Public sector salary reference values and extinguishment of appeal interest due to subsequent administrative compliance

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22.09.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea parţială a actului contestat în sensul acordării începând cu data de 09.04.2015 a indemnizaţiei de încadrare brute lunare stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorata cu 10 % sau, în subsidiar, începând cu data de 07.05.2015 a indemnizaţiei de încadrare brute lunare stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, cu obligarea pârâtului la emiterea în termen de 5 zile a unui nou act administrativ legal, respectiv a unui nou ordin de salarizare cu o indemnizaţie de încadrare recalculată, începând cu data de 09.04.2015, în acord cu cele menţionate mai sus; obligarea pârâtului la plata diferenţei între remuneraţia plătită începând cu 09.04.2015 şi cea la care erau îndreptăţiţi reclamanţii potrivit legii; obligarea pârâtului la plata unor penalităţi de 100 de RON/zi în caz de întârziere în emiterea unui nou act administrativ legal

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1252 din 16.03.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei invocată de pârât ca nefondată.

Pe fond, a admis acţiunea şi a anulat, în parte, ordinul MJ nr. 1478/C/2017.

A obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită în favoarea reclamanţilor ordine de încadrare salarială cu aplicarea unei valori de referinţă de 405 RON pe perioada 9.04.2015-30.11.2015.

A respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere ale acţiunii principale.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1252 din data de 16.03.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, invocând critici care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a arătat că, prin OMJ nr. 2066/2018, reclamanţilor le-au fost acordate drepturile salariale solicitate şi chiar mai mult prin aplicarea valorii de referinţă sectorială de 463,5 RON.

5. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamanţilor, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor.

Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentintei nr. 1252 din 16 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2020.