Provisional suspension of pharmacy license denied due to confirmed legal validity in concurrent annulment proceedings

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 13.01.2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Colegiul Farmaciştilor din Judeţul Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi S.C. A. S.R.L., anularea Autorizaţiei de funcţionare nr. x din 22.10.2019 emise de Ministerul Sănătăţii pentru autorizarea funcţionării farmaciei comunitare A. S.R.L. şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestei autorizaţii.

Totodată, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat şi suspendarea Autorizaţiei de funcţionare nr. x din 22.10.2019 emise de Ministerul Sănătăţii până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

2. Hotărârea primei instanţe în rejudecare după casare

Prin încheierea de şedinţă din 14 mai 2020, Curtea a respins excepţiile nulităţii, lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei interesului, ca neîntemeiate.

A respins cererea de suspendare a executării Autorizaţiei de funcţionare nr. x din 22.10.2019, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei încheieri, reclamantul Colegiul Farmaciştilor din Judeţul Vaslui a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de suspendare şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de suspendare a executării Autorizaţiei de funcţionare nr. x din 22.10.2019.

A susţinut recurentul-reclamant că instanţa a aplicat greşit normele de drept material în ceea ce priveşte condiţiile impuse pentru suspendarea executării actului administrativ.

Astfel, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 când a reţinut că doar încălcarea normelor de procedură administrativă pot conduce la suspendarea actului.

Instanţa a reţinut greşit că motivele invocate prin cererea introductivă nu pot fi departajate, nefăcându-se distincţie între motivarea cererii în anulare şi a celei de suspendare.

Este imposibil să existe motive de nelegalitate a actului administrativ şi cu totul alte motive de suspendare, cele două cereri aflându-se într-o strânsă legătură.

Instanţa ar fi trebuit ca, pipăind fondul, să stabilească dacă există indicii de nelegalitate atât de evidente încât să conducă la suspendarea cauzei. Aceste motive, invocate în cererea de anulare, şi probele depuse la dosar creează o puternică îndoială asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ, respectiv faptul că documentaţia ar fi trebuit să aibă la bază o adeverinţă prin care să facă dovada îndeplinirii criteriului demografic, că nu este îndeplinită condiţia criteriului demografic, că dosarul dispus în vederea autorizării nu este complet şi că documentele depuse de către beneficiarul autorizaţiei sunt în afara termenului de valabilitate.

Toate motivele de nelegalitate, printr-o verificare sumară, fac dovada arbitrariului deciziei administraţiei şi sunt de natură a atrage anularea actului administrativ a cărui suspendare o solicită. Cel puţin la nivel de aparenţă a dreptului, argumentele sunt de natură a crea îndoială serioasă asupra legalităţii, suficientă pentru suspendarea actului.

În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, a arătat recurentul că paguba iminentă vizează consecinţele negative care se află într-un grad apropiat de conexitate cauzală cu executarea imediată a actului administrativ.

După ce a făcut trimitere la jurisprudenţa instanţei supreme şi la doctrina de specialitate, recurentul a susţinut că, în cauză, consecinţele care se produc prin aglomerarea farmaciilor din Municipiul Vaslui sunt directe şi imediate. Serviciul public farmaceutic va fi afectat în mod sigur prin înfiinţarea unui număr mai mare de farmacii decât cel admis de lege.

A mai apreciat că instanţa, cunoscând amploarea fenomenului de autorizare a farmaciilor (7 farmacii în decurs de câteva luni), în mod inexplicabil a ales să ignore consecinţele produse, concluzionând că nu poate ţine seama de acest aspect pentru că s-ar fi opus conexarea dosarelor în instanţă.

Conexarea cauzelor ar fi avut ca efect îngreunarea soluţionării pricinii, însă existenţa autorizaţiilor şi cauza contestării acestora este cunoscută şi confirmată inclusiv de Ministerul Sănătăţii.

A mai arătat recurentul că trebuie să se ţină cont şi de principiul proporţionalităţii - echitate, rezonabilitate, just echilibru, faţă de interesul beneficiarului autorizaţiei de funcţionare şi faţă de necesitatea preîntâmpinării perturbării previzibile grave a funcţionării serviciului public farmaceutic, prevalând salvgardarea serviciului public farmaceutic.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind, în esenţă, că prima instanţă a analizat toate criticile recurentului şi a răspuns punctual motivelor indicate ca fiind cazuri justificate, în limita în care procedura suspendării actului administrativ o permite.

4.2. Intimata-pârâtă SC A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinera hotărârii recurate.

5. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5.1. Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliul Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecţie a drepturilor şi intereselor legitime ale subiectelor potenţial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanţa competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de dispoziţiile menţionate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului.

5.2. Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar constată că, prin sentinţa nr. 1098 din 29 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantului Colegiul Farmaciştilor din Judeţul Vaslui de anulare a Autorizaţiei de funcţionare nr. x din 22.10.2019 emise de Ministerul Sănătăţii, ce face obiectul prezentei cereri de suspendare.

Această sentinţă constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În jurisprudenţa sa constată, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că o soluţie de respingere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă şi o confirmare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

5.3. În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, a prevenirii unei pagubei iminente, nu se mai impune a fi analizată, ambele condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ.

5.4. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Colegiul Farmaciştilor din Judeţul Vaslui împotriva încheierii din 14 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2020.