Lack of legal interest bars challenge to norm requiring selection of single revolutionary fighter status

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, la 29.06.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, prin Primul Ministru, solicitând anularea art. 127 din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, introdus prin H.G. nr. 1707/2006, cu modificările şi completările ulterioare (H.G. nr. 99 din 10 februarie 2015).

1.2. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, precum şi excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii. Pe fondul cauzei, partea a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

2. Soluţia instanţei de fond

2.1. Prin încheierea de şedinţă din data de 20.10.2017, instanţa a respins excepţiile invocate de pârât, ca neîntemeiate, pentru argumentele prezentate în cuprinsul acesteia.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4000 din 27 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamant şi a fost anulat art. 127 din H.G. nr. 1412 din 2.09.2004, introdus prin H.G. nr. 1707/2006.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii judecătoreşti şi a încheierii de şedinţă pronunţate de instanţa de fond, anterior nominalizate, a formulat recurs Guvernul României, care a solicitat casarea sentinţei şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea excepţiilor invocate în cauză. În subsidiar, în ipoteza respingerii excepţiilor, recurentul a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

3.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, în condiţiile în care instanţa nu le-a comunicat şi încheierea de şedinţă din data de 20.10.2017 - în care au fost consemnate dezbaterile pe fondul cauzei - deşi aceasta a fost menţionată în practicaua sentinţei nr. 4000/27.10.2017.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a precizat faptul că sentinţa contestată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în condiţiile în care acţiunea este lipsită de interes.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.2.1. În contextul în care intimatul a optat, încă din cursul anului 2004, după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004, pentru emiterea unui certificat preschimbat privind calitatea sa de rănit, în mod evident, instanţa de fond a soluţionat greşit excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii prin care intimatul a contestat faptul că art. 127 din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004 impune obligaţia deţinătorilor de certificate de revoluţionar prin care li s-au conferit mai multe calităţi dintre cele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 341/2004 să opteze pentru una dintre aceste calităţi.

3.2.2. În mod neîntemeiat, prima instanţă a apreciat faptul că textul normativ contestat încalcă dispoziţiile Legii nr. 341/2004, în baza cărora este adoptat.

Or, H.G. nr. 1707/2006 a fost emisă în temeiul art. 108 din Constituţia României şi al art. 16 din Legea nr. 341/2004.

Emitentul actului analizat a respectat prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum şi pe cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001 şi H.G. nr. 50/2005 (în vigoare la acea dată), proiectele fiind avizate favorabil, alături de alte ministere, şi de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei.

În procesul de adoptare a actului contestat, a fost asigurată transparenţa decizională, după cum impun prevederile Legii nr. 52/2003.

4. Apărările intimatului

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a precizat următoarele:

4.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondat, întrucât sancţiunea nulităţii hotărârii intervine doar în situaţia omisiunii întocmirii încheierii de dezbateri.

4.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondat, deoarece justifică interes în promovarea acţiunii în condiţiile în care procesul de faţă a fost generat de o altă cauză care se află pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale (dosar nr. x/2016), cauză care în prezent este suspendată, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pe de o parte, art. 127 din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004 este nelegal pentru că încalcă prevederile Legii nr. 341/2004 şi a fost adoptat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 24/2000.

Pe de altă parte, norma în discuţie este nelegală pentru că termenul până la care se impune beneficiarilor obligaţia de a opta între calităţile de revoluţionar este anterior publicării H.G. nr. 1707/2006 în Monitorul Oficial al României, fapt ce conduce la încălcarea principiului neretroactivităţii actelor normative.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum s-a precizat la pct. 1 al deciziei de faţă, intimatul A. a investit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu acţiunea având ca obiect anularea art. 127 din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, introdus prin H.G. nr. 1707/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Prima instanţă a respins excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea acţiunii. De asemenea, a admis acţiunea reclamantului şi a anulat norma contestată, reţinând, în esenţă, următoarele argumente juridice

* Excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii este neîntemeiată, întrucât, în situaţia admiterii acţiunii, reclamantul va obţine un folos practic, ţinând seama de faptul că pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale se află dosarul nr. x/2016 în care a fost contestată hotărârea nr. 17679/24.10.2016 care s-a întemeiat pe art. 127 din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004, astfel încât reclamantul are un drept în sensul înlăturării aplicării acestui text din hotărârea de Guvern menţionată.

* Art. 127 din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004 este nelegal, deoarece încalcă principiul neretroactivităţii legii noi. În concret, termenul până la care se impune obligaţia de a opta între calităţile de revoluţionar (30 decembrie 2006) este anterior datei publicării H.G. nr. 1707/2006 (prin care a fost introdus textul în discuţie) în Monitorul Oficial al României (5 ianuarie 2007).

Astfel, art. 127 din H.G. nr. 1412/2004, care a intrat în vigoare la 5 ianuarie 2007, produce efecte înainte de intrarea sa în vigoare, până la 30 decembrie 2006, când se împlineşte termenul până la care trebuie îndeplinită obligaţia de a opta între calităţile de revoluţionar, încalcându-se principiul neretroactivităţii legii noi.

În acelaşi timp, art. 127 din H.G. nr. 1412/2004 este nelegal, deoarece încalcă dispoziţiile Legii nr. 341/2004, în temeiul cărora este adoptat.

Astfel, art. 127 din H.G. nr. 1412/2004 impune obligaţia deţinătorilor de certificate de revoluţionar prin care li s-au conferit mai multe calităţi dintre cele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 341/2004 să opteze pentru una dintre aceste calităţi. Dar, din cuprinsul dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, nu rezultă că o persoană nu poate deţine decât o singură calitate de revoluţionar dintre cele prevăzute de lege. De aceea, în situaţia în care o persoană îndeplineşte condiţiile pentru eliberarea a două astfel de titluri, nu există niciun impediment legal pentru eliberarea acestor titluri (cum este cazul reclamantului).

Concluzia instanţei de fond a fost aceea că art. 127 din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004 este nelegal pentru că încalcă dispoziţiile Legii nr. 341/2004, fiind adoptat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 potrivit căruia: "actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă."

Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia primei instanţe pe excepţia lipsei de interes a intimatului în formularea acţiunii, pentru motivele ce vor fi redate în continuarea deciziei.

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar apreciază că se impune prezentarea situaţiei factuale.

Astfel, intimatului A. i s-au eliberat două certificate de revoluţionar: unul prin care i se atesta calitatea de "Luptător rănit" (certificat seria x nr. x din 06.04.2002) şi unul prin care i se atesta calitatea de "Luptător remarcat prin fapte deosebite" (certificat seria x nr. x).

În urma intrării în vigoare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, prin cererile din data de 07.11.2004 şi din data de 19.11.2004, intimatul a solicitat să i se emită un certificat preschimbat privind calitatea sa de "rănit", optând astfel pentru indemnizaţia aferentă acestei calităţi. (sn). Cu toate acestea, Comisia constituită la nivelul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 a conexat dosarele nr. x şi nr. y şi a emis intimatului un certificat preschimbat privind calitatea de "Luptător remarcat prin fapte deosebite". Intimatul a formulat contestaţie împotriva acestei măsuri la Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989. Această Comisie a admis contestaţia şi a avizat preschimbarea certificatului deţinut de intimat în certificat pentru "Luptător rănit". În baza acestei soluţii, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 a procedat la tipărirea şi eliberarea către intimat a certificatului de "Luptător pentru victoria Revoluţiei Române - Luptător rănit" seria x nr. x din 26.01.2011 .

Prin Decizia nr. 179882/29.06.2006, Casa de Pensii a sectorului 1 Bucureşti a acordat intimatului indemnizaţie reparatorie pentru titlul de "Luptător remarcat pentru fapte deosebite", în baza certificatului seria x-B nr. 00028/28.12.2005 eliberat de Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 şi o indemnizaţie de 0,6 adăugată la pensia pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.11.2004.

Prin Decizia 179882/19.05.2016, Casa de Pensii a sectorului 1 Bucureşti a încetat plata drepturilor acordate intimatului în baza Deciziei nr. 179882/29.06.2006 .

La data de 03.02.2011, prin cererea înregistrată sub nr. x, intimatul a solicitat Casei Judeţene de Pensii Suceava acordarea indemnizaţiei reparatorii pentru calitatea de "Luptător rănit", deşi era în plată cu indemnizaţia reparatorie şi indemnizaţia luna lunară la Casa de Pensii a sectorului 1 Bucureşti.

Prin Decizia nr. 304463/16.05.2011, Casa Judeţeană de Pensii Suceava i-a acordat intimatului indemnizaţia reparatorie pentru titlul de "Luptător rănit", în baza certificatului seria x - B nr. 00241 din 26.01.2011 eliberat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, începând cu data de 01.11.2004.

Prin Decizia nr. 304463/29.11.2013, Casa Judeţeană de Pensii Suceava a încetat plata drepturilor acordate intimatului în baza certificatului de "Luptător rănit".

Prin Decizia nr. 17679/24.10.2016 Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii a respins contestaţia formulată de intimat împotriva Deciziei nr. 304463/29.11.2013 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Suceava .

Casa Judeţeană de Pensii Suceava a emis Decizia nr. 13812/13.12.2013 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale .

Prin H.G. nr. 1707/2006 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1.412/2004, a fost introdus art. 127, care prevedea: "Persoanele care, potrivit certificatelor doveditoare eliberate în temeiul Legii nr. 42/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au atât calitatea de Urmaş de Erou-Martir, cât şi o altă calitate dintre cele prevăzute la art. 11 lit. c), precum şi cele care au atât calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, cât şi calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - Luptător Rănit sau Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - Luptător Reţinut vor transmite Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, în scris, până la data de 30 decembrie 2006, calitatea pentru care optează să fie înscrisă pe noul tip de certificat."

H.G. nr. 99/2015 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1.412/2004, a modificat art. 127, în sensul că, la pct. 43 din acest act normativ s-a prevăzut că: "În tot cuprinsul normelor metodologice sintagmele "SSPR" şi "Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989" se înlocuiesc cu sintagma "Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989."

Instanţa de control judiciar apreciază că judecătorul fondului cauzei a interpretat în mod greşit atât dispoziţiile de drept comun cât şi cele specifice promovării unei acţiuni în contencios administrativ, în ceea ce priveşte existenţa interesului ca şi cerinţă pentru promovarea unei acţiuni în justiţie.

Potrivit teoriei generale a dreptului, interesul este o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, iar acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la această regulă generală, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În cauza de faţă, acţiunea intimatului nu poate fi considerată ca fiind formulată în exercitarea unui interes protejat din punct de vedere legal.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, născut şi actual.

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea.

De asemenea, trebuie avute în vedere dispoziţiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc noţiunile de drept vătămat (art. 2 alin. (1) lit. o), interes legitim privat (art. 2 alin. (1) lit. p) şi interes legitim public (art. 2 alin. (1) lit. r).

Astfel, dreptul vătămată reprezintă, în accepţiunea legii, orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ.

Interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.

Interesul legitim public constituie interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţele autorităţilor publice.

Intimatul nu justifică existenţa unui drept vătămat sau unui interes legitim privat în vederea promovării acţiunii sale în contencios administrativ având ca obiect anularea art. 127 din H.G. nr. 1412 din 02.09.2004. Pe acest aspect, instanţa de control judiciar are în vedere faptul că intimatul a optat încă din anul 2004 pentru eliberarea unui certificat de revoluţionar preschimbat, iar opţiunea sa s-a materializat, în cele din urmă, prin eliberarea certificatului de "Luptător pentru victoria Revoluţiei Române - Luptător rănit" seria x - B nr. 00241 din 26.01.2011.

Mai precis, opţiunea intimatului în sensul preschimbării certificatului de revoluţionar rezultă din:

- cererea intimatului de preschimbare a certificatului doveditor eliberat, în perioada 1990-1997, de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 înregistrată sub nr. x/19.11.2004 la SSPR, în care acesta precizează: "în baza prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, solicit preschimbarea certificatului seria x nr. x eliberat la data de 06.04.2002, în certificat doveditor al calităţii de "Luptător pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 - Luptător Rănit";

- contestaţia administrativă formulată de intimat ca urmare a preschimbării incorecte a certificatului de revoluţionar, contestaţie înregistrată la Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989 sub nr. x din 06.12.2010 .

În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul declarat de Guvernul României, apreciind că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În altă ordine de idei, în raport de soluţia pronunţată, respectiv cea de respingere a acţiunii ca fiind lipsită de interes, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate prezentate în cadrul memoriului de recurs.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 4000 din 27 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 4000 din 27 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea ca lipsită de interes.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2021.