Passive procedural standing in administrative fiscal litigation: administrative capacity versus legal personality of subordinate tax authorities

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.01.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, anularea Deciziei de impunere nr. x/07.06.2017 cu privire la suma de 1.746.210 RON stabilită în sarcina sa, reprezentând impozit pe profit în sumă de 1.429.816 RON şi TVA în sumă de 316.394 RON.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 187 din 3 iulie 2018, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei părţi fără calitate procesuală pasivă.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

A susţinut recurenta-reclamantă că pârâtă în cauză poate fi doar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în condiţiile în care însăşi prima instanţă a citat art. 1 din OPANAF nr. 3610/2016 care stabileşte fără putinţă de tăgadă competenţa de administrare a contribuabililor mijlocii în sarcina direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice.

De asemenea, art. 13 alin. (3) lit. c) din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea ANAF stipulează că "În cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice funcţionează ca structuri fără personalitate juridică: c) administraţii pentru contribuabili mijlocii", ceea ce înseamnă că pârâtă într-o astfel de cauză poate fi doar entitatea ce are personalitate juridică, anume DGRFP Timişoara, nu o structură în subordinea acesteia, fără personalitate juridică.

În plus, trebuie avut în vedere ce organ fiscal a soluţionat contestaţia administrativă împotriva actului administrativ-fiscal, chiar dacă după formularea dosaruuil în instanţă, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ceea ce dovedeşte că Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Timişoara nici nu a soluţionat contestaţia administrativă, neputând avea calitate procesuală pasivă în cauză.

Astfel, soluţia dată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A făcut trimitere la dispoziţiile art. 30 şi urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală coroborate cu prevederile OPANAF nr. 3610/2016 privind organizarea activităţii de administrare a contribuabililor mijlocii.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.1. Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, anularea Deciziei de impunere nr. x/07.06.2017 emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Timişoara.

Pentru primul termen acordat în faţa Curţii de Apel Timişoara, reclamanta a făcut dovada faptului că a formulat şi acţiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 23/18.01.2018 emise de ANAF-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere, cu consecinţa anulării Deciziei de impunere nr. x/07.06.2017, acţiune înregistrată sub alt număr de dosar, x/2018, pe rolul aceleiaşi instanţe.

Potrivit art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Altfel spus, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana celui chemat în judecată şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Or, actul ce face obiectul acţiunii dosarului de faţă, Decizia de impunere nr. x/07.06.2017, a fost emis de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Timişoara-Activitatea de inspecţie fiscală.

Nu pot fi reţinute criticile recurentei-reclamante, în sensul că aceasta este o entitate fără personalitate juridică, aflată în subordinea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara, şi că nu ar fi soluţionat contestaţia administrativă, pentru că, în materia contenciosului administrativ, nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public.

Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorităţii, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină şi eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ.

Prin urmare, reţinând şi dispoziţiile art. 30 din OPANAF nr. 3610/2016, invocat, de altfel, şi de recurentă prin cererea de recurs, în mod legal a reţinut instanţa de fond lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, întrucât aceasta nu este emitentul actului şi nici nu are competenţa în administrarea fiscală a societăţii recurente.

4.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar Casa de Insolvenţă B. împotriva sentinţei nr. 187 din 3 iulie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2020.