Revision against dismissal challenge rejected as inadmissible for lack of triple identity in res judicata ground.

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 la Tribunalul Vâlcea reclamantă A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Oraşului Brezoi, judeţul Vâlcea, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză să dispună: suspendarea executării actului administrativ individual reprezentat de Dispoziţia nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcţia publica deţinuta; anularea Dispoziţiei nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcţia publica de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, în cadrul Primăriei Oraş Brezoi, emisă de către Primarul Unităţii Administrativ Teritoriale a Oraşului Brezoi; anularea Raportului nr. x/12.04.2018, întocmit de către Comisia de Disciplina din cadrul U.A.T. Brezoi, privind cercetarea disciplinara şi propunerea aplicării sancţiunii "destituirea din funcţia publica"; obligarea pârâtului la reintegrarea reclamantei în funcţia publică avută anterior, aceea de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, în cadrul Serviciului Buget, Contabilitate, Financiar, Investiţii, Venituri, Taxe din cadrul Primăriei Brezoi; obligarea pârâtului să-i achite, cu titlu de despăgubire, contravaloarea salariilor şi a celorlalte drepturi cuvenite, actualizate, indexate şi majorate, de la data de 18.04.2018 până la data reintegrării pe funcţia avută anterior.

2. Hotătârea suspusă revizuirii

Prin decizia nr. 156 din data de 24 februarie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A., şi de către pârâţii Primarul Oraşului Brezoi şi Oraşul Brezoi, Primăria Oraşului Brezoi cu sediul în Judeţul Vâlcea, împotriva sentinţei nr. 901/24.06.2019 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte susţinerile recurenţilor-pârâţi în sensul că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată şi în contradictoriu cu pârâta Primăria Oraşului Brezoi, acestea pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pc 5 C. proc. civ., întrucât prin aceste susţineri nu se face altceva decât să se invoce încălcarea regulilor de procedură ce reglementează soluţionarea litigiul în cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată. Însă, atât timp cât cererea de chemare în judecată este formulată şi faţă de Primăria Oraşului Brezoi, care a fost şi citată pe tot parcursul procesului, şi în condiţiile în care nu reiese că, până la primul termen de judecată, s-ar fi formulat vreo cerere scrisă în sensul modificării cadrului procesual prin scoaterea acesteia din proces, sau ulterior primului termen de judecată, dar, în aceasta din urmă ipoteză, cu care toate părţi să fi fost de acord, aşa cum cere art. 204 C. proc. civ., nu se poate reţine că instanţa de fond ar fi pronunţat hotărârea recurată cu depăşirea, sub aspectul părţilor, a cadrului procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată, fiind neîntemeiate susţinerile recurenţilor-pârâţi făcute în această privinţă, şi aceasta cu atât mai mult cu cât nu reiese nici că s-ar fi formulat, în condiţiile art. 406 C. proc. civ., vreo cerere prin care să se fi arătat în mod expres că se renunţă la judecata în contradictoriu cu primăria, şi cu care cerere această pârâtă să fi fost de acord.

Cu privire la susţinerile recurenţilor-pârâţi prin care arată că nu s-a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Oraşului Brezoi, acestea pot fi încadrate cel mult în prevederile art. 488 alin. (1) pc 5 C. proc. civ., întrucât ceea ce se invocă prin aceste critici este încălcarea regulilor de procedură care reglementează soluţionarea, cu prioritate, a excepţiilor procesuale.

Însă, din moment ce tribunalul a soluţionat fondul litigiului, se constată că, în raport de art. 498 C. proc. civ., cauza nu ar putea fi trimisă la rejudecare în vederea pronunţării tribunalului şi asupra acestei excepţii. În atare situaţie, pentru ca un astfel de motiv să poată conduce la admiterea recursului este necesar ca, prin soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, să se ajungă la o soluţie contrară celei pronunţate de instanţa de fond, pentru că, în raport de criticile din recurs, numai în această măsură s-ar impune desfiinţarea, sub acest aspect, a hotărârii recurate. Altfel, în situaţia în care, prin soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Oraşului Brezoi, nu s-ar ajunge la o soluţie contrară celei pronunţate de instanţa de fond, hotărârea recurată nu ar putea fi desfiinţată prin raportare strict la aceste critici din recursul recurenţilor-pârâţi, în condiţiile în care este de esenţa căii de atac ca partea, prin motivele invocate, să tindă la schimbarea sau modificarea soluţiei instanţei a cărei hotărâre se atacă, numai într-o atare modalitate putându-se justifica interesul prevăzut de art. 458 C. proc. civ., neputându-se desfiinţa hotărârea recurată doar pentru a se da o soluţie excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive care însă nu ar modifica cu nimic soluţia instanţei de fond, într-o asemenea interpretare nejustificându-se nici interesul în exercitarea căii de atac.

Sintetizând, pentru ca motivul de recurs legat de nesoluţionarea excepţiei să poată conduce la admiterea recursului, instanţa de recurs apreciază că este necesar ca, prin soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, să se ajungă la o soluţie contrară celei pronunţate de instanţa de fond.

În acest sens, sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Oraşului Brezoi în cererea de chemare în judecată, este de observat că recurenta-pârâtă susţine această excepţie în raport de lipsa personalităţii juridice a primăriei. Or, singurul aspect invocat de pârâta Primăria Oraşului Brezoi în susţinerea acestei excepţii, şi anume că prevederile Legii nr. 215/2001 atribuie personalitate juridică doar UAT, nu este de natură a înlătura calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte, tocmai întrucât în materie de contencios administrativ nu are relevanţă dacă autoritatea chemată în judecată are sau nu personalitatea juridică, ci ceea ce interesează este doar capacitatea de drept administrativ a emitentului actului, în sensul de a avea aptitudinea prevăzută de lege de a exercita prerogative de putere publică, aspect care se deduce din art. 2 alin. (1) lit. b) din legea nr 554/2004, care, atunci când defineşte autoritatea publică, stabileşte, sub aspectul analizat, că orice organ al unităţii administrativ teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, constituie autoritatea publică, în sensul legii. Reiese, aşadar, că ceea ce interesează în cadrul unui litigiu în materie de contencios administrativ, sub aspectul calităţii procesuale pasive, este organul unităţii administrativ teritoriale care a emis actul contestat, şi nu în mod necesar dacă acest organ are sau nu personalitate juridică sau unitatea administrativ teritorială în cadrul căreia acţionează organul emitent al actului. Cum însă recurenta-pârâtă nu a invocat în niciun fel lipsa calităţii procesuale pasive din perspectiva organului emitent al actului contestat, ci doar din perspectiva lipsei personalităţii juridice a primăriei, instanţa constată că nu poate fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primăriei în raport cu criticile formulate de către recurenta-pârâtă.

În atare condiţii, se constată că în niciun caz invocarea de către recurenta-pârâtă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a primăriei în cererea introductivă nu poate atrage o eventuală soluţie de respingere a cereri de chemare în judecată faţă de această pârâtă. Or, în condiţiile în care prin soluţionarea acestei excepţii nu se poate ajunge la o eventuală soluţie de respingere a cererii introductive, nu poate fi admis nici recursul analizat, tocmai întrucât, aşa cum s-a reţinut mai sus, pentru ca motivul de recurs legat de nesoluţionarea excepţiei să poată conduce la admiterea recursului este necesar ca, prin soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, să se ajungă la o soluţie contrară celei pronunţate de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale recurenţilor-pârâţi, se constată că prin toate aceste susţineri se învederează că instanţa de fond nu ar fi acordat forţă probantă tuturor înscrisurilor şi a celorlalte probe administrate de recurenţii pârâţi sau că intimata-reclamantă ar avea un comportament necorespunzător funcţiei publice, insistându-se practic asupra faptului că din probatoriul administrat ar rezulta un comportament al intimatei-reclamante mult mai neadecvat decât ar fi reţinut instanţa de fond. Or, aşa cum s-a reţinut şi în analiza recursului reclamantei, toate acele susţineri legate de aprecierea probelor administrate sau de stabilirea situaţiei de fapt nu pot face obiect de analiză în recurs, tocmai întrucât, aşa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ., scopul recursului este acela de a supune instanţei de recurs doar examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanţa de fond, şi, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situaţiei de fapt.

3. Exervcitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei hotărâri recurenta A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a susţinut, în esenţă, că în mod contrar celor statuate prin hotărârea primei instanţe, prin decizia ce face obiectul revizuirii, fără a se face nici o referire la împrejurările de timp sau loc în care s-ar fi folosit un limbaj inadecvat, expresii jignitoare, la adresa anumitor persoane - condiţie esenţială a existentei unei abateri disciplinare, instanţa a reţinut că ar fi săvârşit faptele imputate, în sensul unui comportament necorespunzător faţă de anumite persoane, ignorând total faptul că se impunea ca acestea să fi fost, în mod concret, menţionate în decizia de sancţionare şi în raportul comisiei de disciplina şi să fi făcut obiectul cercetării disciplinare.

Prin Decizia nr. 156/R-Com/24.02.2020 a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri judecătoreşti, sub aspectul celor arătate, fiind îndeplinite condiţiile triplei identităţi cerute de normele legale, odată ce şi hotărârea anterioară a avut ca obiect aceleaşi părţi, obiect şi cauză, astfel că se impune anularea hotărârii pronunţate ulterior.

În ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 509 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, se arată că prin decizia atacată, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti a fost evocat fondul cauzei ce face obiectul judecaţii, instanţa făcând o amplă motivare pentru a-şi justifica soluţia pronunţată, chiar cu depăşirea limitelor investirii şi a motivelor invocate în recursurile părţilor, fără însă a se pronunţa asupra cererii revizuentei de anulare a Raportului comisiei de disciplina nr. x/12.04.2018, care nu a fost cercetat absolut deloc, deşi a cerut în mod expres acest lucru.

În situaţia în care instanţa de recurs ar fi cercetat Raportul comisiei de disciplină nr. x/12.04.2018, ar fi constatat inadvertenţele din acest raport, faptul că nu se face nicio referire la locul şi data când ar fi săvârşit abaterile disciplinare reţinute în sarcina sa, ar fi constatat că cercetarea disciplinară a fost în mod grav viciată, nefiind administrate probe cu ocazia efectuării acesteia, şi, implicit, pe cale de consecinţă, soluţia pronunţată ar fi trebuit ca, în mod legal, să fie cea de admitere a recursului şi desfiinţare în tot a deciziei de sancţionare ca fiind nelegală şi netemeinică.

În subsidiar, în situaţia în care se va admite primul petit al revizuirii şi nu se dispune anularea deciziei în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se solicită admiterea cererii de revizuire, în temeiul art. 509, pct. 1 C. proc. civ. şi schimbată decizia, potrivit art. 514 C. proc. civ., în sensul admiterii recursului reclamantei - revizuente, şi admiterii în tot a cererii formulate.

4. Apărările intimaţilor

Oraşul Brezoi, Primăria Oraşului Brezoi şi Primarul Oraşului Brezoi - B. au depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire ca nefondată şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei menţionate, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 709 din 17 iulie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 156/R-Cont/24 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, intimaţi fiind Primarul Oraşului Brezoi, Oraşul Brezoi şi Primăria Oraşului Brezoi, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, conform art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cazul de revizuire menţionat vizează situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în temeiul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conţin toate elementele pentru a se reţine existenţa puterii de lucru judecat, întrucât obiectul litigiilor este diferit.

În practica judiciară s-a reţinut că instanţa învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuţia să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conţine soluţia corectă, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

În examinarea motivului de revizuire care sancţionează încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere şi prevederile legale care dau conţinut acestei instituţii.

Astfel, dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ. reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se în alin. (1) la efectul negativ al lucrului judecat, iar în alin. (2) la efectul pozitiv al lucrului judecat.

Constatând că instituţia autorităţii de lucru judecat protejează atât efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiaşi judecăţi, pentru a se statua în sens contrar), cât şi efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranşat jurisdicţional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară), se reţine că motivul invocat pe calea prezentei cereri de revizuire este nefondat.

Înalta Curte apreciază că pentru a fi incident acest motiv de revizuire, este necesar ca anumite considerente care dezleagă una şi aceeaşi chestiune litigioasă să intre în contradicţie, cu precizarea că prin contrarietate nu trebuie să se înţeleagă orice diferenţă de argumentare, ci doar că aceeaşi problemă litigioasă a primit în cele două cauze rezolvări opuse.

În cauză, revizuenta invocă existenţa unei contrarietăţi, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., între hotărârile pronunţate în două litigii care au vizat acelaşi act administrativ, respectiv Dispoziţia nr. 205/16.04.2018 emisă de Primarul Oraşului Brezoi, privind destituirea revizuentei din funcţia publică deţinută anterior.

Potrivit susţinerilor revizuentei, prin Decizia nr. 156/24.02.2020 a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri judecătoreşti, respectiv Decizia nr. 357/07.03.2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Piteşti. Instanţa de recurs nu a ţinut seama de hotărârea nr. 357/07.03.2019 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă, din dosarul nr. x/2018, în privinţa legalităţii cercetării sale disciplinare şi implicit a dispoziţiei de sancţionare.

Primul proces, soluţionat definitiv, prin Decizia nr. 357 din 07 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a avut ca obiect suspendarea executării actului administrativ individual reprezentat de Dispoziţia primarului nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcţia publică de inspector superior în cadrul Primăriei Oraşului Brezoi, până la soluţionarea pe fond a cauzei privind anularea aceleiaşi dispoziţii.

Cel de-al doilea litigiu, soluţionat definitiv, prin Decizia nr. 156/24.02.2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a avut drept obiect anularea Dispoziţiei nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcţia publică de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, în cadrul Primăriei Oras Brezoi, emisă de către Primarul Unităţii Administrativ Teritoriale a Oraşului Brezoi; anularea Raportului nr. x/12.04.2018, întocmit de către Comisia de Disciplina din cadrul U.A.T.Brezoi, privind cercetarea disciplinara si propunerea aplicarii sancţiunii "destituirea din funcţia publica"; obligarea pârâtului la reintegrarea reclamantei în funcţia publică avută anterior, aceea de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, în cadrul Serviciului Buget, Contabilitate, Financiar, Investitii, Venituri, Taxe din cadrul Primăriei Brezoi; obligarea pârâtului să-i achite, cu titlu de despăgubire, contravaloarea salariilor şi a celorlalte drepturi cuvenite, actualizate, indexate şi majorate, de la data de 18.04.2018 până la data reintegrării pe funcţia avută anterior.

Prin urmare, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cele două pricini nu au acelaşi obiect, neexistând astfel identitate de obiect şi cauză, ca elemente ale puterii de lucru judecat.

Astfel, revizuenta circumscriu noţiunii de contrarietate modalitatea diferită de soluţionare a cererii de suspendare a executării unui act administrativ faţă de cea a cererii în anulare a aceluiaşi act administrativ, cereri întemeiate pe temeiuri juridice diferite şi cu motivări diferite, deci, în dosare având obiect şi cauză diferite

Scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. este de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, pronunţate între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Aşadar, pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire astfel formulată, nu poate fi primită, atât din perspectiva îndeplinirii cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât şi în raport de raţiunea avută în vedere de legiuitor la edictarea textului legal, aceea de a evita pronunţarea de hotărâri între aceleaşi părţi, în aceeaşi cauză cu acelaşi obiect, în dosare diferite, care bucurându-se ambele de autoritate de lucru judecat, dar având dispozitive contradictorii, să nu poată fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite- ceea ce nu este cazul în speţă, motiv pentru care, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 156/R-CONT din 24 februarie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2020.