Recovery of EU agricultural aid for abandoned vineyards and sufficiency of administrative motivation in compensation orders

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.04.2018 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat: anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.09.2017 prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei o creanţa bugetara in valoare de 358.367,46 RON aferent bugetului Uniunii Europene fond FEGA pentru programul de restructurare/reconversie - măsură II- Instalare sistem de susţinere pentru conducere si palisaj, cererea nr. x/08.09.2011, precum si a deciziei nr. 148/05.12.2017 înregistrată sub nr. x/07.12.2017 prin care s-a răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva acestui proces-verbal, si, pe cale de consecinţă, exonerarea reclamantului de la plata acestor sume.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4219 din 19 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ s-a respins acţiunea formulată de reclamantul S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta M.A.D.R. - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 4219 din 19 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat a formulat următoarele critici:

Prin actele administrative contestate s-a dispus retragerea sprijinului financiar obţinut de societate pentru realizarea unui sistem de susţinere pentru conducere şi palisaj în valoare de 179.740 euro

În actele contestate se reţine că plantaţia de viţă de vie nu este întreţinută în conformitate cu tehnologiile de cultură specifice şi că pentru Planul Individual 1486/10.06.211, cu o suprafaţă totală de 38 ha, s-a constatat că o suprafaţă de 17,11 ha este compromisă ireversibil, procentul de goluri fiind de peste 50%, ceea ce reprezintă 45,02 din plantaţie, prin urmare, pentru suprafaţa compromisă de 17.11 ha s-a recuperat finanţarea aferentă de 358.367,47 RON.

1. Prin cererea de chemare în judecată au fost invocate următoarele critici:

- nu se face nicio referire la sistemul pentru care s-a obţinut finanţarea şi nici în ce măsură compromiterea plantaţiei se datorează unei culpe exclusive a beneficiarului, astfel că actul este nemotivat în parte;

- sistemul a fost realizat integral, se regăseşte pe teren şi ca atare nu putea să se reţină vreo neregulă din acest punct de vedere;

- societatea a încheiat convenţia din 30.06.2016 cu B. S.R.L., C. şi D. prin care doar o parte a terenului revine societăţii, şi totodată prin care aceştia din urmă s-au obligat să efectueze lucrările de întreţinere a terenului ce le revine în folosinţă.

2. In vederea respingerii cererii, prima instanţă, în esenţă, reţine că sunt incidente în speţă Normele de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014 din 23.04.2008 aprobate prin Ordinul 247/2008;

- conform Normelor, respectiv cap. 7, sunt reglementate sancţiunile care se aplică în sensul că: "Nerespectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu de către beneficiarii de sprijin va duce la sancţionarea acestora de către reprezentanţii APIA, având în vedere aspectele legate de amploarea neconformităţii, repetabilitatea acesteia precum şi gravitatea si persistenta neconformităţii, după cum urmează:

a)beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiţii agricole şi de mediu din neglijenţă, se sancţionează cu "Avertisment", cu precizarea neconformităţilor constatate şi stabilirea termenelor de remediere a acestora;

b)beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiţii agricole şi de mediu din neglijenţă şi au fost sancţionaţi anterior cu Avertisment, se sancţionează cu 5% din totalul sumei plătite de către APIA pentru măsura de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole;

c)beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiţii agricole si de mediu prin nerespectarea repetată, se sancţionează cu 15% din totalul sumei plătite de către APIA pentru măsura de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole;

d)beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiţii agricole si de mediu prin nerespectare deliberată, se sancţionează cu 20% din totalul sumei plătite de către APIA pentru măsura de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole şi vor fi excluşi de la toate regimurile de plată pentru măsurile financiare care fac obiectul Organizării Comune de Piaţa în sectorul vitivinicol, pe durata a 3 ani calendaristici;

e)beneficiarii de sprijin care abandonează plantaţiile înfiinţate prin programe de restructurare/reconversie în primii 10 ani de la finalizarea planurilor individuale, vor returna sumele plătite de APIA, precum şi dobânzile calculate conform legislaţiei în vigoare".

Instanţa reţine că sunt incidente normele mai sus arătate iar pe cale de consecinţă, în raport de acestea, înlătură ca neîntemeiate toate criticile invocate de reclamantă.

3. Ca atare, prin prisma motivului de care prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentinţa este criticabilă sub următoarele aspecte:

Prima instanţă, reţinând că actul este motivat, întrucât cuprinde toate argumentele pe care se întemeiază, a încălcat prevederile art. 21 alin. (21) O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, prin citarea Ordinului 247/2008, cap. VII, în sensul că în raport de aceste prevederi se reţine că societatea nu a respectat bunele condiţii agricole şi de mediu, actul chiar apare ca fiind nemotivat întrucât reglementarea în discuţie leagă aplicarea sancţiunii de nerespectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu.

Conform Ordinului, "1.6 bune condiţii agricole şi de mediu pentru viticultură", reprezintă obligaţiile pe care beneficiarii măsurilor de reconversie restructurare le au referitor la respectarea următoarele standarde: 11. Standarde pentru evitarea eroziunii solului: GAEC3 -"Se menţin terasele existente pe terenul agricol"; II. Standarde pentru menţinerea unui nivel minim de întreţinere a terenurilor agricole: a) GAEC 9: "Nu este permisă tăierea arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole"; b) GAEC 10: "Evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe parcelele viticole înfiinţate sau modernizate prin programele de reconversie/restructurare".

Or, în procesul-verbal de constatare a neregulilor nu există niciun fel de menţiune sau detaliere a împrejurărilor ce circumscriu situaţia societăţii de încălcarea unor astfel de standarde.

Mai mult, instanţa trebuia să reţină că subzistă ipoteza unei nemotivări parţiale a actului în condiţiile în care este evident că sancţiunile reglementate de Ordin trebuie aplicate gradual, proporţional, în funcţie de gravitatea încălcării.

Astfel, în orice situaţie în care autoritatea dispune de o astfel de marjă de apreciere, în contextul în care în situaţia de faţa cele mai grave sancţiuni nu sunt legate doar de amploarea constatărilor ci şi de determinarea atitudinii beneficiarului, era imperativ ca în procesul-verbal să se arate toate împrejurările în raport de care s-a trasat concluzia necesităţii aplicării sancţiunii.

Sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea Europeană de Justiţie a reţinut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor şi de asemenea, să permită instanţelor efectuarea revizuirii actului, insuficienţa motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea.

În acelaşi sens, în cauza C 509/1993 s-a reţinut că o detaliere a motivelor este necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere întrucât motivarea conferă actului transparenţă, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat, tocmai precum situaţia de faţă.

În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiţie a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură şi absenţa acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce absenţa motivării lipseşte de orice eficienţă controlul judecătoresc al actelor administrative, prin urmare, motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea reprezintă o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale, iar obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului şi în raţionamentul tribunalului, motivarea urmăreşte o dublă finalitate; îndeplineşte, în primul rând, o funcţie de transparenţă în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanţei să realizeze controlul său jurisdicţional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia, desigur ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului şi să fie realizată de autorul său.

Trebuie observat că prevederile reţinute de către instanţă ca fiind aplicabile sunt încălcate:

1. În cuprinsul procesului-verbal se arată că sancţiunea urmează a fi aplicata în conformitate cu prevederile 71, lit. e) din Norme, mai sus citate. În concret, că ar exista situaţia în care societatea, în calitate de beneficiar al finanţării ar fi "abandonat plantaţia".

Menţionează că, deşi nu poate nega existenţa unor nereguli pe plantaţia viticolă, trebuie să se constate că nici autoritatea nu reţine că plantaţia a fost abandonată, ci că un procentaj de 50% este compromis.

Prin nicio regulă de interpretare nu s-ar putea reţine că situaţia de faţa se circumscrie normei indicată în act şi reţinută ca fiind aplicabilă de către instanţă, în condiţiile în care acelaşi pct. 71 din Ordin, prevede distinct situaţia beneficiarilor care nu respectă directe bunele condiţii agricole dar care continuă să exploateze plantaţia (lit. a)-d), faţă de abandonul total al plantaţiei.

Mai mult, în raport de cele invocate şi prin cererea introductivă este evident că nu se poate reţine incidenţa acestui caz.

În concret, contrar interpretării primei instanţe, prezintă relevanţă că societatea exploatează doar o parte din teren, întrucât în data de 30.06.2016 s-a incheiat o convenţie între societatea reclamantă şi societatea B. S.R.L., C. şi D. prin care s-a convenit că S.C. B. S.R.L. are dreptul de a efectua toate lucrările necesare si de a beneficia de plantaţia aflata pe aceasta si de recolta rezultata de pe terenurile indicate anterior, fără dreptul S.C. A. S.R.L. de a pretinde despăgubiri sau alte sume de bani, cu orice titlu de la societatea B. S.R.L. sau C. si D..

Părţile convin ca prezenta clauza să producă efectele unui contract de comodat, pentru perioada începând cu data predării plantaţiei si pana la finalizarea efectiva a procedurii de divizare a societăţii A. S.R.L. Terenurile in contract sunt in prezent in exploatarea B. S.R.L. care a efectuat lucrările de întreţinere ale acestora si culturilor de pe acestea.

Aşadar, recurenta reclamantă utilizează doar parcelele 1 si 4, restul fiind folosite de societatea B. S.R.L. sau C. si D., in baza convenţiei din 30.06.2016.

De asemenea, Prin contractul de vanzare-cumparare, transport si execuţie plantaţie de vita de vie nr. F1 din 21.12.2011- anexa nr. 4, contract încheiat cu E. S.R.L., aceasta s- a obligat sa execute o plantaţie de vita de vie, conform cu planul de plantare, ce includea pregătirea terenului pentru plantare, vânzarea, livrarea si transportul la locaţia de plantare, plantarea vitei de vie si a tutorilor si a altor activităţi conexe necesare efectuării lucrărilor.

Astfel, prin acest contract Vânzătorul s-a obligat:

- sa pregătească terenul conform cu specificaţiile agreate;

- sa livreze la locul de plantare cantitatea stabilita de vita de vie;

- sa organizeze logistic transportul si depozitarea in bune condiţii a materialului săditor si a tutorilor;

- sa asigure toate resursele umane si materiale necesare efectuării lucrărilor de executare, deplasarea maşinii de plantat si a accesoriilor;

- sa coordoneze sarcinile si activităţile necesare execuţiei plantaţiei;

In plus, vânzătorul si-a asumat responsabilităţile legate de starea plantelor si a procentului de succes la plantare.

În privinţa obligaţiilor specifice, au fost menţionate in cuprinsul contractului ce anume trebuia sa facă vânzătorul în privinţa pregătirii terenului înainte de plantare, plantarea si instalarea tutorilor.

Conform art. 6 din contract- Garanţii- "Vânzătorul garantează un procent de succes de 96% la plantarea si prinderea plantaţiei. Vânzătorul se obligă sa replanteze pe cheltuiala proprie numărul necesar de plante astfel încât sa se încadreze in procentul de succes de 96%.

Ca urmare a nereuşitei primului contract, cu Vânzătorul a fost nevoit să se judece ulterior, a încheiat contractul cu F., prin care a cumparat un număr de 152.924 butuci altoiţi care să suplinească golurile ramase după prima plantare făcuta cu firma spaniolă.

Mai mult, a contractat serviciile S.C. B. S.R.L. pentru a efectua serviciile anuale de întreţinere a plantaţiei viticole, încheind in acest sens contractul cu nr. x/15.01.2011.

Toate aspectele mai sus invocate nu au finalitatea unei cauze de neimputabilitate, ci de a dovedi că au fost efectuate demersuri în vederea respectării condiţiilor agricole şi că plantaţia viticolă a fost exploatată,

Cu alte cuvinte, pe de-o parte aceste argumente au scopul de a dovedi că nu se poate reţine că plantaţia a fost abandonată (astfel să fie atrasă incidenţa pct. 71 lit e) si nici că situaţia constată este consecinţa unei atitudini deliberate astfel încât să atragă incidenţa prevederilor pct. 71 lit. d).

În concluzie, solicită admiterea recursului declarat.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă M.A.D.R. - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

În prealabil, reiterează starea de fapt conform căreia societatea A. S.R.L. a beneficiat de sprijin financiar comunitar nerambursabil pentru Planul individual nr. 1486/10.06.2011 - Reconversie, Drepturi de Plantare a soiurilor provenind de pe o Rezervă (DPR) în baza cererii nr. x/08.09.2011-RSDPR2-38.00 ha.

Sprijinul financiar de care a beneficiat reclamantă a avut la bază următorul calcul: 38,00 ha x 4730 euro/ha = 179.740,00 euro = 795.906,69 RON (curs schimb = 4,4281), sumă plătită prin O.P. nr. x/30.04.2015.

Plantaţia în cauză a intrat în monitorizare prin Acordul de delegare nr. 258362/30.01.2015 şi A61/26.01.2015, încheiat între APIA şi MADR- Direcţia Generală Control şi Antifraudă (DGCAI).

In data de 30.05.2016 a fost efectuat control de către DGCAI prin Compartimentul de Monitorizare Inspecţii, Verificare şi Control, jud. Olt şi în urma raportului a fost reţinut faptul că "plantaţia nu este întreţinută în conformitate cu tehnologiile de cultură specifice pentru plantaţiile de viţă de vie şi s-a stabilit ca măsură înlăturarea vegetaţiei nedorite, plantarea golurilor existente cu viţe altoite din aceleaşi soiuri şi efectuarea tratamentelor necesare".

In data de 30.09.2016 a fost efectuat control de către DGCAI prin Compartimentul de Monitorizare Inspecţii, Verificare şi Control, jud. Olt reţinându-se faptul că "plantaţia nu este întreţinută în conformitate cu tehnologiile de cultură specifice pentru plantaţiile de viţă de vie şi s-a stabilit ca măsură efectuarea arăturii în toamna anului 2016, stabilirea procentului de goluri în plantaţie şi achiziţionarea materialului săditor în vederea replantării parţiale sau totale în trei dintre parcele".

Prin Nota de control nr. x/28.06.2017 a DGCAI "se apreciază că din punct de vedere al tehnologiei de cultivare a viţei de vie, în parcelele cu goluri mai mari de 50% viţele nu mai pot avea o dezvoltare corespunzătoare, plantaţia fiind compromisă pe 17,11 ha."

In conformitate cu măsurile propuse de DGCAI şi prevederile din Capitolul VI, punctul 7.1, lit. a) din OMADR 247/2008 privind aprobarea Normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, APIA a emis Procesul-verbal nr. x/28.09.2017 stabilind creanţele aferente suprafeţei de 17,11 ha, constatată ca fiind compromisă ireversibil.

Pentru suprafaţa compromisă de 17.11 ha se recuperează cerere nr. x/08.09.2011 - RS DPR 2 - 38.00 ha, după următorul calcul:17,11 ha x 4730 euro/ha = 80.930,30 euro = 358.367,47 RON (curs schimb = 4,4281) conform Procesului-verbal de constatare nr. x/28.09.2017.

Cu privire la actul administrativ atacat, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta este motivat, având în vedere următoarele aspecte:

Din parcurgea Procesului-verbal nr. x/28.09.2017, rezultă, fără putinţă de tăgadă, faptul că acesta conţine motivele de fapt care au condus la încheierea acestuia, astfel:

La punctul 6 - motivele de fapt din cadrul acestui proces-verbal se reţin următoarele: "Verificările au fost efectuate în baza Acordului de delegare nr. 258362/30.01.2015 şi nr. A 61/26.01.2015 prin care Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a delegat către Direcţia Direcţia Generală Control Antifraudă si Inspecţii din cadrul M.A.D.R competenţele pentru activitatea de verificare a modului de respectare a tehnologiei de cultivare a viţei de vie, ulterior recepţiilor finale ale măsurilor de sprijin, în plantaţiile viticole înfiinţate prin măsura de restructurare/reconversie.

Societatea comercială nu beneficiază de asistenţă de specialitate în domeniul viticol, nu a respectat în totalitate tehnologia de cultură, aşa încât viţele prezintă risc major de uscare cu consecinţa creşterii numărului de goluri în plantaţie din cauza vegetaţiei nedorite şi deficitului de apă.

Inspectorii Direcţiei Monitorizare Inspecţii, Verificare şi Control au monitorizat periodic modul de dezvoltare a plantaţiei, efectuând verificări pe teren in data de 30.05.2016 şi 30.09.2016, în urma cărora s-a constatat că plantaţia nu este întreţinută în conformitate cu tehnologiile de cultură specifice plantaţiilor de viţă de vie. La data controlului, 21.06.2017 pe suprafaţa de aproximativ 11 ha se proceda la tăierea buruienilor de la nivelul solului şi tocarea acestora, urmată de o praşilă manuală doar pe rând, în consecinţă posibilitatea de regenerare a vegetaţiei nedorite era foarte mare.

Restul plantaţiei de 27 ha avea la data controlului grad ridicat de îmburuienare de aproximativ 70%, atât pe rând cât şi între plante pe rând.

În urma controlului pe teren pentru Planul individual nr. 1486/10.06.2011 cu o suprafaţă totală de 38 ha s-a constatat o suprafaţă de 17,11 ha amplasată în blocurile fizice nr. 128 şi 143 unde plantaţia de viţă de vie este compromisă ireversibil, procentul de goluri fiind de peste 50%, ceea ce reprezintă (45.02% din întreaga plantaţie). Pe această suprafaţă vitele nu mai pot avea o dezvoltare corespunzătoare, plantaţia fiind compromisă "(...).

În susţinerea celor de mai au fost depuse în probaţiune, la fond, fotografiile efectuate la faţa locului de inspectorii care au efectuat verificări pe teren.

Mai mult, atât în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.09.2017 cât şi în cuprinsul Deciziei nr. 148/05.12.2017, sunt detaliate motivele de fapt şi drept care au condus la emiterea acestor documente.

Motivele de fapt din procesul-verbal nr. x/28.09.2017 sunt corecte, au la bază verificările efectuate în teren de către inspectori şi sunt întemeiate în drept pe actele normative invocate în conţinutul acestuia, actul administrativ având la bază şi Nota de control nr. x/28.06.2017, întocmită de Direcţia Generală Control şi Antifraudă şi Inspecţii din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, această notă fiind depusă la dosar.

In ceea ce priveşte susţinerile recurentei-reclamante în legătură cu convenţia încheiată între aceasta si societatea B. S.R.L., C. si D., reiterează că nu sunt de natură să înlăture obligaţiile pe care aceasta, în calitate de beneficiar al finanţării nerambursabile, le are faţă de APIA, ca autoritate naţională competentă cu gestionarea fondurilor nerambursabile, ci, după cum arată, art. 8, alin. (2) din convenţia mai sus menţionată, să îi acopere recurentei - reclamante prejudiciile suferite aferente terenului dat în folosinţă, ca urmare a nerespectării obligaţiilor asumate prin programul de restructurare/reconversie. Mai mult convenţia invocată a fost încheiată după primirea sprijinului financiar de Ia APIA si nici nu a fost adusă la cunoştinţa APIA.

Ca atare, această convenţie, nu poate reprezenta un document care poate să dovedească netemeinicia sau nelegalitatea procesului-verbal ce face obiectul prezentei cauze, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de sprijin nr. x/08.09.2011 formulată de recurenta - reclamantă şi depusă la APIA, fermierul a solicitat sprijin pentru suprafaţa de 38 de ha, suprafaţă ce trebuia să conţină un număr de butuci final (buc/ha).

De asemenea, prin cererea depusă, şi-a luat următorul angajament:

"în cazul în care, între data depunerii cererii şi data acordării plăţii au intervenit modificări ale informaţiilor declarate în cerere, în termen de 10 zile lucrătoare de la producere, voi comunica APIA, în scris aceste schimbări.

"In cazul în care apar modificări ale informaţiilor declarate în dosarul de plată, în următorii 10 ani de la efectuarea plăţii, în termen de 15 zile lucrătoare de la producere, voi comunica APIA, în scris aceste schimbări".

Totodată recurenta - reclamantă nu a înştiinţat APIA despre nicio modificare care ar fi intervenit în cererea de sprijin.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 148/05.12.2017 de soluţionare a contestaţiei formulată de S.C. A. S.R.L., aceasta cuprinde toate elementele care au stat la baza analizei contestaţiei, comisia de soluţionarea a contestaţiilor concluzionând, pe baza probatoriului, menţinerea Procesului-verbal nr. x/28.09.2017 şi respingerea contestaţiei.

În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, s-a fixat termen de judecată la data de 7 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamantă îl constituie anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.09.2017, prin care s-a stabilit in sarcina acesteia o creanţă bugetară in valoare de 358.367,46 RON aferent bugetului Uniunii Europene fond FEGA pentru programul de restructurare/reconversie - măsură II- Instalare sistem de susţinere pentru conducere si palisaj, cererea nr. x/08.09.2011, precum si a deciziei nr. 148/05.12.2017 înregistrată sub nr. x/07.12.2017 prin care s-a răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva acestui proces-verbal.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Cu privire la prima critică de nelegalitate, potrivit căreia actele contestate nu cuprind motivele de fapt care să susţină măsurile dispuse, prima instanţă, analizând conţinutul acestora, a apreciat în mod corect că acestea cuprind elementele de fapt care în opinia emitentului acestora justifica aplicarea corecţiei financiare şi stabilirea obligaţiei de restituire a ajutorului acordat. În acest context este justă şi aprecierea în sensul că temeinicia aspectelor de fapt menţionate sau aptitudinea acestora de a determina aplicarea măsurii de restituire parţială a finanţării constituie elemente distincte de condiţiile de formă ale actelor care se impun a fi analizate cu ocazia analizării celorlalte critici formulate.

Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată critica formulată în recurs în sensul că prima instanţă a încălcat prevederile art. 21 alin. (21) O.U.G. nr. 66/2011 întrucât, invocarea în cuprinsul motivării a dispoziţiilor cap. VII al Ordinului 247/2008 privind aprobarea Normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009 - 2013/2014, echivalează cu o nemotivare, având în vedere că reglementarea în discuţie leagă aplicarea sancţiunii de nerespectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu.

În procesul-verbal de constatare a neregulilor s-au menţionat împrejurările ce circumscriu situaţia societăţii de încălcarea unor astfel de standarde. Astfel, s-a arătat că Direcţia Generală Antifraudă şi Inspecţii din cadrul MADR a verificat modul de respectare a tehnologiei de cultivare a viţei de vie, ulterior recepţiilor finale ale măsurilor de sprijin care viza plantaţiilor viticole înfiinţate prin măsura de restructurare/reconversie. În urma acestui control s-a constatat că societatea nu beneficia de asistenţă de specialitate în domeniul viticol, nu a respectat tehnologia de cultură, aşa încât viţele reprezentau risc major de uscare cu consecinţa creşterii numărului de goluri în plantaţie din cauza vegetaţiei nedorite şi deficitului de apă. În continuare, s-a menţionat că, fiind monitorizat modul de dezvoltare a plantaţiei, s-a constatat că aceasta nu era întreţinută în conformitate cu tehnologiile de cultură specifice plantaţiilor de viţă de vie, iar pe o suprafaţă de 17,11 ha, amplasată în blocurile fizice 128 şi 143 plantaţia era compromisă ireversibil, fiind goluri de peste 50%.

Astfel, faţă de starea de fapt reţinută, este corectă concluzia primei instanţe în sensul că referirile la standardele de bune condiţii agricole, care includ obligaţia de a evita instalarea vegetaţiei nedorite pe parcelele viticole înfiinţate, în contextul în care autoritatea avea de a verifica efectele nerespectării acestor standarde, măsura în care această nerespectare afectează exploataţia respectivă, constituie o motivare concludentă şi suficientă a actului administrativ contestat.

În ceea ce priveşte cea de-a doua critică, vizând faptul că toate constatările şi stabilirea creanţei bugetare s-au realizat pentru cererea nr. x/08.09.2011 "Instalare sistem de susţinere pentru conducere şi palisaj", care a fost realizat în întregime şi care se afla pe teren, Înalta Curte observă că recurenta reclamantă nu a combătut argumentat considerentele prin care s-a arătat că sprijinul financiar comunitar nerambursabil de care a beneficiat reclamantul pentru planul individual nr. 1486/10.06.2011- Reconversie, Drepturi de plantare a soiurilor provenind de pe o rezervă în baza cererii nr. x/08.09.2011 este supus reglementărilor stabilite prin art. 11 alin. (1) din Regulamentul 479/2008 al Consiliului privind organizarea comună a pieţei vitivinicole, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 şi a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2392/86 şi a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, care stabileşte faptul că "Obiectivul măsurilor referitoare la restructurarea şi reconversia podgoriilor este creşterea competitivităţii producătorilor de vin.

Prin urmare, prin Ordinul 247/2008, s-a stabilit într-adevăr că unul dintre programele din cadrul restructurării/reconversiei plantaţiilor viticole este modernizarea formei de conducere, a sistemului pentru susţinere şi palisaj în plantaţiile viticole, însă, aşa cum în mod corect a apreciat prima instanţă, lipsa unor constatări care să vizeze eventuale nereguli ale acestui sistem nu afectează legalitatea constatărilor privind măsura în care exploataţia era compromisă pe o suprafaţă de 17,11 ha.

Aşadar, cu ocazia a două controale prealabile realizate în datele de 30.05.2016 şi 30.09.2016 s-a constatat faptul că plantaţia nu este întreţinută în conformitate cu tehnologiile de cultură specifice stabilindu-se ca măsuri: "înlăturarea vegetaţiei nedorite, plantarea golurilor existente cu viţe altoite din aceleaşi soiuri, efectuarea tratamentelor necesare, efectuarea arăturii în toamna anului 2016, stabilirea programului de goluri în plantaţie şi achiziţionarea materialului săditor în vederea replantării parţiale sau totale în trei dintre parcele". De asemenea, în data de 28.06.2017 organele de control au constatat că situaţia nu a fost remediată.

Având în vedere starea de fapt stabilită, Înalta Curte împărtăşeşte concluzia primei instanţe în sensul că prin compromiterea a 50% din plantaţia de viţă de vie, ca urmare a întreţinerii necorespunzătoare, sistemul de conducere şi palisaj care s-a efectuat nu-şi mai putea îndeplini scopul.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată şi susţinerea recurentului reclamant în sensul că ar trebui să fie ignorată neîndeplinirea obligaţiilor premergătoare intrării în funcţiune a sistemului de palisaj şi să fie avut în vedere exclusiv faptul că acest sistem a fost realizat în integralitate şi se află pe teren, astfel că nu se justifică constatarea existenţei unei nereguli. O astfel de interpretare nu poate fi primită întrucât contravine scopului Regulamentului 479/2008 al Consiliului privind organizarea comună a pieţei vitivinicole, subliniat în mod expres prin art. 11, ca fiind creşterea competitivităţii producătorilor de vin.

Or, finanţarea sistemului de conducere şi palisaj, cum este cel pentru care reclamantul a primit ajutor nerambursabil, devine lipsită de orice efect util prin neîndeplinirea obligaţiilor care privesc etapele prealabile acţiunii unui astfel de sistem, cum este neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere corespunzătoare de realizare a lucrărilor de înlăturare a buruienilor nedorite, de plantare e golurilor existente etc.

Statuările primei instanţe sunt corecte şi cu referire la cea de-a treia critică, prin care s-a susţinut că ar fi trebuit să se ţină seama de convenţiile încheiate de reclamant cu terţe persoane. Această critică este nefondată, ştiut fiind că obligaţiile reclamantului decurgând din primirea sprijinului nerambursabil nu încetează prin transmiterea drepturilor de exploatare a plantaţiei către terţi. Existenţa convenţiei menţionate priveşte exclusiv raporturile reclamantului cu terţii, fără a afecta în vreun fel obligaţiile sale decurgând din primirea sprijinului nerambursabil.

Mai mult, neregula reţinută şi stabilirea creanţei bugetare de către pârâta APIA în sarcina operatorului S.C. A. S.R.L., în temeiul Cap. V1 punctul 71 lit. e) din Ordinul 247/2008, nu reprezintă o eroare în stabilirea temeiului juridic, având în vedere efectele nerespectării tehnologiei de cultivare a viţei de vie şi a bunelor practici agricole şi de mediu pe suprafaţa de 17,11 ha, în contextul în care, aşa cum rezultă din decizia de soluţionare a contestaţiei, cea mai mare parte a exploataţiei a fost cedată comodatarului S.C. B. S.R.L., rămânând în posesia reclamantului doar suprafaţa totală de 1,1 ha (parcelele 1 şi 4) din totalul de 38 de ha.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu poate reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 4219 din 19 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.