Annulment of EU fund security measures: failure to confirm suspected fraud and violation of O.G. 66/2011 conditions.

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, contestaţie împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/05.02.2018, solicitând anularea acesteia.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5393 din 17 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 5393 din 17 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare admitere acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta a susţinut că hotărârea este dată cu încălcarea prevederilor art. 45 alin. (4) din O.G. nr. 66/2011, prima instanţă reţinând în mod eronat legalitatea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.

Astfel, este greşită reţinerea curţii de apel în sensul că este îndeplinită condiţia ca din Decizia contestată să rezulte existenţa unei suspiciuni de fraudă, respectiv a unei fapte penale, precum şi legătura de cauzalitate între existenţa faptei penale/fraudei şi creanţa bugetară prin menţiunile de la rubrica "motivarea măsurii dispuse", această motivare nefiind suficientă, nearătând în ce constă frauda/fapta penală în sensul O.G. nr. 66/2011 şi nici în ce fel ar depinde existenţa creanţei bugetare de existenţa fraudei.

Astfel, la fel ca în materie penală, efectuarea unei sesizări penale trebuie să aibă la bază indicii obiective cu privire la savârşirea unei infracţiuni/fraude, iar nu simple presupuneri, nefiind în sarcina organelor penale efectuarea unui control al modalităţii de administrare a fondurilor europene.

A mai susţinut recurenta că o dovadă a faptului că motivarea nu este una efectivă o reprezintă faptul că nu este estimat un prejudiciu, astfel cum prevăd normele legale pentru emiterea deciziei, ci suma pentru care a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii vizează întreaga sumă a finanţării.

De asemenea, cu privire la necesitatea dovedirii sesizării DLAF/ANI, este eronată şi aprecierea primei instanţe în sensul că "niciunul dintre textele legale incidente nu impun cu necesitate inserarea unor astfel de menţiuni", această condiţie având legătură cu "suspendarea titlului de creanţă, nevizând luarea măsurilor asiguratorii".

Or, art. 45 alin. (4) din O.G. nr. 66/2011 prevede această condiţie obligatorie, neavând, aşadar, caracter facultativ, fiind cunoscut faptul că este esenţial ca actul administrativ emis să cuprindă menţiuni cu privire la îndeplinirea tuturor condiţiilor.

Totodată, ambele condiţii, existenţa sesizării şi supendarea emiterii titlului de creanţă, interdependente, într-adevăr, sunt obligatorii pentru emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.

Cu privire la ne-suspendarea emiterii titlului ce creanţă, recurenta a arătat că raţiunea pentru care decizia de instituire a măsurilor asiguratorii se poate emite doar dacă a fost suspendată emiterea titlului de creanţă este legată de faptul că titlul de creanţă este un act cu caracter executoriu, astfel încât, odată emis, nu este nevoie de o Decizie provizorie de măsuri asiguratorii, putându-se proceda la executare, în toate formele sale.

Or, în cauză lipseşte dovada sesizării DLAF/ANI, iar o dovadă în plus în sensul că acestea nu au fost învestite cu o astfel de sesizare este ne-suspendarea emiterii titlului de creanţă, nefiind, aşadat, îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 45 alin. (4) din O.G. nr. 66/2011.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinari, prin care au invocat excepţia nulităţi irecursului, pentru neindicarea motivelor de nelegalitate care să se circumscrie prevedeilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

S-a solicitat, totodată, respingerea unei eventuale cereri de acordare de cheltuieli de judecată, iar, în subsidiar, cenzurarea respectivelor cheltuieli.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 martie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 21 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-pârâţi, constatând că recurenta-reclamantă a formulat argumente de ordin critic prin care a invocat greşita interpretare şi aplicare a legii de către prima instanţă, respectiv a prevederilor art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, care se cirmcumscriu motivului de casare prevăzut d eart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat de altfel şi prin memoriul de recurs.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/05.02.2018, în temeiul art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii pentru a preveni eventuale imposibilitate de recuperare a prejudiciului în cuantum de 1.291.749,24 RON, reprezentând cheltuieli decontate societăţii A. S.R.L. prin Programul Operaţional Pescuit 2007 - 2013.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, a solicitat anularea Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/05.02.2018.

Prin sentinţa recurată acţiunea a fost respinsă, reclamanta formulând critici de nelegalitate pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 "În cazul în care existenţa creanţei bugetare depinde de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude, şi a fost sesizat/sesizată DLAF/Agenţia Naţională de Integritate - ANI, autorităţile competente prevăzute la art. 20 suspendă de drept emiterea titlului de creanţă până la obţinerea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate şi dispun aplicarea măsurilor asiguratorii prevăzute la art. 40 alin. (1), cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2)."

În ceea ce priveşte forma pe care trebuie să o aibă înscrisul prin care se instituie măsurile asigurătorii, sunt incidente dispoziţiilor Anexei 6 la Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 875/2011.

Înalta Curte constată că, după indicarea naturii creanţei bugetare, respectiv cheltuieli decontate din Programul Operaţional Pescuit 2007-2013, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii contestată, la rubrica "Motivarea dispunerii măsurilor asigurătorii", se menţionează că "în urma controlului efectuat de către echipa de control din cadrul Direcţiei Generale Control Antifraudă şi Inspecţii au rezultat indicii privind o posibilă fraudă, constând în includerea valorii TVA aferentă unor lucrări incluse în Raporul de evaluare şi ulterior decontate de DG AM POP, precum şi suspiciunea includerii în valoare totală a Raportului de evaluare a unor sume aferente unor lucrări care nu au fost executate şi nici plătite de beneficiar prestatorului. Până la stabilirea caracterului penal sau nepenal al faptei de către organele abilitate, se dispune instituirea măsurilor asigurătorii în cuantumul tuturor sumelor plătite beneficiarului pentru a se preveni eventuala imposibinilitate a recuperării prejudiciului".

Or, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, o atare menţiune reliefează cu evidenţă ideea că existenţa creanţei bugetare depinde de existenţa unei fapte penale, respectiv a unei fraude.

Înalta Curte constată că prin Ordonanţa de clasare a urmăririi penale din data de 25 mai 2018, emisă în dosarul nr. x/2018 de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, care a fost sesizată la data de 13 aprilie 2018 de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală, Control, Antifraudă şi Inspecţii, s-a dispus "clasarea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire şi prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzut de art. 322 C. pen. în legătură cu derularea de către S.C. A. S.R.L. a proiectului Construire pensiune turistică, amenajare incintă + împrejmuire, cod SIMPOP x, finanţat din Fondul European pentru Pescuit, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală."

Înalta Curte aminteşte că măsurile asigurătorii reprezintă o situaţie de excepţie din cauza efectului de restrângere adusă dreptului de proprietate al societăţii debitoare, ceea ce însemnă că la dispunerea acestora trebuie respectate condiţiile expres prevăzute de dispoziţiile ce le reglementează, o interpretare contrară având semnificaţia că, ori de câte ori organele competente ar constata indicii privind o posibilă fraudă, acestea ar fi îndreptăţite să ia măsuri asigurătorii, ceea ce ar transforma aceste măsuri în regulă, iar nu în excepţie, astfel cum este reglementată.

În speţă, astfel cum prevede art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, şi cum s-a menţionat în decizia de instituire a măsurilor asigurătorie contestată, s-a stabilit că, până la stabilirea caracterului penal sau nepenal al faptei de către organele abilitate, se dispune instituirea măsurilor asigurătorii în cuantumul tuturor sumelor plătite beneficiarului pentru a se preveni eventuala imposibilitate a recuperării prejudiciului.

Or, din Ordonanţa de clasare a urmăririi penale din data de 25 mai 2018, emisă în dosarul nr. x/2018 de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, necontestată astfel cum a susţinut intimatul-pârât MADR la interpelarea instanţei de recurs, rezultă că suspiciunea de fraudă ori faptă penală care condiţionează dispunerea măsurii asigurătorii în discuţie, nu s-a confirmat, astfel că se impune anularea acesteia.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte constată că prin sentinţa nr. 585 din 28 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă de contencios admiinstrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul MADR şi MADR - Direcţii Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii şi s-a anulat Nota de constatare nr. x/20.04.2018 (cu consecinţa exonerării de la plata sumei de 217.408,23 RON) şi Decizia nr. 45/22.06.2018, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva acesteia, acte emise ulterior deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii contestată în prezentul dosar.

Această sentinţă, deşi nu este definitivă, constituie un reper în verificarea legalităţii actelor administrative contestate, prin care s-a aplicat reclamantei o corecţie financiară pentru o pretinsă neregulă, întrucât judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, apreciind că se impune anularea acestora, neconfirmându-se, aşadar, nici existenţa neregulii invocate de pârâti.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţi, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea şi va anula decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/05.02.2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţi.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 5393 din 17 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea.

Anulează decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/05.02.2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.