Challenging public project financial corrections; restoration of terms for administrative acts and statute of limitations

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 08.04.2016, sub numărul x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Naţional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, solicitând: anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare cu nr. de ieşire x/07.04.2015, în Proiectul ID 55876; anularea Deciziei nr. 01/915/ES/11.06.2015, prin care autoritatea pârâtă a respins ca neîntemeiată contestaţia reclamantei împotriva titlului de creanţă constatare a neregulilor cu nr. x/07.04.2015; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor - bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă - cu nr. de ieşire OI/3245/S.ICSN/07.04.20I5, în Proiectul ID 55876; anularea Deciziei nr. x/02.10.2015, prin care autoritatea pârâtă a respins, ca neîntemeiată, contestaţia reclamantei împotriva titlului de creanţă - Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/07.04.2015; anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare - cu nr. de ieşire x/18.11.2015, în Proiectul 1D 60443; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă - cu nr. de ieşire x/02.12.2015, în Proiectul 1D 60443.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 27.05.2016, sub numărul x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Naţional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, solicitând: anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare - cu nr. de ieşire x/18.11.2015, în Proiectul 1D 60443; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă - cu nr. de ieşire x/02.12.2015, în Proiectul 1D 60443.

Prin încheierea din data de 16.11.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-a admis excepţia litispendenţei şi s-a dispus trimiterea acestui dosar la completul 16 Fond în vederea ataşării lui la dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4237 din 30 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de contestare a Deciziei nr. x/11.06.2015.

A fost respins ca prescris capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. x/11.06.2015.

A fost respins în consecinţă capătul de cerere privind anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.04.2015.

Au fost respinse în rest cererile reunite formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiate.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului şi a contestaţiei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 186 din C. proc. civ. în ceea ce priveşte chestiunea repunerii în termen, iar nerespectarea acestor dispoziţii imperative atrage incidenţa art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.. Modul în care instanţa de fond a apreciat asupra instituţiei repunerii în termen este greşit, având în vedere atât conduita părţilor, dar şi efectele contestării actelor administrative.

A susţinut recurenta că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 14 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., întrucât avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor împrejurările de fapt şi de drept invocate sau pe care îşi va întemeia hotărârea, iar nerespectarea acestor dispoziţii imperative atrage incidenţa art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., principiul contradictorialităţii fiind un principiu de bază al procedurii civile şi o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil astfel cum este prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

A mai arătat că instanţa de fond a interpretat greşit temeiurile de drept reţinute în actele administrative contestate şi avute în vedere de către intimată la momentul sancţionării reclamantei, soluţionând în mod greşit chestiunea neretroactivităţii legii civile şi interpretând şi aplicând greşit dreptul comunitar.

A menţionat recurenta că temeiul de drept reţinut în actele administrative contestate este reprezentat de O.U.G. nr. 66/2011 şi Ghidul COCOF nr. 07/0037/03-RO, şi nu Regulamentul (CE) nr. 1083/2016, iar instanţa de fond a făcut aprecieri peste constatările actului administrativ contestat, peste susţinerile părţilor şi cu nepunerea în discuţie a incidenţei Regulamentului amintit, cu încălcarea gravă a procedurii civile şi a principiilor care stau la baza unui proces echitabil.

În ceea ce priveşte cele două Note de constatare a neregulilor din 07.04.2015, respectiv din 18.11.2015, a arătat recurenta că acestea au fost întocmite în mod nelegal, având în vedere că autoritatea pârâtă a dispus sancţiuni şi corecţii ce încă nu erau în vigoare la data comiterii presupuselor nereguli.

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material în domeniul procedurilor achiziţiilor publice, atrăgând incidenţa art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.. Aceasta a analizat modul în care s-au organizat procedurile de achiziţie publică după norme care nu îi erau cunoscute recurentei la momentul organizării licitaţiei.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare cu nr. de ieşire x/07.04.2015, în Proiectul ID 55876; anularea Deciziei nr. 01/915/ES/11.06.2015, prin care s-a respins contestaţia reclamantei împotriva titlului de creanţă constatare a neregulilor cu nr. x/07.04.2015; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. OI/3245/S.ICSN/07.04.20I5, în Proiectul ID 55876; anularea Deciziei nr. x/02.10.2015, prin care s-a respins contestaţia reclamantei împotriva titlului de creanţă - Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/07.04.2015; anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.11.2015, în Proiectul 1D 60443; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/02.12.2015, în Proiectul 1D 60443.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Recurentul a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul a arătat faptul că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 186 din C. proc. civ. în ceea ce priveşte chestiunea repunerii în termen, modul în care aceasta a apreciat asupra instituţiei repunerii în termen fiind greşit, având în vedere atât conduita părţilor, cât şi efectele contestării actelor administrative.

Înalta Curte împărtăşeşte opinia instanţei de fond în sensul că motivele invocate de reclamantă în susţinerea cererii de repunere în termen nu îndeplinesc cerinţele art. 186 din C. proc. civ., în condiţiile în care situaţia expusă nu poate fi echivalată în vreun fel unei constrângeri morale sau altei cauze justificative legale pentru neformularea în termen a cererii, reclamanta având în mod evident posibilitatea introducerii acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. Legiuitorul nu defineşte care ar putea fi motivele temeinic justificate, lăsând verificarea acestora la aprecierea judecătorului în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei. Susţinerile reclamantei privind faptul că, în termenul de 6 luni de depunere a cererii de chemare în judecată, erau în desfăşurare o serie de proiecte derulate de către reclamantă în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, iar contestarea actelor emise de către această autoritate ar fi compromis colaborarea pe aceste proiecte nu îndeplinesc cerinţele art. 186 din C. proc. civ., astfel cum în mod corect a apreciat instanţa de fond.

Recurenta a mai invocat, subsumat aceluiaşi motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., încălcarea de către instanţa de fond a prevederilor art. 14 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., arătând că aceasta avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor împrejurările de fapt şi de drept invocate sau pe care îşi va întemeia hotărârea. A menţionat că nerespectarea acestor dispoziţii imperative atrage incidenţa art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., principiul contradictorialităţii fiind un principiu de bază al procedurii civile şi o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil astfel cum este prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În concret, a arătat recurenta că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa de fond a valorificat o apărare formulată de pârâtă în cuprinsul întâmpinării, aceasta arătând că "în această situaţie devine incidentă sancţiunea stingerii dreptului procesual neexercitat în termen legal".

În acord cu opinia instanţei de fond, reţine că întâmpinarea prin care a fost invocată excepţia a fost comunicată reclamantei, iar aceasta a formulat răspuns prin apărătorul său ales, având posibilitatea astfel de a-şi prezenta punctul de vedere, astfel că susţinerile sale privind încălcarea principiului contradictorialităţii şi dreptul la un proces echitabil nu pot fi primite.

În ceea ce priveşte susţinerea părţii în sensul că instanţa de fond avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor împrejurările de fapt şi de drept pe care îşi va întemeia hotărârea, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit jurisprudenţei europene, nici principiul contradictorialităţii şi nici cel al unui proces echitabil nu impun ca judecătorul să informeze părţile cu privire la argumentele de fapt şi de drept pe care le va lua în considerare, în hotărârea sa, în măsura în care au fost invocate şi s-a dat părţilor posibilitatea de a prezenta observaţii.

Înalta Curte constată că, deşi pârâtul invocă şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., acesta nu formulează critici concrete şi nu aduce argumente în susţinerea acestuia.

Instanţa de control judiciar observă faptul că, în continuarea memoriului de recurs, recurenta a invocat faptul că instanţa de fond a interpretat greşit temeiurile de drept reţinute în actele administrative contestate şi avute în vedere de către intimată la momentul sancţionării, soluţionând greşit chestiunea neretroactivităţii legii civile şi interpretând şi aplicând greşit dreptul comunitar. Astfel, a susţinut recurenta că temeiul de drept reţinut în actele administrative contestate este reprezentat de O.U.G. nr. 66/2011 şi Ghidul COCOF nr. 07/0037/03-RO, şi nu Regulamentul (CE) nr. 1083/2016. A menţionat că faptul că instanţa de fond reţine peste constatările actului administrativ contestat, peste susţinerile părţilor şi cu nepunerea în discuţie a incidenţei Regulamentului menţionat este o încălcare gravă a procedurii civile şi a principiile care stau la baza unui proces echitabil.

Referitor la criticile de nelegalitate privind soluţionarea greşită a principiului neretroactivităţii legii şi la nepunerea în discuţie a incidenţei Regulamentului(CE) nr. 1083/2016, Înalta Curte constată că recurentul a inserat câteva argumente suplimentare faţă de cele precizate în faţa instanţei de fond care nu pot fi reţinute, întrucât acestea pot forma obiect al recursului doar în condiţiile în care au făcut analiza primei instanţe, neputându-se depăşi limitele învestirii.

Totodată, Înalta Curte reţine că restul susţinerilor recurentului aflate la dosar recurs, subsumate de acesta motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu pot fi analizate, întrucât reprezintă o reluare fidelă a susţinerilor formulate prin cererile adresate instanţei de fond, fără a construi veritabile critici de nelegalitate împotriva hotărârii acesteia. Or, recursul este o cale de atac în cadrul căreia instanţa ierarhic superioară verifică legalitatea hotărârii recurate, iar nu temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii.

Concluzionând, Înalta Curte constată că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4237 din 30 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4237 din 30 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 noiembrie 2020.