Dismissal of judicial salary recalculation action as moot following administrative adoption of higher reference values

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la 04.11.2016, reclamanţii A., B., C., D., E., în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei, Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi, au solicitat instanţei de contencios administrativ:

- anularea parţială Ordinului nr. 3525/C din data de 28.09.2016, emis de Ministerul Justiţiei (şi comunicat la data de 6 octombrie 2016) pct. 1 cu referire la ANEXA 11/1 punctele 34, 42, 45, 46 şi 47;

- obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015 şi cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei, Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi.

A fost anulat în parte Ordinul nr. 3525/C/28.09.2016, emis de pârât, respectiv în ce priveşte pe reclamanţi.

A fost obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare pentru reclamanţi, cu aplicabilitate de la 09.04.2015, cu luarea în calcul a nivelului maxim a indemnizaţiei de încadrare, care să includă majorările de 18%, acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Prin sentinţa civilă nr. 404 din 06 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanţi de completare a sentinţei civile nr. 2018/30.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei, Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi.

S-a dispus completarea sentinţei civile nr. 2018/30.05.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, în sensul că au fost obligaţi pârâţii Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi să plătească reclamanţilor diferenţa dintre drepturile salariale recalculate ci cele efectiv plătite, plus dobânda legală aferentă, de la data de 09.04.2015 şi până la plata efectivă a drepturilor salariale recalculate.

3. Cererile de recurs

3.1 Împotriva sentinţei nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanţii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinţei şi admiterea capetelor de cerere prin care au completat acţiunea, în sensul:

- includerii diferenţei dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referinţă sectorială a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la nr. crt. 6-13 de la lit. A) din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcţiile pe care le deţin şi drepturile salariale încasate efectiv;

- obligării pârâţilor Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi la plata diferenţei dintre drepturile salariale recalculate potrivit celor menţionate anterior şi drepturile salariale efectiv încasate pe perioada 31.10.2013-data formulării acţiunii, plus dobânda legală calculată asupra diferenţelor salariale de la data promovării acţiunii, 31.10.2016, până la data plăţii efective;

3.2 Împotriva sentinţei nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs şi Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinţei şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că OMJ nr. 4680/C/2016 a fost emis la data de 21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, şi ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Ţinând cont de stabilirea unei noi indemnizaţii de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON folosită de Înalta Curte şi Consiliul Superior al Magistraturii, a fost emis OMJ nr. 219/C/01.02.2017 care a modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016. Având în vedere aceste texte legale invocate, precum şi art. 3 indice 1 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, recurentul a arătat că reclamanta nu are nici un temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 de la 09.04.2015, în condiţiile în care această valoare de referinţă a fost folosită, deci era în plată din 01.10.2016.

A mai arătat că la 24.05.2017 a fost emis noul ordin de salarizare a intimaţilor-reclamanţi, respectiv OMJ nr. 1485/C/24.05.2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi ale sporurilor aferente acestora, fiind nejustificată obligarea Ministerului Justiţiei să emisă ordine prin care să le fie recalculată indemnizaţia de încadrare prin raportare la o altă valoare de referinţă sectorială pentru o perioadă anterioară datei 01.10.2016.

În aceste condiţii, a apreciat recurentul că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamanţilor.

3.3 Împotriva sentinţei nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs Tribunalul Iaşi, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Tribunalul Iaşi a declarat recurs şi împotriva sentinţei civile nr. 404 din 06 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.

3.4 Împotriva sentinţei nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs Curtea de Apel Iaşi, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs şi împotriva sentinţei civile nr. 404 din 06 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimatul-pârât Tribunalul Iaşi a formulat întâmpinare prin care a arătat că recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi de Curtea de Apel Iaşi sunt întemeiate, iar recursul declarat de reclamanţi este neîntemeiat.

4.2 Intimata-pârâtă Curtea de Apel Iaşi a formulat întâmpinare prin care a arătat că recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi de Tribunalul Iaşi sunt întemeiate, iar recursul declarat de reclamanţi este neîntemeiat.

4.3 Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare faţă de recursurile declarate de Tribunalul Iaşi şi de Curtea de Apel Iaşi şi a solicitat admiterea acestora, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanţi, intimatul-pârât a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1 În ceea ce priveşte recursul declarat de C., B., A., E., D., împotriva sentinţei civile nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Examinând cu prioritate excepţia de inadmisibilitate a recursului declarat de reclamanţi, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, recursul fiind inadmisibil pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că în speţă sunt incidente prevederile art. 445 noul C. proc. civ. care statuează:

"Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444".

Rezultă în mod evident din textul de lege mai sus citat că un recurs cuprinzând exclusiv critici ce privesc omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra capetelor de cerere din cererea completatoare este inadmisibil, întrucât calea procedurală care trebuia urmată de reclamanţii din prezenta speţă pentru valorificarea drepturilor sale era procedura completării hotărârii, reglementată de prevederile art. 444 din C. proc. civ. şi nicidecum calea recursului.

În concluzie, excepţia de inadmisibilitate a recursului este întemeiată şi va fi admisă, cu consecinţa respingerii ca inadmisibil a recursului declarat de reclamanţii C., B., A., E., D., împotriva sentinţei civile nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

II.2 În ceea ce priveşte recursurile declarate de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 2018 din 30 mai 2017 şi de Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi împotriva aceleiaşi sentinţe, precum şi a sentinţei nr. 404 din 06 februarie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţele recurate în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat anularea parţială a Ordinului nr. 3525/C din data de 28.09.2016, emis de Ministerul Justiţiei pct. 1 cu referire la Anexa 11/1 punctele 34, 42, 45, 46 şi 47;

- obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015 şi cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Ulterior, prin completările la acţiune formulate la data de 6.12.2016, respectiv 12.12.2016, reclamanţii au solicitat includerea diferenţei dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referinţă sectorială a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la nr. crt. 6-13 de la lit. a) din anexa la O.U.G. nr. 27/2016, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcţiile pe care le deţin şi drepturile efectiv încasate, şi obligarea pârâţilor Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi la plata diferenţei dintre drepturile salariale recalculate potrivit celor de mai sus şi drepturile salariale efectiv încasate pe perioada 31.10.2013 - data formulării acţiunii, plus dobânda legală calculată asupra diferenţelor salariale de la data promovării acţiunii - 31.10.2016, până la data plăţii efective. În ceea ce priveşte această solicitare au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâţi a Curţii de Apel Iaşi şi a Tribunalului Iaşi, faţă de capătul de cerere referitor la plata diferenţelor salariale.

În raport cu susţinerile recurenţilor şi cu probele administrate la dosar, reţine Înalta Curte că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Înalta Curte constată că prin ordinul menţionat s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.

Totodată, în favoarea judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Iaşi a fost emis OMJ nr. 94/C/04.01.2019, în care reclamanţii figurează la poziţiile 153-158, 159-165, 166-171, 366-372, 389-397 (dosar recurs), prin care s-au stabilit indemnizaţii de încadrare lunare brute corespunzătoare, în acord cu dispoziţiile legale în vigoare.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 2018 din 30 mai 2017 şi de Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi împotriva aceleiaşi sentinţe, precum şi a sentinţei nr. 404 din 06 februarie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Va casa sentinţele atacate şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea reclamanţilor ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C., B., A., E., D., împotriva sentinţei civile nr. 2018 din 30 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Admite recursurile declarate de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 2018 din 30 mai 2017 şi de Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi împotriva aceleiaşi sentinţe, precum şi a sentinţei nr. 404 din 06 februarie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţele atacate şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea reclamanţilor ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2021.