Water management opinion challenged: six-month pretrial complaint deadline runs from act issuance despite later document disclosure

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată la data de 01.09.2017, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională Apele Române şi S.C. Hidroelectrica S.A., a solicitat anularea în tot a Avizului de gospodărirea apelor nr. 410/15.08.2005. emis de către Administraţia Naţională Apele Române, pentru proiectul "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbeşti", titular proiect S.C. Hidroelectrica S.A., cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 232 din data de 27 septembrie 2018, Curtea se Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia lipsei de interes invocată de Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. (în continuare S.C. Hidroelectrica S.A.); a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. invocată de pârâtele S.C. Hidroelectrica S.A. şi Administraţia Naţională Apele Române, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta Administraţia Naţională Apele Române ca urmare a tardivităţii plângerii prealabile şi a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. Hidroelectrica S.A. şi Administraţia Naţională Apele Române.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 232 din data de 27 septembrie 2018, pronunţată de Curtea se Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 7 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 considerând că termenul de prescripţie pentru introducerea plângerii prealabile curge de la momentul înfiinţării societăţii, respectiv din anul 2009.

Se susţine că era obligaţia asociaţiei de a urmări proiectul "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbeşti" al cărui titluar de proiect este Hidroelectrica S.A., însă lurările la acest proiect au fost oprite până în anul 29016, când a fost obţinută o nouă autorizaţie de construire.

Ulterior acestui moment, observând că au fost reluate lucrările pe Defileul Jiului, societatea reclamantă a depus toate diligenţele pentru a intra în posesia documentaţiei ce a stat la baza proiectului.

Astfel, la data de 29.05.2017, raportat la solicitarea reclamantei de a-i fi comunicată întreaga documentaţie ce a stat la baza proiectului, Apele Române au transmis avizul de gospodărire a apelor nr. 410/2005.

Având în vedere că documentaţia integrală care a stat la baza emiterii acetui aviz nu a fost pusă la dispoziţia reclamantei, nici la solicitarea instanţei, a formulat plângere prealabilă la data de 31.05.2017. În aceste condiţii, este evident că plângerea prealabilă a fost introdusă în termen, neexistând niciun argument juridic pentru admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.

Orientarea jurisprudenţei este constantă în sensul că "pentru efectuarea procedurii prealabile în materia contenciosului administrativ este necesară luarea la cunoştinţă a conţintului actului administrativ, iar nu doar simpla cunoştinţă a existenţei abstracte a acestuia. Pentru ca o persoană vătămată printr-un act administrativ să fie în măsură să conteste legalitatea acestuia, este necesar să cunască conţinutul actului respectiv; altminteri acesta nu va putea să formuleze motivele pentru care solicită anularea actului".

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului în sensul solicitat.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Societatea de Producere a Energieni Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Administraţia Naţională "Apele Române" a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 31 mai 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 18 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentei-pârâte, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea în tot a Avizului de gospodărirea apelor nr. 410/15.08.2005, emis de către Administraţia Naţională Apele Române, pentru proiectul "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbeşti", titular proiect S.C. Hidroelectrica S.A., cu cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, plângerea prealabilă împotriva Avizului de gospodărirea apelor nr. 410/15.08.2005, emis de către Administraţia Naţională Apele Române, pentru proiectul "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbeşti", titular proiect S.C. Hidroelectrica S.A., trebuia formulată în termen de 6 luni de la data luării la cunoştinţă de existenţa acestui act administrativ.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, "plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie."

Cu privire la termenul de prescripţie prevăzut de dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, prin Decizia nr. 797/27.09.2007, Curtea Constituţională a constatat că acestea nu fac distincţie între calitatea persoanei vătămate printr-un act administrativ unilateral cu caracter individual, şi anume dacă aceasta este însuşi destinatarul actului sau are calitatea de terţ faţă de acesta. Fără a opera o diferenţiere în acest sens, textul de lege prevede acelaşi termen de 6 luni de la emiterea actului în care poate fi atacat actul administrativ. Or, actul administrativ unilateral cu caracter individual nu este opozabil terţilor, nefiind supus niciunei forme de publicitate, astfel încât aceştia nu au posibilitatea reală de a cunoaşte existenţa de la data emiterii lui. Acest act este adus la cunoştinţă doar destinatarului său prin comunicare. Aşa fiind, terţii persoane vătămate într-un drept al lor sau într-un interes legitim se găsesc în imposibilitatea obiectivă de a cunoaşte existenţa unui act administrativ adresat altui subiect de drept. Întrucât dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 condiţionează îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii de formularea plângerii prealabile de către persoana vătămată, alta decât destinatarul actului administrativ atacat, într-un termen de cel mult 6 luni de la data emiterii actului, este evident că accesul la instanţă al acestor categorii de persoane este practic blocat. Instanţa de judecată va respinge cererea ca tardiv introdusă, în condiţiile în care reclamantul a luat cunoştinţă de existenţa actului ulterior prescrierii termenului de 6 luni de la data emiterii acestuia. Or, potrivit art. 21 din Constituţie, "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime". Este adevărat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a stabili procedura de judecată, iar în considerarea unor situaţii deosebite, pot fi adoptate reguli speciale, însă norma constituţională menţionată nu justifică reglementarea unor prevederi legale care să aibă ca efect încălcarea unui drept.

De altfel, în acest sens s-a pronunţat constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de exemplu în Cauza Prince Hans-Adam II de Lichtenstein contra Germaniei, 2001, precum şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006.

Totodată, Curtea Constituţională a constatat că, prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost modificată şi completată, unele dintre aceste modificări vizând, spre exemplu, dispoziţiile art. 11 referitoare la termenul de introducere a acţiunii în contencios administrativ. Astfel, dacă în vechea redactare aceste dispoziţii prevedeau, la alin. (2), că, pentru motive temeinice, cererile pot fi introduse şi peste termenul de 6 luni stabilit la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului, în noua redactare, ca urmare a modificărilor menţionate, textul de lege prevede că limită a termenului de introducere a cererii termenul de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Aşa fiind, instanţa constituţională a constatat că, în cazul termenelor legale pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ, legiuitorul a intervenit pentru a corecta reglementările anterioare, urmând însă, ca şi în cazul termenelor legale specifice procedurii prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, să procedeze în acelaşi sens, pentru îndepărtarea viciului de constituţionalitate şi armonizarea prevederilor legii în ansamblul său.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că dispoziţiile art. 7 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretate în lumina acestui principiu de ordin constituţional (art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie) şi european, aşa încât plângerea prealabilă trebuia formulată într-un termen rezonabil (6 luni), din momentul în care reclamanta fusese înfiinţată, în condiţiile în care dreptul naţional recunoaşte - ope legis - informaţia privind mediul ca fiind una de interes public, iar lucrarea de interes naţional "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni - Bumbeşti fusese declarată de utilitate publică încă din anul 2006 printr-un act administrativ accesibil reclamantei, fiind publicat în Monitorul Oficial al României.

Este de necontestat faptul că, identificarea avizului nr. x/2005 s-a făcut printr-o simplă cerere de informaţii publice adresată pârâtei Administraţia Naţională Apele Române, iar sub aspectul asigurării publicităţii proiectului de amenajare hidroenergetică, în mod corect s-a reţinut de prima instanţă că prin H.G. nr. 1297/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 808 din 26 septembrie 2006, s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes naţional "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni - Bumbeşti" astfel încât recurenta-reclamantă, în calitate de organizaţie neguvernamentală care promovează protecţia mediului putea să ia la cunoştinţă de existenţa proiectului respectiv, inclusiv de actele administrative prin care se stabileau condiţionările din punct de vedere tehnic şi juridic a finanţării şi/sau execuţiei obiectivelor noi de investiţie ce urmeau să fie construite pe ape sau care au legatură cu apele de suprafaţă (avize de gospodărire a apelor) ori condiţiile de realizare a proiectului din punct de vedere al protecţiei mediului (acordul de mediu).

În acest context, nu poate fi primită critica recurentei-reclamante conform căreia termenul de prescripţie ar trebui calculat de la data comunicării documentaţiei (29.05.2017) ce a stat la baza proiectului, atât timp cât aceasta este specializată în protecţia mediului, fiind înfiinţată în anul 2009, iar plângerea prealabilă trebuia formulată cu respectarea unui termen de 6 luni de la înfiinţare, neavând relevanţă că aceasta a înţeles să solicite informaţie publică respectivă la aproximativ 8 ani de la înfiinţarea sa, respectiv la aproximativ 12 ani de la emiterea actului, cu nesocotirea principiului securităţii juridice, recunoscut atât de Curtea Constituţională a României, respectiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi de jurisprudenţa CEDO şi CJUE.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate şi vor fi respinse, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 232 din 27 septembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.