Appeal annulled and tax authority appeal dismissed: company struck off register lacks procedural capacity, partial tax annulment stands

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrata la aceasta instanţa sub nr. 383/45/din 9 mai 2011, reclamanta SG "A." S.R.L. Vaslui a solicite în contradictoriu, cu Direcţia Generala a Finanţelor Publice Vaslui şi A.N.V. - Direcţia Judeţeană pentru .Accize şi Operaţiuni Vamale Vaslui, anularea deciziei nr. 13 din 5 aprilie 2011, emisa de D.G.F.P. Vaslui prin care au fost soluţionate contestaţiile formulate împotriva deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscala, din data de 31 ianuarie 2011, întocmite de D.J.A.O.V. Vaslui, şi a tuturor actelor administrativ fiscale care au stat la baza emiterii acestei decizii, precum şi obligarea "intimatelor la restituirea sumei de 1.260.000 RON reprezentând accize şi dobânzi încasate nelegal şi dobânda legală pentru aceasta suma, calculata de la data executării", plus cheltuielile de judecata, apreciindu-se ca "actul administrativ fiscal contestat este lovit de nulitate, ca de altfel toate actele care au stat la baza emiterii acestuia, deoarece toate se fundamentează pe procesul-verbal de control nr. x/12.11.2010, întocmit de garda Financiară Vrancea".

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 7 din data de 06 ianuarie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea şi a anulat, în parte, decizia de impunere nr. x din 31.01.2011, emisă de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vaslui, precum şi decizia nr. 13 din 5.04.2011, emisă de Direcţia generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vaslui, în partea referitoare la cuantumul dobânzii aferente obligaţiei principale, în sumă de 1.431.742 RON, reprezentând accize.

A stabilit că reclamanta datorează, pentru obligaţia de plată a sumei de 1.431.742 RON, reprezentând accize, dobânzi în cuantum de 0,04%pe zi întârziere, pentru perioada de calcul a acestora.

A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de a se anula actele administrativ-fiscale contestate în partea referitoare la stabilirea obligaţiei de plată a sumei de 1.431.742 RON, reprezentând accize.

A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la restituirea sumei de ..260.000 RON, achitată cu titlu de accize şi dobânzi aferente.

A obligat pârâta D.J.A.O.V. Vaslui să plătească reclamantei suma de 440,30 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 074 din 06 iauniarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L. şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 307 pct. 7, 8 şi 9 Cod procedură cuvilă de la 1865.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 aprilie 2013, judecarea recursurilor a fost suspendată, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2008 Măsura suspendării a fost menţinută prin încheierea din 15 mai 2015.

La data de 06 noiembrie 2020, recurenta - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a depus la dosar precizări, aătând că prin ordonanţa din data de 08.03.2018 din dosarul penal nr. x/2008 s-a dispus disjungerea, în vederea continuării cercetărilor, faţă de învinuita S.C. A. S.R.L. Materialul de urmărire disjuns a fost înregistrat pe rolul D.I.I.C.O.T - Structura Centrală sub nr. x/2018, iar prin ordonanţa din data de 29.05.2018 s-a dispus clasarea cauzei faţă de suspecta S.C. A. S.R.L. întrucât firma a fost radiată.

La termenul de judecată din 19 noiembrie 2020, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-reclamante A. S.R.L., în raport de împrejurarea că societatea a fost radiată din registrul comerţului.

4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 din C. proc. civ. de la 1865 aplicabil şi în recurs, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-reclamante, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

În materia dreptului procesual civil doctrina a consacrat indubitabil că una din condiţiile de exercitare a acţiunii civile şi de dobândire a calităţii de parte în procesul civil este aceea ca cel ce se adresează justiţiei să aibă capacitatea de a sta în judecată.

Capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual, reflectând în plan procesual capacitatea civilă din dreptul civil material, pornindu-se de la dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, care definesc capacitatea de folosinţă ca fiind capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. "orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text "asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe de conducere proprii".

Astfel, pornind de la acest text de lege, entităţile lipsite de personalitate juridică nu pot sta în proces în calitate de reclamante, neavând deci capacitate procesuală de folosinţă.

Persoanele juridice dobândesc diferit capacitate de folosinţă, după cum sunt supuse sau nu înregistrării, capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice fiind guvernată de principiul specializării consacrat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954, conform căruia "persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut".

Art. 40 din Decretul nr. 31/1954 prevede cazurile (legale) de încetare a persoanei juridice, iar în speţă a intervenit un astfel de caz.

Capacitatea de folosinţă deplină a persoanei juridice ia sfârşit odată cu încetarea acestui subiect de drept.

În speţă, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, recurenta S.C. A. S.R.L. a fost radiată din evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, ca urmare a încheierii procedurii falimentului, începând cu data de 20.09.2017, dată de la care societatea nu mai beneficiază de capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, respectiv nu mai subzistă ca subiect de drept şi nu mai are îndreptăţirea legală de a fi parte în proces, întrucât este lipsită de "legitimatio act causam".

În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei A. S.R.L. Vaslui, va anula recursul declarat de aceasta şi va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă, fără a mai analiza motivele invocate prin cererile de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei S.C. A. S.R.L. Vaslui.

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Vaslui împotriva sentinţei nr. 7 din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi împotriva aceleiaşi sentinţe, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2020.