Clawback contribution refund liability and allocation of fiscal interest among ANAF, Ministry of Health, and CNAS

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016 din 10.11.2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare de Marilor Contribuabili şi Ministerul Sănătăţii solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

1. obligarea pârâţilor la efectuarea tuturor demersurilor şi procedurilor necesare în vederea restituirii sumelor achitate în mod nedatorat de către A. cu titlu de contribuţie clawback aferentă trimestrelor II 2010 - IV 2010 şi III 2011, în baza unor notificări emise în mod eronat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ("CNAS") şi anulate definitiv de către instanţele de judecată, precum şi la restituirea efectivă a acestor sume, după cum urmează:

- suma de 10.025.181,57 RON reprezentând contribuţie clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul II 2010 prin Ordinul de plată nr. x/24.11.2011;

- suma de 11.740.845,56 RON reprezentând contribuţie clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul III 2010 prin Ordinele de plată nr. x/24.11.2011 şi nr. y/06.09.2012;

- suma de 10.950.247,95 RON reprezentând contribuţia clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul IV 2010 prin Ordinele de plată nr. x/24.11.2011 şi nr. y/06.09.2012;

- suma de 12.125.152,30 RON reprezentând contribuţie clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul III 2011 prin Ordinul de plată nr. x/30.08.2012;

2. obligarea pârâţilor la plata dobânzilor legale prevăzute de Codul de procedură fiscală aferente sumelor menţionate la punctele de mai sus, calculate până la data restituirii efective a sumelor solicitate; în prezent, valoarea dobânzilor aferente sumelor ce formează obiectul cererii de restituire este în valoare de 25.335.251 RON;

3. anularea Deciziei emise de Ministerul Sănătăţii nr. 63426/13.10.2016 de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva deciziei de respingere a cererii de restituire nr. x/23.06.2016 şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei de respingere a cererii de restituire nr. x/23.09.2016, ca netemeinice şi nelegale;

4. în subsidiar, obligarea pârâtei ANAF la soluţionarea cererii de restituire formulate de către reclamantă;

5. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

1.2. Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Sănătăţii au fost invocate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei de obiect a capătului nr. 4 din cerere, iar pe fond, s-a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

1.3. Prin întâmpinarea depusă de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili au fost invocate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, inadmisibilităţii şi prematurităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

1.4. Prin răspunsurile la întâmpinări depuse de reclamantă s-a solicitat respingerea excepţiilor şi a apărărilor pârâtelor, ca nefondate.

1.5. Pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili au formulat cereri de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (în continuare "CNAS") prin care au solicitat ca, în cazul admiterii acţiunii, chemata în garanţie să fie obligată la plata sumelor solicitate de reclamantă.

În motivarea cererilor de chemare în garanţie, pârâţii invocă, în esenţă, faptul că sumele cu privire la care reclamanta pretinde că le-a achitat în mod nedatorat au fost virate în contul administrat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

1.6. Prin întâmpinarea depusă de chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie, ca neîntemeiată.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, CNAS invocă faptul că nu este titulara obligaţiei de restituire din raportul juridic dedus judecăţii şi că nu are vreo competenţă legată de încasarea sau restituirea taxei clawback. Cu privire la fondul cererilor de chemare în garanţie, CNAS arată nu a încasat aceste sume şi drept urmare nu are temei legal să le restituie.

1.7. În şedinţa publică din data de 24.05.2017, Curtea a încuviinţat în principiu cererile de chemare în garanţie formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva CNAS.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2677 din 28.06.2017:

- a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei de obiect a capătului nr. 4 din acţiune, excepţii invocate de pârâtul Ministerul Sănătăţii;

- a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, inadmisibilităţii şi prematurităţii, excepţii invocate de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili;

- a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare de Marilor Contribuabili şi Ministerul Sănătăţii şi cu chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;

- a anulat adresele nr. x/23.09.2016 şi nr. y/23.06.2016 emise de pârâtul Ministerul Sănătăţii;

- a obligat pârâţii la efectuarea demersurilor şi procedurilor necesare în vederea restituirii către reclamantă a următoarelor sume încasate cu titlu de contribuţie clawback şi nedatorate de reclamantă:

- 10.025.181,57 RON reprezentând contribuţie clawback aferentă trim. II 2010,

- 11.740.845,56 RON reprezentând contribuţie clawback aferentă trim. III 2010,

- 10.950.247,95 RON reprezentând contribuţie clawback aferentă trim. IV 2010,

- 12.125.152,30 RON reprezentând contribuţie clawback aferentă trim. III 2011.

- a obligat pârâţii la plata către reclamantă a dobânzilor legale prevăzute de Codul de procedură fiscală aferente sumelor de mai sus, dobânzi ce vor fi calculate începând cu data încasării sumelor şi până la data restituirii efective.

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;

- a admis cererile de chemare în garanţie;

- a obligat chemata în garanţie să plătească pârâţilor sumele şi dobânzile arătate mai sus şi pe care pârâţii urmează a le achita reclamantei;

- a admis, în parte, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 10.350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Direcţia Generală de Administrare de Marilor Contribuabili, precum şi chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

3.1. Recurentul Ministerul Sănătăţii a solicitat casarea în parte a hotărârii judecătoreşti, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate în contradictoriu cu acesta.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că prima instanţă a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în condiţiile în care cele două acte, intitulate Decizia nr. 93164/23.09.2016 şi Decizia nr. 63426/13.10.2016, reprezintă, în realitate, corespondenţă administrativă purtată cu intimata A. S.R.L..

Recurentul contestă obligarea sa la plata dobânzilor legale solicitate de intimată pentru achitarea unor sume nedatorate, cu motivarea că sumele plătite de aceasta din urmă pentru trimestrele II 2010 - IV 2010 au fost virate către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar sumele plătite pentru trimestrul III 2011 au fost virate către Bugetul Asigurărilor Sociale de Sănătate (colectoare fiind Agenţia Naţională de Administrare Fiscală). De asemenea, recurentul susţine că anumite sume plătite de A. S.R.L. în completare pentru trimestrele III 2010 şi IV 2010 au fost virate în contul de venituri al Bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Concluzia recurentului este aceea că nu poate fi sancţionat pentru culpa altei persoane juridice prin stabilirea în sarcina sa de plată a dobânzilor solicitate de intimată.

3.2. Recurenta Direcţia Generală de Administrare de Marilor Contribuabili a solicitat casarea hotărârii judecătoreşti, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate în contradictoriu cu aceasta. Totodată, partea a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate:

3.2.1. Prima instanţă a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în condiţiile în care a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi urm. din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu a ţinut seama de faptul că aceasta nu are stabilit un raport juridic direct cu intimata. În plus de aceasta, recurenta a arătat şi faptul că, în aplicarea dispoziţiei normative anterior enunţate, sumele încasate în contul distinct prevăzut la alin. (8) se transferă de unităţile Trezoreriei Statului în contul de venituri proprii al Ministerului Sănătăţii, la data de 15 şi în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni. Ca atare, restituirea sumelor aflate în litigiu nu poate fi solicitată în contradictoriu cu Direcţia Generală de Administrare de Marilor Contribuabili, deoarece CNAS a fost beneficiarul acestor sume.

3.2.2. În altă ordine de idei, recurenta a menţionat faptul că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat eronat dispoziţiile art. 117 Codul de procedură fiscalălă coroborate cu cele ale O.U.G. nr. 77/2011, în condiţiile în care nu a ţinut seama de faptul că sumele care sunt virate către Direcţia Generală de Administrare de Marilor Contribuabil, în baza O.U.G. nr. 77/2011, sunt ulterior virate către Ministerul Sănătăţii. Mai mult decât atât, instanţa nu a avut în vedere împrejurarea că nu a fost emis ordinul comun al Ministrului Finanţelor Publice şi al Ministrului Sănătăţii care să reglementeze procedura de restituire a sumelor achitate în contul prevăzut la art. 9 alin. (8) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum se dispune la alin. (10) al aceluiaşi articol. Concluzia la care partea am ajuns este aceea că în mod greşit prima instanţă a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 117 Codul de procedură fiscalălă şi a înlăturat de la aplicare prevederile speciale ale O.U.G. nr. 77/2011.

3.2.3. Recurenta a arătat că instanţa de fond a aplicat eronat dispoziţiile art. 453 şi art. 451 C. proc. civ., întrucât că nu s-a aflat în culpă procesuală pentru a putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, partea a solicitat reducerea cuantumului acestora.

3.3. Recurenta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat casarea hotărârii judecătoreşti, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi, pe cale de consecinţă, respingerii cererii de chemare în garanţie. Totodată, partea a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate:

3.3.1. Prima instanţă a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive pe cererea de chemare în garanţie, întrucât nu există identitate între persoana chemată în garanţie şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii. În speţa de faţă, calitatea procesuală pasivă trebuie să aparţină titularului obligaţiei raportului juridic dedus judecăţii, respectiv recurentului Ministerul Sănătăţii.

Prevederile legale aplicabile, respectiv O.U.G. nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi Ordinul comun al Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui CNAS nr. 928/591/2010 pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenţei pe plătitori, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, soluţionarea contestaţiilor şi încasarea contribuţiilor pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează în mod distinct faptul că veniturile rezultate din taxa clawback datorată de către subiecţii plătitori ai contribuţiei trimestriale se constituie în venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii, fiind prevăzut în mod expres faptul că aceste sume se transferau în contul de venituri proprii al Ministerului Sănătăţii.

În acest sens, prevederile art. 280 alin. (1) lit. a) şi ale art. 290 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 reglementează în mod expres faptul că CNAS "gestionează fondul prin preşedintele CNAS, împreună cu casele de asigurări", iar preşedintele CNAS este "ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea bugetului FNUASS", buget distinct de bugetul Ministerului Sănătăţii.

Împrejurarea că CNAS gestionează un buget distinct de bugetul Ministerului Sănătăţii, precum şi faptul că veniturile rezultate din taxa clawback nu au fost virate de reclamanta A. în contul CNAS în urma emiterii Notificărilor aferente perioadelor de referinţă rezultă cu evidenţă din următoarele prevederi legale de strictă aplicare:

- art. 3631 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 (în forma în vigoare pentru perioada de referinţă);

- art. 9 alin. (3), (8) şi (9) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii.

Recurenta arată că interpretarea dispoziţiilor normative anterior enunţate conduc la concluzia potrivit căreia nu aceasta a fost beneficiarul sumelor achitate de A. S.R.L., ea neavând decât calitatea de emitent al notificărilor privind obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale datorate de societate în calitate de subiect plătitor al contribuţiei trimestriale.

În plus de aceasta, recurenta susţine faptul că prevederile Ordinului Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 928/591/2010 pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenţei pe plătitori, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, soluţionarea contestaţiilor şi încasarea contribuţiilor pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate stabilesc următoarele: "Contribuţia se virează în contul deschis pe numele Ministerului Sănătăţii la Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, cont care va fi afişat pe site-ul Ministerului Sănătăţii, în condiţiile legii, la termenele prevăzute în notificarea prevăzută la art. 5 alin. (4)".

Astfel, sumele în valoare de 10.025.181,57 RON, 11.740.845,56 RON, 10.950.247,95 RON, 12.125.152,30, reprezentând contribuţia trimestrială aferentă trimestrelor de referinţă, au fost virate de S.C. A. S.R.L. în contul Ministerului Sănătăţii, astfel cum rezultă din OP nr. x/24.11.2011, OP nr. x şi 226 din 06.09.2012, OP nr. x/24.11.2011, OP nr. x din 06.09.2012, OP nr. x/30.08.2012.

Recurenta menţionează faptul că gestionează bugetul FNUASS, Preşedintele CNAS fiind ordonator principal de credite pentru acest buget, iar bugetul Ministerului Sănătăţii este un buget distinct de bugetul FNUASS gestionat de Ministrul Sănătăţii în calitate de ordonator principal de credite.

Prin urmare, recurenta arată că, în condiţiile în care sumele aferente contribuţiei trimestriale au fost virate în bugetul Ministerului Sănătăţii, nu poate restitui aceste sume decât din contul Ministerului Sănătăţii.

De asemenea, Ministerul Sănătăţii nu face dovada faptului că a îndeplinit procedurile de restituire a sumelor achitate în contul său, ci doar se limitează să afirme că a transferat sumele în bugetul CNAS.

3.3.2. Criticile recurentei în ceea ce priveşte soluţia pronunţată de prima instanţă pe fondul acţiunii au fost prezentate la dosar.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Recurenta A. S.R.L. a formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Direcţia Generală de Administrare de Marilor Contribuabili ca nefondate .

4.2. Recurenta Direcţia Generală de Administrare de Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de CNAS, întrucât nu cuprinde critici de nelegalitate cu privire la sentinţa atacată. Pe fond, partea a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat .

4.3. Recurenta CNAS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Sănătăţii, pentru argumentele arătate la dosar.

4.4. Recurenta A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de Direcţia Generală de Administrare de Marilor Contribuabili la recursul înregistrat de CNAS, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate. .

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de recurenta Direcţia Generală de Administrare de Marilor Contribuabili, întrucât criticile prezentate în cadrul memoriului de recurs promovat de CNAS se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

5.2. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinările depuse în cauză, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Direcţia Generală de Administrare de Marilor Contribuabili şi va admite recursul declarat de chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.

Aşa cum s-a precizat la pct. 1 din prezenta decizie, prin acţiunea dedusă judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, intimata A. S.R.L., a solicitat:

1. obligarea pârâţilor la efectuarea tuturor demersurilor şi procedurilor necesare în vederea restituirii sumelor achitate în mod nedatorat de către A. cu titlu de contribuţie clawback aferentă trimestrelor II 2010 - IV 2010 şi III 2011, în baza unor notificări emise în mod eronat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ("CNAS") şi anulate definitiv de către instanţele de judecată, precum şi la restituirea efectivă a acestor sume, după cum urmează:

- suma de 10.025.181,57 RON reprezentând contribuţie clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul II 2010 prin Ordinul de plată nr. x/24.11.2011;

- suma de 11.740.845,56 RON reprezentând contribuţie clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul III 2010 prin Ordinele de plată nr. x/24.11.2011 şi nr. y/06.09.2012;

- suma de 10.950.247,95 RON reprezentând contribuţia clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul IV 2010 prin Ordinele de plată nr. x/24.11.2011 şi nr. y/06.09.2012;

- suma de 12.125.152,30 RON reprezentând contribuţie clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul III 2011 prin Ordinul de plată nr. x/30.08.2012;

2. obligarea pârâţilor la plata dobânzilor legale prevăzute de Codul de procedură fiscală aferente sumelor menţionate la punctele de mai sus, calculate până la data restituirii efective a sumelor solicitate; în prezent, valoarea dobânzilor aferente sumelor ce formează obiectul cererii de restituire este în valoare de 25.335.251 RON;

3. anularea Deciziei emise de Ministerul Sănătăţii nr. 63426/13.10.2016 de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva deciziei de respingere a cererii de restituire nr. x/23.06.2016 şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei de respingere a cererii de restituire nr. x/23.09.2016, ca netemeinice şi nelegale;

4. în subsidiar, obligarea pârâtei ANAF la soluţionarea cererii de restituire formulate de către reclamantă;

5. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

După cum s-a arătat la pct. 2 din decizia de faţă, prima instanţă:

- a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei de obiect a capătului nr. 4 din acţiune, excepţii invocate de pârâtul Ministerul Sănătăţii;

- a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, inadmisibilităţii şi prematurităţii, excepţii invocate de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili;

- a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare de Marilor Contribuabili şi Ministerul Sănătăţii şi cu chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;

- a anulat adresele nr. x/23.09.2016 şi nr. y/23.06.2016 emise de pârâtul Ministerul Sănătăţii;

- a obligat pârâţii la efectuarea demersurilor şi procedurilor necesare în vederea restituirii către reclamantă a următoarelor sume încasate cu titlu de contribuţie clawback şi nedatorate de reclamantă:

- 10.025.181,57 RON reprezentând contribuţie clawback aferentă trim. II 2010,

- 11.740.845,56 RON reprezentând contribuţie clawback aferentă trim. III 2010,

- 10.950.247,95 RON reprezentând contribuţie clawback aferentă trim. IV 2010,

- 12.125.152,30 RON reprezentând contribuţie clawback aferentă trim. III 2011.

- a obligat pârâţii la plata către reclamantă a dobânzilor legale prevăzute de Codul de procedură fiscală aferente sumelor de mai sus, dobânzi ce vor fi calculate începând cu data încasării sumelor şi până la data restituirii efective.

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;

- a admis cererile de chemare în garanţie;

- a obligat chemata în garanţie să plătească pârâţilor sumele şi dobânzile arătate mai sus şi pe care pârâţii urmează a le achita reclamantei;

- a admis, în parte, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 10.350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Înalta Curte împărtăşeşte soluţia pronunţată de prima instanţă cu privire la excepţiile invocate în cauză şi la acţiunea dedusă judecăţii.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, pentru a răspunde la criticile prezentate în cadrul celor două memorii de recurs promovate de pârâţi, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine:

5.2.1. Criticile referitoare la soluţionarea greşită a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a celor două instituţii recurente sunt nefondate.

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar apreciază că se impune prezentarea situaţiei de fapt, corect descrisă de prima instanţă în sentinţa contestată.

Astfel, în baza unor Notificări emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, intimata A. S.R.L. a achitat următoarele sume de bani cu titlu de contribuţie clawback aferentă trimestrelor II, III şi IV 2010 şi III 2011, astfel:

- 10.025.193,94 RON aferentă trim. II 2010 prin ordinul de plată nr. x/24.11.2011;

- 11.741.960,15 RON aferentă trim. III. 2010 din care 11. 739.508,06 RON prin ordinul de plată nr. x/24.11.2011 şi 2.452,09 RON prin ordinul de plată nr. x/06.09.2012;

- 10.952.445,42 RON aferentă trim. IV 2010 din care 10.947.633,02 RON prin ordinul de plată nr. x/24.11.2011 şi 4812,40 RON prin ordinul de plată nr. x/06.09.2012;

- 12.130.903,20 RON aferentă trim. III 2011 prin ordinul de plată nr. x/30.08.2012.

Sumele de mai sus au fost achitate de intimată la Trezoreria operativă a Municipiului Bucureşti în contul de venituri proprii al Ministerului Sănătăţii.

Notificările emise de CNAS au fost anulate prin sentinţa civilă nr. 6049/25.10.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin Decizia nr. 4252/11.11.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv prin sentinţa civilă nr. 3351/01.11.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2648/25.06.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În urma acestor hotărâri judecătoreşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a emis Notificările nr. x/10.03.2016, nr. y/10.03.2016, nr. z/10.03.2016 şi nr. 1979/10.03.2016, din care rezultă faptul că sumele de plată datorate de intimată cu titlu de contribuţie clawback sunt următoarele: 12,37 RON pentru trim. II 2010, 1.114,59 RON pentru trim. III 2010, 2.197,47 RON pentru trim. III 2010 şi 5.750,90 RON pentru trim. III 2011.

Având în vedere sumele achitate de intimată în baza notificărilor anulate de instanţele judecătoreşti şi sumele stabilite în baza noilor notificări emise de CNAS rezultă că reclamanta a achitat în mod nedatorat următoarele sume:

- 10.025.181,57 RON reprezentând contribuţie clawback aferentă trim. II 2010,

- 11.740.845,56 RON reprezentând contribuţie clawback aferentă trim. III 2010,

- 10.950.247,95 RON reprezentând contribuţie clawback aferentă trim. IV 2010,

- 12.125.152,30 RON reprezentând contribuţie clawback aferentă trim. III 2011.

Pentru recuperarea sumelor de mai sus, intimata a formulat cereri de restituire pe care le-a adresat autorităţilor recurente Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Ministerului Sănătăţii, astfel:

1) către recurenta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, intimata a adresat următoarele cereri:

- cererea de restituire înregistrată la DGAMC sub nr. x/10.05.2016;

- adresă completare înregistrată la DGAMC sub nr. x/12.05.2016;

- adresă de revenire la cererea de restituire înregistrată la DGAMC sub nr. x/30.06.2016;

2) către recurentul Ministerul Sănătăţii:

- cererea de restituire înregistrată la Ministerul Sănătăţii sub nr. x/14.09.2016.

Recurenta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a răspuns cererii intimatei de restituire prin adresa nr. x/08.07.2016 în sensul că cererea de restituire a fost transmisă Ministerului Sănătăţii şi Direcţiei Generală de Reglementare a Colectării Creanţelor Bugetare în vederea comunicării procedurii de restituire a contribuţiei clawback, iar în funcţie de informaţiile primite va proceda la soluţionarea cererii reclamantei.

Împotriva acestei adrese, reclamanta a formulat contestaţia administrativă înregistrată la DGAMC sub nr. x/24.08.2016, contestaţie la care nu s-a emis vreun răspuns.

Recurentul Ministerul Sănătăţii a răspuns cererii de restituire prin adresa înregistrată la reclamantă sub nr. x/23.09.2016 în cuprinsul căreia a arătat că cererea de restituire nu poate fi soluţionată favorabil, întrucât prevederile O.U.G. nr. 77/2011 nu sunt aplicabile contribuţiei achitate de intimată, ci prevederile Legii nr. 95/2006.

Împotriva răspunsului de mai sus, intimata a formulat contestaţia înregistrată la Ministerul Sănătăţii sub nr. x/13.10.2016, la care a primit adresa de răspuns nr. x/13.10.2016 prin care se aduce la cunoştinţa părţii faptul că, împotriva răspunsului Ministerului Sănătăţii la cererea de restituire, aceasta se poate adresa instanţei de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte nu poate primi argumentaţia recurentului Ministerul Sănătăţii în susţinerea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, respectiv aceea că deciziile anulate prin sentinţa atacată "sunt practic corespondenţe administrative şi nu decizii în sensul pe care îl reţine instanţa de fond."

În mod indiscutabil, Decizia nr. 93164/23.09.2016 reprezintă actul administrativ prin care Ministerul Sănătăţii a respins cererea de restituire formulată de societatea intimată, iar Decizia nr. 63426/13.10.2016 este actul prin care aceeaşi instituţie publică a respins contestaţia administrativă formulată de intimată împotriva primului act administrativ.

Pe subiectul analizat, prezintă relevanţă prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, în care se precizează faptul că, începând cu data de 1 octombrie 2011, când acestea au intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanţelor reprezentând contribuţia clawback vor fi continuate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi, în consecinţă, subrogarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală intervine numai pentru procedurile de administrare a creanţelor. Desigur, noţiunea de "administrare a creanţei", avută în vedere de prevederile normative anterior enunţate se referă numai la procedura de încasare şi de executare silită a creanţelor deja stabilite.

În speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, deoarece există o normă cu caracter special care reglementează competenţa emitentului, normă care se aplică cu prioritate conform principiului specialia generalibus derogant.

Este de observat faptul că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile Ministerului Sănătăţii şi ale CNAS, în calitate de creditor bugetar, îndeplinind atribuţiile de administrare a taxei clawback. Or, o componentă a atribuţiilor de administrare o constituie şi obligaţia de restituire a sumelor încasate nedatorat. Ca atare, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pasivă în cauză.

Instanţa de control judiciar apreciază că nu prezintă relevanţă împrejurarea că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi nu este emitenta notificărilor anulate de către instanţă, în raport de competenţa stabilită de legiuitor în sarcina sa, respectiv aceea de a administra creanţa în discuţie.

Începând cu data de 1 ianuarie 2016, DGAMC a preluat de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală inclusiv atribuţiile de administrare a taxei în discuţie datorată de marii contribuabili.

Reclamanta a achitat sumele nedatorate într-un cont al Ministerului Sănătăţii deschis la trezoreria Municipiului Bucureşti (structură aflată în subordinea ANAF).

Conform art. 3631 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, veniturile realizate din taxa clawback constituie venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii.

În acelaşi sens, în art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 se prevede faptul că această taxă constituie în continuare un venit propriu al Ministerului Sănătăţii şi se utilizează potrivit prevederilor art. 362 din Legea nr. 95/2006.

În raport de această situaţie, Ministerul Sănătăţii are calitate procesuală pasivă în cauză.

5.2.2. Criticile referitoare la soluţionarea greşită a cererilor de restituire adresate de intimată autorităţilor recurente Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Ministerul Sănătăţii sunt nefondate.

Obligaţia de restituire a sumelor este prevăzută de dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală, respectiv "sumele plătite în plus faţă de obligaţia fiscală".

În raport de considerentele expuse la pct. 5.2.1, ambele instituţii recurente aveau obligaţia să restituie intimatei sumele achitate în mod nedatorat cu titlu de taxă clawback pentru trimestrele II, III şi IV 2010 şi III 2011.

Împrejurarea că Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor Publice nu au înţeles să stabilească procedura de restituire a sumelor plătite nedatorat cu titlu de taxă clawback, printr-un ordin comun, după cum impun prevederile art. 9 alin. (10) din O.U.G. nr. 77/2011 nu este de natură să afecteze substanţa dreptului intimatei de a obţine returnarea sumelor plătite şi nedatorate.

5.2.3. Criticile referitoare la acordarea eronată a dobânzilor legale solicitate de intimată sunt nefondate.

În raport de dispoziţiile art. 124 alin. (1) şi alin. (11) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală (citate în sentinţa contestată), în mod justificat prima instanţă a stabilit faptul că intimata era îndreptăţită să primească dobânzi legale la sumele plătite în mod nedatorat cu titlul de contribuţie clawback, dobânzi ce vor fi calculate începând cu data încasării sumelor şi până la data restituirii efective a acestora.

Cu alte cuvinte, fiind vorba despre o creanţă fiscală, după cum se prevede în art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, nu se poate susţine faptul că nu se pot acorda dobânzi fiscale în cazul plăţii acesteia cu întârziere.

Susţinerea recurentului Ministerul Sănătăţii potrivit căreia nu poate fi obligat la plata dobânzilor fiscale, din moment ce acesta nu este emitentul notificărilor anulate pe cale judiciară nu poate fi primită, în condiţiile în care dobânzile fiscale reprezintă fructe civile intrinsec asociate sumelor de bani, generate zi de zi în favoarea debitorului obligaţiei de restituire, astfel că restituirea lor odată cu restituirea principalului se impune de drept, independent de titularul actului administrativ ce au avut ca efect plata nedatorată a acestor sume sau/şi eventuala culpă în emiterea actelor administrative ce au stat la baza efectuării de către A. S.R.L. a plăţilor ce formează obiectul cererii de restituire.

Desigur, aşa cum au arătat atât prima instanţă cât şi intimata, câtă vreme Ministerul Sănătăţii a fost, potrivit prevederilor legale, beneficiarul sumelor achitate de A. S.R.L. cu titlu de contribuţie clawback, acesta îşi păstrează calitatea procesuală pasivă şi în ceea ce priveşte obligaţia suportării dobânzilor prevăzute de Codul de procedură Fiscală.

În acelaşi timp, în condiţiile în care DGAMC nu a dat curs cererii intimatei de restituire a sumelor plătite nedatorat este corect să fie obligată la plata dobânzilor reglementate de Codul de procedură Fiscală.

5.2.4. Critica recurentei DGAMC referitoare la interpretarea eronată de către judecătorul fondului cauzei a dispoziţiilor art. 453 şi art. 451 C. proc. civ. este nefondată, întrucât s-a aflat în culpă procesuală, urmarea nesoluţionării în termenul legal a cererii intimatei de restituire a sumelor plătite nedatorat.

Modalitatea în care prima instanţă a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi cenzurată în prezenta cale de atac, nefiind vorba despre o critică de nelegalitate cu privire la sentinţa atacată.

5.3. Înalta Curte apreciază că este fondat recursul promovat de chemata în garanţie CNAS pentru motivele ce vor fi redate în continuare.

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar apreciază că se impune prezentarea dispoziţiilor normative indicate de recurenta CNAS în motivarea căii sale de atac.

Conform art. 362 lit. d) din Legea nr. 95/2006 (în forma în vigoare pentru perioada de referinţă):

"Veniturile prevăzute la art. 361 şi 3631, gestionate de Ministerul Sănătăţii, sunt folosite pentru: (…) d) sume alocate prin transfer în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate."

Potrivit art. 3631 alin. (1) - (3) din aceeaşi lege:

"(1) Pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuţie trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială datorată pentru veniturile obţinute, prevăzută în anexa nr. 4

(2) În cazul în care deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor respective nu desfăşoară în România activităţi de comercializare a acestora, contribuţia este datorată de persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obţinerii dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare a medicamentelor în România.

(3) Veniturile realizate din sumele încasate potrivit alin. (1) constituie venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii şi se datorează începând cu data intrării în vigoare a prezentului act normativ."

Conform art. 9 alin. (3), (8) şi (9) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii:

"(3) Contribuţiile prevăzute la alin. (1) constituie în continuare venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii şi se utilizează potrivit prevederilor art. 362 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare. (…)

(8) Începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, contribuţia prevăzută la alin. (1), inclusiv sumele restante aferente acestor contribuţii, se achită la unităţile Trezoreriei Statului din cadrul organelor fiscale în raza cărora sunt luaţi în administrare contribuabilii, într-un cont distinct de disponibilităţi codificat cu codul de identificare fiscală al contribuabililor.

(9) Sumele încasate în contul distinct prevăzut la alin. (8) se transferă de unităţile Trezoreriei Statului în contul de venituri proprii al Ministerului Sănătăţii, la data de 15 şi în ultima zi lucrătoare ale fiecărei luni."

În speţa de faţă, toate părţile litigante recunosc faptul că intimata a achitat sumele nedatorate într-un cont al Ministerului Sănătăţii deschis la trezoreria Municipiului Bucureşti (structură aflată în subordinea ANAF). Chestiunea aflată în divergenţă este aceea dacă sumele au fost transferate ulterior în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, gestionat de CNAS.

Primă instanţă a menţionat faptul că "pârâtul Ministerul Sănătăţii a făcut dovada, prin înscrisurile aflate la filele x, că sumele încasate în contul de venituri proprii al acestui minister şi plătite de reclamantă cu titlul de contribuţie clawback au fost virate ulterior în bugetul asigurărilor sociale de sănătate gestionat de chemata în garanţie CNAS."

Concluzia instanţei a fost aceea că CNAS "este autoritatea în a cărui buget a ajuns, în cele din urmă, sumele plătite în mod nedatorat de reclamantă şi care a utilizat efectiv aceste sume."

Înalta Curte nu poate împărtăşi soluţia prima instanţă cu privire la cererea de chemare în garanţie, întrucât aceasta este lipsită parţial de suport probator.

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar reţine precizările făcute în memoriul de recurs de către Ministerul Sănătăţii:

Sumele plătite de A. S.R.L. pentru trimestrele II 2010 - IV 2010 au fost virate de Ministerul Sănătăţii la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru finanţarea unor activităţi.

La data de 31.12.2011, în contul de venituri al Ministerului Sănătăţii exista un sold aferent contribuţiei clawback în sumă de 105.799.300,71 RON (sold în a cărui componenţă este inclusă şi suma de 57.632.013,07 RON virată de intimată.

În cursul anului 2012, până la intrarea în vigoare a O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, în contul Ministerului Sănătăţii a fost încasată suma de 187.277.161,07 RON, reprezentând contribuţie clawback. Astfel suma totală de 293.076.461,78 RON (105.799.300,71 RON+187.277.161,07 RON) a fost virată către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate astfel:

- 52.518.000 RON cu O.P. 49/21.02.2012;

- 100.000.000 RON cu O.P. 85/12.03.2012;

- 9.408.982,44 RON cu O.P. 297/26.04.2012;

- 34.363.000 RON cu O.P. 188/03.04.2012;

- 25.776.000 RON cu O.P. 305/17.05.2012;

- 7.749.843,31 RON cu O.P. 413/11.06.2012;

- 25.424.146,86 RON cu O.P. 602/27.07.2012;

- 37.836.489,17 RON cu O.P. 723/21.08.2012.

În situaţia de faţă, pentru sumele aferente taxei de clawback pentru trimestrele II 2010 - IV 2010 contul Ministerului Sănătăţii a fost doar unul de depozit şi de tranzit către destinatarul final, respectiv, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

În ceea ce priveşte contribuţia clawback aferentă trimestrului III 2011, recurentul Ministerul Sănătăţii a menţionat următoarele aspecte:

În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, persoanele care, pentru perioada cuprinsă între trimestrul IV al anului 2009 şi trimestrul III al anului 2011, datorează contribuţia instituită prin art. 3631din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie să o plătească la organul fiscal competent în contul de venituri al bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Prin adresa cu nr. x/31.10.2012, Ministerul Sănătăţii a solicitat Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală să precizeze modalitatea de ducere la îndeplinire a dispoziţiilor normative anterior indicate.

Prin adresa nr. x/04.12.2012, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a menţionat faptul că, în executarea obligaţiei legale prevăzută de art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 17/2012, Ministerul Sănătăţii urma să întocmească ordine de plată şi să vireze sumele în cauză în conturile de venituri corespunzătoare deschise la unităţile Trezoreriei Statului.

Prin Referatul nr. x/17.12.2012 ordonatorul principal de credite al Ministerului Sănătăţii a aprobat virarea sumei totale de 28.719.296,97 RON (în care era inclusă şi suma virată de reclamanta A. S.R.L. pentru trimestrul III 2011) conform dispoziţiilor legale.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 17/2012, prin O.P. 26/18.12.2012 Ministerul Sănătăţii a virat în contul bugetului asigurărilor sociale de sănătate (pentru sumele reprezentând clawback colector devenea prin efectul O.G. nr. 17/2012 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală) suma de 12.130.903,20 RON ce reprezenta contribuţia de clawback aferentă trimestrului III 2011 plătită de intimată.

În concluzie, şi în ceea ce priveşte contribuţia de clawback aferentă trimestrului III 2011 plătită de intimată contul Ministerului Sănătăţii a fost doar unul de depozit şi de tranzit către destinatarul final, respectiv, Bugetul Asigurărilor Sociale de Sănătate-(colector Agenţia Naţională de Administrare Fiscală).

Ulterior intrării în vigoare a O.G. nr. 17/2012, A. S.R.L. a mai transferat în conturile Ministerului Sănătăţii, în completare la sumele ce reprezintă taxa clawback aferentă trimestrelor III şi IV 2010 (virate până la 31.12.2011) suma de 2.452,09 RON cu O.P. 226/06.09.2012 şi suma de 4.812,40 RON cu O.P. 227/06.09.2012. Aceste sume, în temeiul art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 17/2012, au fost virate de Ministerul Sănătăţii în contul de venituri al bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate astfel: cu O.P. 27/18.12.2012 s-a virat suma de 2.452,09 RON aferentă trimestrului III 2010 şi cu O.P. 28/18.12.2012 suma de 4.812,40 RON aferentă trimestrului IV 2010.

La rândul său, recurenta CNAS contestă faptul că sumele aflate în litigiu au fost transferate ulterior în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă, în baza rolului activ, prevăzut de art. 22 C. proc. civ., trebuia să pună în discuţia părţilor şi să încuviinţeze administrarea în cauză a probei cu expertiză judiciară fiscal-contabilă care să verifice documentaţia prezentată de părţi în vederea stabilirii realităţii susţinerilor făcute de acestea cu privire la destinaţia sumelor plătite de intimată.

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi argumentelor invocate de părţi.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În aceste condiţii, vătămarea procesuală cauzată prin încălcarea dreptului la apărare nu poate fi înlăturată decât prin casarea în parte a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării cererilor de chemare în garanţie a CNAS formulate de Ministerul Sănătăţii şi DGAMC. În această modalitate se poate asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărâre judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanţa de trimitere urmează să procedeze la încuviinţarea probei cu expertiză judiciară fiscal-contabilă care să verifice dacă sumele achitate de intimata A. S.R.L. în temeiul celor 3 notificări aferente contribuţiei clawback pe trimestrele II-IV 2010 şi a notificării aferente trimestrului III 2011 sunt cele incluse în ordinele de plată menţionate de Ministerul Sănătăţii în recurs şi în notele scrise depuse la dosar, la care a ataşat înscrisurile aflate la dosar.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte:

- va respinge excepţia nulităţii recursului;

- va respinge recursurile promovate de Ministerul Sănătăţii şi DGAMC;

- va admite recursul declarat de CNAS, va casa în parte sentinţa atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării cererilor de chemare în garanţie a CNAS formulate de Ministerul Sănătăţii şi DGAMC.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 2677 din 28 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Admite recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează în parte sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării cererilor de chemare în garanţie a CNAS formulate de DGAMC şi Ministerul Sănătăţii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 noiembrie 2020.