Exclusive territorial jurisdiction for public institution plaintiff in administrative appeal against ministry: conflict of jurisdiction resolved to defendant's seat

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj - Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat instanţei să dispună: anularea Deciziei cu nr. 244/16.04.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Municipiul Cluj-Napoca si înregistrata sub nr. x/18.03.2020, prin care s-a respins aceasta contestaţie si s-a mentinut nota de neconformitate x/07.02.2020 privind aplicarea reducerii procentuale de 25% asupra execuţiei de lucrări pentru proiectul: "Creşterea eficientei energetice a blocurilor de locuinţe din Municipiul Cluj-Napoca grup 5", considerand ca aplicarea corecţiei nu are la baza prevederile legale invocate de Minister si este nefondata, astfel incat trebuie anulata, cu consecinţa acordării întregii sume solicitata la decontare.

Prin sentinţa nr. 2562/01.07.2020, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu si a declinat competenţa in favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ si fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa, având în vedere ansamblul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecăţii nu UAT Municipiul Cluj- Napoca are calitatea de autoritate publică in acceptiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanţare, ci Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei este organul de stat care acţionează în regim de putere publică iar în virtutea competenţei legale de gestionare a fondurilor europene a şi emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, UAT Municipiul Cluj- Napoca avand in speta calitatea de persoană vătămată.

Or, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, instanţa constată că in speta nu autoritatea publică are calitatea de reclamant ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I respectiv este competentă instanţa de la sediul reclamantei, intrucat potrivit prevederile art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011 beneficiar poate fi atât o persoană de drept public cât şi o persoană de drept privat.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 1880 din data de 02 octombrie 2020, Tribunalul Cluj a admis excepţia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că prevederile art. 10 alin,(3) din Legea nr. 554/2004 au intrat în vigoare la data de 02.08.2018 prin Legea nr. 212/2018 din 25 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 30 iulie 2018 şi abrogă expres prevederile anterioare ale art. 10 alin. (3), forma în vigoare anterioară datei la care a survenit modificarea invocată şi care stabileau dreptul reclamantului de a se adresa, fie instanţei de la domiciliul său, fie celei de la domiciliul pârâtului, precum şi interdicţia legală de a invoca necompetenţa teritorială în cazul în care a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului.

Rezultă că textul mai sus evocat, prin termenii imperativi pe care ii intrebuintează a instituit situaţii noi de competenţă teritorială exclusivă care, derogând de la normele de competenţă de drept comun, sunt de strictă interpretare astfel incat părţile nu au posibilitatea de a stabili competenţa altor instanţe decât cele expres indicate de legiuitor .

Faţă de cele ce precedă, rezultă cu evidenţă că normele cuprinse în art. 10 alin. (3) teza a-II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum au fost modificate, stabilesc competenţa teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, instanţă de acelaşi grad cu cea investită în prezenta pricină, iar faptul că au natura unor norme de competenţă de ordine publică pe care părţile nu o pot înlătura, rezultă din cuprinsul art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj - Napoca a solicitat anularea Deciziei cu nr. 244/16.04.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Municipiul Cluj-Napoca, emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantei ca persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Cluj are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Interpretarea pe care Tribunalul Bucureşti o dă dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia aceasta nu reglementează situaţia în care atât pârâtul, cât şi reclamantul au calitatea de autorităţi publice, este bazată pe o presupusă intenţie a legiuitorului de a distinge între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate. Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţiile reţinute de Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei Unitatea Admministrativ Teritorială a Municipiului Cluj-Napoca şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II -a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II -a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2020.