Inadmissibility of direct judicial challenge to European Fund financial correction notice absent prior administrative objection decision

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. Botoşani a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Infrastructură Mare, Autoritatea de Management POS Mediu Bucureşti prin Ministerul Finanţelor Publice anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 21.04.2015 privind contractul de lucrări nr. x din 31.07.2014 " Îmbunătăţirea STAP Cătămărăşti şi Bucecea" - C1 1 din cadrul Proiectului "Extinderea şi reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă şi apă uzată în judeţul Botoşani".

1.2. Prin sentinţa nr. 59 din 11 aprilie 2016, Curtea a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.

1.3. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat recurs.

Prin Decizia nr. 3399 din 19 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de criticile de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a examinat, cu prioritate, pe acelea care privesc nereguli procedurale, de natură a atrage casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel, instanţa de control judiciar a apreciat întemeiat motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488, reţinând că argumentele expuse în cuprinsul hotărârii recurate nu dovedesc o examinare efectivă a tuturor argumentelor şi motivelor expuse de părţi, nefiind întrunite cerinţele asigurării unui proces echitabil şi nefiind respectate rigorile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

2. Hotărârea primei instanţe ce face obiectul prezentului recurs

Cauza a fost înregistrată, în fond după casare, la data de 11.10.2019 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 1 din 20 ianuarie 2020, Curtea a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.

În esenţă, instanţa a constatat că reclamanta nu a solicitat şi anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva notei de constatare a neregulilor, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.A. Botoşani a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

3.1. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de pct. 5, a apreciat recurenta-reclamantă că instanţa s-a pronunţat asupra unor aspecte cu care nu a fost învestită, raportat la Decizia nr. 3399 din 19 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cuprinsul acestei decizii, au fost indicate aspectele ce urmează a fi lămurite de către instanţa de fond cu prilejul rejudecării după casare, instanţa urmând a judeca din nou cauza, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată, în limitele casării.

A opinat recurenta că Înalta Curte a limitat învestirea instanţei strict la cercetarea procesului pe fond, conform art. 501 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, prin soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii invocate de pârâtă abia în ciclul procesual al rejudecării, instanţa de fond a depăşit limitele învestirii prin raportare la limitele casării, fiind ţinută numai la analizarea procesului în fond.

De asemenea, a mai apreciat recurenta, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi prin nesocotirea dispoziţiilor art. 502 C. proc. civ., potrivit cărora la rejudecarea procesului după casarea hotărârii recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

În condiţiile în care Ministerul Fondurilor Europene nu a formulat recurs, societăţii A. nu i s-ar fi putut agrava propria situaţie la rejudecarea fondului după casare, deoarece rejudecarea are loc tocmai ca efect al admiterii recursului.

3.2. Referitor la motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a susţinut recurenta-reclamantă că admisibilitatea şi obiectul acţiunii trebuie analizate prin raportare la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei impuse de art. 7 referitoare la formularea contestaţiei administrative reglementate de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe, aspect prevăzut în mod expres în cuprinsul art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011.

Apare evident faptul că, prin contestarea judiciară a actului administrativ se contestă, implicit, şi soluţia dată contestaţiei administrative, cu atât mai mult cu cât contestaţia iniţială a fost respinsă pe fond, iar nu ca urmare a unui incident procedural.

Instanţa de judecată trebuia să aibă în vedere motivul formulării acţiunii şi scopul urmărit, respectiv lipsirea de efecte juridice a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/21.04.2015.

3.3. În continuarea susţinerilor sale, recurenta-reclamantă a expus argumente referitoare la fondul cauzei, în rejudecare, apreciind că se impune admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Infrastructură Mare-Autoritatea de Management POS Mediu Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa niciunui motiv de casare invocat de recurenta-reclamantă.

5.1. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest motiv vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ. (exempli gratia, nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii), ceea ce nu se poate reţine în privinţa hotărârii de fond.

Astfel, soluţionarea unei excepţii invocate în cursul judecăţii nu se poate încadra în ipoteza prevăzută de acest motiv de casare, decât, eventual, în ipoteza în care excepţia, invocată cu respectarea dispoziţiilor procedurale, ar fi fost lăsată nesoluţionată de instanţa sau ar fi fost soluţionată cu nerespectarea principiului contradictorialităţii.

Or, excepţia inadmisibilităţii cererii este o excepţie de procedură, absolută şi peremptorie, care poate fi invocată oricând, în orice stadiu al judecăţii, de părţi sau de instanţă din oficiu.

Contrar alegaţiilor recurentei, în primul ciclu procesual, prin decizia instanţei de control judiciar s-a casat hotărârea de fond apreciindu-se, în esenţă, că motivarea nu corespunde exigenţelor art. 425 C. proc. civ., însă nu s-a trasat nicio direcţie în ceea ce priveşte rejudecarea cauzei pe fond.

De asemenea, nu poate fi reţinută incidenţa acestui motiv de casare nici din perspectiva art. 502 C. proc. civ. privind neînrăutăţirea situaţiei în propria cale de atac, pentru că, în primul ciclu procesual, acţiunea a fost respinsă pe fond, iar calea de atac formulată de recurentă a fost admisă, dispunându-se rejudecarea pricinii.

Trimiterea cauzei după casare spre rejudecare aceleiaşi instanţe nu presupune, implicit, o soluţie contrară celei pronunţate prin hotărârea casată.

5.2. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în mod judicios judecătorul fondului a constatat inadmisibilitatea acţiunii, de vreme ce reclamanta nu a contestat şi decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei administrative.

Art. 46 alin. (1) şi art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Conform acestor prevederi legale, împotriva titlului de creanţă, reprezentat de nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, se poate formula contestaţie administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, iar potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei poate fi atacată de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate şi al art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, iar nu, în mod direct, acest act administrativ fiscal.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei-reclamante în sensul că, prin contestarea judiciară a actului administrativ, s-ar contesta, implicit, şi soluţia dată contestaţiei administrative.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. Astfel, prima instanţă a analizat acţiunea astfel cum a fost formulată, în limitele învestirii sale de către titularul cererii de chemare în judecată.

De altfel, aceasta reprezintă manifestarea în concret a principiului disponibilităţii, deoarece partea are posibilitatea de a aprecia ce solicită instanţei de judecată şi de asemenea care sunt limitele învestirii acesteia. Instanţa nu poate depăşi limitele acţiunii fixate de reclamant, în sensul de a-i acorda mai mult decât a cerut sau altceva decât ceea ce a cerut şi nici mai puţin decât s-a cerut, pentru că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

5.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.A. Botoşani împotriva sentinţei nr. 1 din 20 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2020.