Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 629/2021 AI generated

Loss of object in judicial salary disputes following subsequent ministerial orders and emergency ordinance mandating back-payment

Case Number Decizia nr. 629/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania dismissed the claim as having lost its object (*rămasă fără obiect*), effectively favoring the defendants (Ministry of Justice and courts) by ordering the dismissal of the action after cassating the first-instance decision that had previously rejected it on the merits. The dispute involved a judicial assistant challenging an individual salary order issued in 2017, seeking its partial annulment and recalculation of her salary based on a specific sectoral reference value to recover back wages. The Court found that subsequent legislative and administrative acts—specifically the 2018 Ministerial Order establishing a higher sectoral reference value and the 2019 Emergency Ordinance mandating the payment of outstanding salary differences for the period of April 2015 to June 2018—rendered the specific relief sought by the plaintiff moot. The decision was grounded in Civil Procedure Code provisions regarding the procedural requirement that a lawsuit must have a valid object (Articles 29 and 32) and the power to cassate and re-judge cases under Article 496 when the legal situation changes such that the claim no longer requires judicial resolution.

Legislator headnote

AI generated

art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 293 din C. proc. civ, art. 32 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Loss of object in judicial salary disputes following subsequent ministerial orders and emergency ordinance mandating back-payment: Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea parţială a Ordinului de salarizare individuală nr. 1490/C din 24.05.2017; emiterea unui nou ordin de salarizare pentru reclamantă, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015, având în vedere Legea nr. 293 din 23 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi plata diferenţelor de drepturi salariale ce vor rezulta cu aplicarea dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie.

Keywords

AI generated
salary recalculation value in dispute action for annulment grounds for cassation loss of object back payment

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 30.08.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a Ordinului de salarizare individuală nr. 1490/C din 24.05.2017; emiterea unui nou ordin de salarizare pentru reclamantă, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015, având în vedere Legea nr. 293 din 23 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi plata diferenţelor de drepturi salariale ce vor rezulta cu aplicarea dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 961/2018 din 06 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 293 din C. proc. civ. şi a dreptului reclamantei la apărare, în sensul că instanţa de fond nu a încuviinţat cererea reclamantei de a pune în vedere Ministerului Justiţiei să depună înscrisuri în dovedirea pretenţiilor sale, respectiv sentinţe civile din care rezulta existenţa unei valori de referinţă sectorială de 405 RON în sistem la 09.04.2015.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimatul-pârât Tribunalul Bucureşti a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Totodată, a apreciat că pretenţiilor recurentei au rămas fără obiect faţă de emiterea ordinului MJ nr. 2066/C/24.05.2018.

4.2 Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca lipsită de interes faţă de emiterea ordinului MJ nr. 2066/C/24.05.2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea parţială a Ordinului de salarizare individuală nr. 1490/C din 24.05.2017; emiterea unui nou ordin de salarizare pentru reclamantă, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015, având în vedere Legea nr. 293 din 23 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 şi plata diferenţelor de drepturi salariale ce vor rezulta cu aplicarea dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie.

În raport cu susţinerile recurentului şi cu probele administrate la dosar, reţine Înalta Curte că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Înalta Curte constată că prin ordinul menţionat s-a dispus recalcularea indemnizaţiei recurentei-reclamante prin raportare la o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.

Totodată, în favoarea judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti a fost emis OMJ nr. 90/04.01.2019, în care recurenta-reclamantă figurează la anexa 2, poziţiile 1137-1140 (dosar recurs), prin care s-au stabilit indemnizaţii de încadrare lunare brute corespunzătoare, în acord cu dispoziţiile legale în vigoare.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 961/2018 din 06 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 961/2018 din 06 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2021.