Agency's challenge to court-ordered land handover rejected; final judgment enforcement upheld.

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel sub nr. x/2018 din data de 14.12.2018, petenţii A. şi B. au formulat cerere pentru aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim (380 RON) pe zi conducătorului ANPA şi obligarea la plata unei penalităţi în favoarea petenţilor stabilită între 100 şi 1.000 RON pe zi până la îndeplinirea obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura şi conducătorul instituţiei C..

În motivarea cererii, petenţii au susţinut că au sesizat Curtea de Apel Ploieşti pentru obligarea pârâtei la predarea terenului, cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petenţilor, de către Comisia Judeţeană Dâmboviţa pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.

Cererea a fost admisă conform sentinţei nr. 212 din 28.10.2014, care a devenit definitivă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 1459 din 10.04.2017.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 11/CC din camera de consiliu din data de 18 martie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea privind instituirea unei amenzii pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti formulată de petenţii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi C., a aplicat conducătorului (ANPA) o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 212 din 28.10.2014 a Curţii de Apel Ploieşti, a acordat reclamanţilor penalităţi care vor fi suportate de pârâta ANPA, în cuantum de 200 RON pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 212 din 28.10.2014 a Curţii de Apel Ploieşti, a obligat pârâţii în solidar la plata către reclamanţi a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 11/CC din camera de consiliu din data de 18 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea a fost pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material, reţinându-se o situaţie de fapt eronată. Incidenţa motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8. Sentinţa civilă nr. 212/2014 ce constituie titlul executoriu nu a putut fi pusă în executare din motive neimputabile ANPA. Materialul cartografic (hărţile cadastrale vechi) ce au stat la baza expertizei efectuate de către expert D. era viciat prin prisma faptului că, nefiind folosit sistemul naţional stercografic 1970 (stereo 70) acesta nu conţinea măsurători bazate pe coordonate digitale GPS şi în realitate (adică măsurate corect) relevă un teren ce conţine amenajări piscicole (iazul nr. 6 şi 7 - concesionate de către S.C. E. SA). Această expertiză se extinde asupra unor bunuri imobile (în speţă diguri) ce nu erau în administrarea ANPA fiind intabulate ca proprietate privata a unui terţ, instituţia noastră neputând să predea ceva ce nu arc.

Procesul-verbal de delimitare semnat în 2011 la care face referire reclamantul ca fiind începutul paşilor administrativi pentru predarea terenului, semnat de către părţi, OCPI şi martori nu poate fi considerat ca începutul procedurii din moment ce acesta NU conţine o lista de coordonate care să permită delimitarea. Nici acesta nu a fost măsurat corespunzător în sistem cu coordonate digitale.

Hotărârea este nemotivată deoarece nu au fost analizate sub nici un aspect înscrisurile ce dovedeau imposibilitatea executării sentinţei mcivile nr. 212/2014 care deja fuseseră depuse la dosar.

În speţă este de precizat faptul că instanţa a reţinut în mod greşit faptul că ANPA nu şi-ar fi executat corect obligaţiile raportat la ceea ce prevedea dispozitivul sentinţei nr. 212/2014. De asemenea în mod greşit atitudinea echivocă a instituţiei pârâte din moment ce ANPA nu era singura instituţie obligată să facă demersuri în vederea punerii în executare a sentinţei menţionate.

La dosarul cauzei a fost depuse înscrisuri ce au dovedit faptul că ANPA a iniţiat demersurile necesare. Mai departe, ulterior pronunţării sentinţei din prezenta cauză, instituţia prefectului a comunicat către ANPA o adresă prin care i-a pus în vedere toţi paşi administrativi necesari executării sentinţei nr. 212/2014.

În această adresă comunicată, din nefericire, ulterior pronunţării acestui dosar se prevede clar necesitatea efectuării unei actualizări a expertizei din 2006 prin transpunerea acesteia într-un sistem stereo 60, transpunere ce ar facilita mai departe predarea terenului către Comisia Locală pentru Fond Funciar Butimanu.

Numai după ce toţi aceşti paşi administrativi vor fi îndepliniţi atunci Comisia judeţeană va solicita ANPA predarea terenului pe bază de protocol de predare-primire către comisia locală, iar ulterior către comisia judeţeană. Acesta este momentul în care ar fi exigibilă obligaţia ANPA de preda terenul şi nu anterior urmării acestor paşi.

În cele din urma după ce terenul va fi la dispoziţia comisiei locale aceasta va efectua documentaţia aferentă şi va face propunerea către comisia judeţeană pentru eliberarea titlului de proprietate pe numele beneficiarului.

O altă problemă esenţială ce se pune este faptul că o parte din terenul a cărei predare este obligată să o execute ANPA este bun proprietate publică inclus în inventarul centralizat al bunurilor proprietate public de interes naţional aprobat prin H.G. nr. 1705/2006. Înainte ca ANPA să poată preda acest teren se impune realizarea documentaţiei aferente şi necesare procedurii de scoatere din domeniul public al statului român prin ANPA ca administrator şi trecerea acestuia în domeniul privat al UAT- Butimanu.

Legea nr. 165/2015 precum şi normele de aplicare ale acesteia stabilesc această obligaţie în sarcina Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la cererea Comisie Judeţene Dâmboviţa pentru restituirea proprietăţilor. Este de precizat faptul că ANRP este obligată să verifice documentaţia transmisă de către Comisa Judeţeană şi această instituţie nu va iniţia proiect de H.G. pentru scoaterea din domeniul public al statului în lipsa unui proces-verbal de delimitare realizat cu coordonate digitale în sistem stereo 70, PV de delimitare care va conţine în mod obligatoriu coordonate fixe stabilite prin GPS. Acest PV de delimitare va trebui semnat şi asumat şi de către partea reclamantă.

Este de reţinut faptul că prin acest proces-verbal de delimitare nu se poate reduce suprafaţa menţionată în dispozitivul sentinţei civile nr. x/2014 ci doar se va face delimitarea şi amplasamentul real al bunului a cănii predare se solicită.

Pentru a putea executa obligaţia stabilită conform sentinţei civile nr. 212/2014 ANPA are nevoie de concursul reclamantului care va trebui să îşi dea acceptul asupra delimitării în calitate de solicitant/persoană îndreptăţită. În lipsa acestuia ANPA nu poate preda terenul în cauză.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejiulecarea cu consecinţa firească a respingerii acţiunii iniţiale ca fiind nefondată.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 06 iunie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 18 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat şi va fi respins.

Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care au solicitat aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim (380 RON) pe zi conducătorului ANPA şi obligarea la plata unei penalităţi în favoarea petenţilor stabilită între 100 şi 1.000 RON pe zi până la îndeplinirea obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura şi conducătorul instituţiei C..

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a aplicat conducătorului (ANPA) o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 212 din 28.10.2014 a Curţii de Apel Ploieşti, a acordat reclamanţilor penalităţi care vor fi suportate de pârâta ANPA, în cuantum de 200 RON pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 212 din 28.10.2014 a Curţii de Apel Ploieşti, a obligat pârâţii în solidar la plata către reclamanţi a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

În cea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, constată că aceste ciritici vizează nerespectarea exigenţelor dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv faptul că hotărârea ar fi nemotivată deoraece nu au fost analizate sub niciun aspect înscrisurile ce dovedeau imposibilitatea executării sentinţei civile nr. 212/2014 depuse la dosar.

Înalta Curte consată că în procedura instituită de dispoziţiile art. 24 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi reanalizat materialul cartografic (hărţile cadastrale vechi) ce au stat la baza expertizei efectuate de către expert D., neavând relevanţă un eventual viciu, atât timp cât punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, care constituie titlu executoriu, nu permite reanalizarea probelor administrate.

Din această perspectivă recursul este nefondat, considerentele explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Prin urmare, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului în privinţa criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

Cu privire la critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că, potrivit art. 24 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004, (1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege. (3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ.

Conform sentinţei civile nr. 3520 din 04.10.2007 a Judecătoriei Târgovişte, petenţilor din prezenta cauză li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 18.582 mp teren situat în intravilanul comunei Butimanu, iar prin sentinţa civilă nr. 212 din 28.10.2014 a Curţii de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1459 din 10.04.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, intimata Agenţia Naţională Pentru Pescuit şi Acvacultură a fost obligată să predea către Comisia Judeţeană Dâmboviţa pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi către Comisia Locală de aplicare a Legilor fondului funciar Butimanu, terenul în suprafaţă de 18.582 mp situat în intravilanul comunei Butimanu, identificat conform raportului de expertiză întocmit de expert D..

În acest context, nu are relevanţă faptul că în vederea predării acestui teren Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură trebuia să realizeze documentaţia aferentă şi necesară procedurii de scoatere din domeniul public al statului român şi trecerea acestuia în domeniul privat al UAT- Butimanu atât timp cât, prin hotărâre definitivă, aceasta a fost obligată să predea către Comisia Judeţeană Dâmboviţa pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi către Comisia Locală de aplicare a Legilor fondului funciar Butimanu, terenul în suprafaţă de 18.582 mp situat în intravilanul comunei Butimanu.

De fapt, aceste aspecte au fost reiterate şi analizate de instanţa de judecată cu ocazia pronunţării sentinţei nr. 212/2014, astfel cum reiese din considerente acesteia, în care s-a arătat că nu pot fi reţinute susţinerile în sensul imposibilităţii delimitării suprafeţei solicitate de suprafaţa rămasă în administrarea sa, în condiţiile existenţei unui raport de expertiză tehnică judiciară, a existenţei unui proces-verbal de delimitare, a unui plan de amplasament şi delimitare certificat de OCPI Dâmboviţa, precum şi a unui plan parcelar pentru tarlaua11 parcela x şi parcela x.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate şi vor fi respinse, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură împotriva sentinţei nr. 11 C. civ. din 18 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.