estimates for vehicle repair compensation.

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 04.12.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea, în parte, a Deciziei nr. 10303/20.10.2017 emise de pârât, sub aspectul art. 2 din decizie, privind respingerea cererii de plată cu privire la suma de 10.823,31 RON şi, în consecinţă, obligarea FGA la plata integrală a sumei solicitate, de 18.884,48 RON, reprezentând despăgubirea pentru reparaţia autovehiculului avariat.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3075 din 27 iunie 2018, Curtea a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate cu consecinţa admiterii cererii principale şi a anulării în parte a Deciziei nr. 10303/20.10.2017 doar sub aspectul art. 2 din decizie, privind respingerea cererii de plată cu privire la suma de 10.823,31 RON, şi, în consecinţă, obligarea pârâtului la plata integrală solicitată în cuantum de 18.884,48 RON, reprezentând despăgubirea pentru reparaţia autovehiculului avariat.

A susţinut recurentul că nu poate fi de acord cu punctul de vedere al pârâtului, achiesat de instanţa de fond, atât timp cât înţelege să repare autoturismul cu materiale originale, şi nu aftermarket, şi în service-uri comune, nu în reprezentanţă, cum deduce că a fost calculat.

A apreciat că raportarea la art. 51 alin. (1) din Norma nr. 23/2014 nu este aplicabilă cauzei, paguba fiind estimată real conform devizului existent emis de o societate autorizată, reprezentanţa Mercedes, ţinând cont tocmai de preţul actual al materialelor şi valoarea vehiculului.

Astfel, nu a fost protejat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin diminuarea artificială a sumei ce a constituit în fapt prejudiciul efectiv al său, prin efectuarea reparaţiei în regie proprie.

În cauză, instanţa a făcut aplicarea greşită a normelor de drept material prin raportare la art. 51 şi art. 44 din Norma ASF nr. 23/2014, înlăturând dovada reparaţiei efective a autoturismului, planşe foto necontestate de pârât.

Instanţa a reţinut şi motive contradictorii, contradicţia dintre preţurile reţinute fiind evidentă, pentru că doar el a arătat preţurile unei reprezentanţe auto, B.. Sunt contradictorii considerentele hotărârii recurate, care a reţinut înscrisurile depuse în dovedire de el, însă sumele acordate ca despăgubire ca fiind cele indicate de pârâtă.

3. Apărările formulate

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sentinţa este legală şi temeinică.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent şi de intimatul-pârât, precum şi cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

4.1. Verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte nu poate reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., având în vedere că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că cererea reclamantului este neîntemeiată.

Împrejurarea că instanţa de fond nu şi-a însuşit argumentele reclamantului, nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere argumentarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, respectiv de motivele invocate de părţi prin căile procesuale reglementate de lege.

De altfel, recurentul a invocat formal acest motiv de casare, prezentând aceleaşi argumente ca şi la motivul întemeiat pe pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că instanţa de fond a aplicat eronat dispoziţiile art. 51 şi 44 din Norma ASF nr. 23/2014, fără, însă, a preciza în niciun fel care ipoteză prevăzută de textul legal ar fi aplicabilă în privinţa hotărârii recurate.

4.2. Însă, Înalta Curte constată că nu este întemeiat nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputându-se reţine că prima instanţă ar fi încălcat sau aplicat greşit normele de drept material.

4.2.1. În baza dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, acestă instituţie acoperă creanţele de asigurări în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii, obligaţia fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul.

Plăţile făcute de către Fond reprezintă obligaţii ale asigurătorului în faliment, fiind deci achitate sau acoperite în numele şi pe seama acestuia exclusiv în cadrul îndeplinirii procedurii administrative necontencioase reglementată de dispoziţiile Legii nr. 213/2015 şi ale Normei ASF nr. 23/2014.

Astfel, contrar susţinerilor recurentului, în cauză este pe deplin incident art. 51 din Norma ASF nr. 23/2014, în vigoare în perioada de referinţă, fiind relevantă circumstanţierea noţiunii de despăgubire astfel cum aceasta este precizată prin textul legal.

Sub acest aspect, prevederile art. 51 alin. (1) dispun că despăgubirile pentru vehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA.

Prin urmare, în condiţiile în care FGA acordă despăgubiri, acestea nu pot fi decât cele prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte dovada prejudiciului.

4.2.2. Ţinând cont de particularităţile cauzei, în care recurentul-reclamant a solicitat plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, pârâtul a realizat o evaluare obiectivă a prejudiciului prin raportare la datele furnizate de sistemul de evaluare a daunelor C. cu respectarea dispoziţiilor art. 51 alin. (4) din Norma ASF nr. 23/2014.

Conform dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din acelaşi act normativ, cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 53.

De asemenea, potrivit art. 51 alin. (4) din normă, cuantumul pagubei se stabileşte luând în calcul preţurile practicate de către unităţile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparaţiei/înlocuirii pieselor avariate, precum şi pentru părţi componente, piese înlocuitoare noi şi materiale.

4.2.3. Contrar alegaţiilor recurentului, nu se poate reţine că instanţa, în mod contradictoriu, ar fi reţinut devizul său emis de B., validând, însă, suma acordată ca despăgubire de pârât.

Programul C., utilizat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, este o bază de date acceptată de toţi asigurătorii şi de unităţile de specialitate, având drept scop evaluarea cuantumului pagubei cu luarea în calcul a preţurilor practicate de către unităţile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparaţiei/înlocuirii pieselor avariate, precum şi pentru părţi componente, piese înlocuitoare noi şi materiale, fiind vorba despre preţul pieselor de origine, şi nu al unor piese aftermarket.

Folosirea acestui program are drept scop evitarea creării unui mecanism de despăgubire variabil şi diferit de la o situaţie la alta, în funcţie de unităţile service care procedează la reparaţia autovehiculelor avariate şi de preţurile practicate de fiecare dintre acestea, pentru ipoteze similare şi daune asemănătoare.

Or, recurentul se prevalează de devizul unei singure societăţi, fără, însă, a depune vreo chitanţă sau factură de achitare a sumei pretinse prin acest deviz, care, în aceste condiţii, nu are aptitudinea de a infirma justeţea calculului despăgubirilor efectuat de autoritatea intimată.

Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului a reţinut că nu este vorba despre refuzul nejustificat al pârâtului de acordare integrală a despăgubirilor solicitate de reclamant, validând decizia emisă de acesta.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 3075 din 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2020.