Annulment of financial regulator sanctions due to quorum defect and subsequent closure of restructuring procedure

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea Deciziei A.S.F. nr. 493/10.04.2017, exonerarea de plata amenzii în cuantum de 20.000 RON, înlăturarea sancţiuni contravenţionale complementare constând în retragerea aprobării acordate de A.S.F, pentru exercitarea funcţiei de director general al B. S.A.; obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 5151 din data de 21 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a anulat Decizia ASF nr. 493/10.04.2017, a exonerat reclamantul de la plata amenzii în cuantum de 20.000 RON şi, în consecinţă, a fost înlăturată/anulată sancţiunea contravenţională complementară, constând în retragerea aprobării acordate reclamantului de către ASF, pentru exercitarea funcţiei de director general al B. S.A.. A luat act că reclamantul, prin avocat, a arătat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 5151 din data de 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

A) În dezbvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, critici ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a redat pe 20 de pagini ale sentinţei recurate cele susţinute de către părţi prin contestaţia, respectiv întâmpinarea formulată, iar la pagina nr. 21 din hotărâre, "reţine că este întemeiată critica reclamantului privind maniera de aplicare a sancţiunilor contravenţionale de către Consiliul A.S.F. în şedinţa din data de 27.03.2017. Mai precis, Curtea constată că sancţiunile s-au aplicat prin hotărârea Consiliului A.S.F. atacată, în condiţiile în care, la şedinţa consiliului din data de 27.03.2017, acest organ nu a fost legal constituit, respectiv nu a existat cvorumul legal pentru constituire şi deliberare, conform art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2012.

Recurenta-pârâtă consideră că i-a fost îngrădit dreptul la apărare, drept exprimat prin art. 204 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează că, în situaţia unei cereri modificatoare, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea acesteia pârâtului, în vederea formulării întâmpinării.

În aceste condiţii, a fost încălcat dreptul recurentei-pârâte la un proces echitabil, cauzându-i-se astfel o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Deşi, prima instanţă a rămas în pronunţare la primul termen de judecată, stabilit în data de 23.11.2017, iar recurenta-pârâtă a formulat şi depus la dosarul cauzei concluzii scrise, acestea nu au fost luate în considerare la pronunţarea hotărârii nr. 5151/21.12.2017. Prin intermediul concluziilor scrise s-a învederat Curţii următoarele aspecte:

"Măsura privind sancţionarea cu amendă şi retragerea aprobării acordate reclamantului pentru exercitarea funcţiei de director general al societăţii B. S.A. a fost luată în urma hotărârii Consiliului A.S.F. din şedinţa a avut loc la data de 27.03.2017, când a fost analizată Nota nr. x/20.03.2017, după cum este menţionat în preambulul actului a cărui anulare se cere.

Potrivit dispoziţiilor ari. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 93/2012, A.S.F. este condusă de un Consiliu format din 9 membri, numiţi de Parlament, dintre care un preşedinte, un prim-vicepreşedinte şi 3 vicepreşedinţi, care sunt membri executivi. Fiecare dintre cei 3 vicepreşedinţi are atribuţii specifice corespunzătoare unuia dintre cele 3 sectoare de supraveghere financiară. In hotărârea Parlamentului României de numire a acestora se stabileşte sectorul de supraveghere financiară pentru care sunt numiţi. Ceilalţi 4 membri sunt membri neexecutivi.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) - (4) din O.U.G. nr. 93/2012, "Convocarea Consiliului A.S.F. se face de către preşedinte şi/sau prim-vicepreşedinte, ori de câte ori este necesar sau la solicitarea a cel puţin 4 membri ai acestuia.

ConsiliulA.S.F. deliberează valabil în prezenţa a cel puţin jumătate plus unu dintre membrii săi, incluzând preşedintele sau, în absenţa acestuia, prim-vicepreşedintele."

Hotărârile sunt adoptate cu votul a 2/3 din numărul membrilor prezenţi şi sunt obligatorii pentru toţi membrii Consiliului.

Având în vedere că hotărârile Consiliului A.S.F. sunt adoptate cu votul a 2/3 din numărul membrilor prezenţi, precum şi faptul că la şedinţa din data de 27.03.2017 au fost prezenţi 6 din cei 8 membri, care au aprobat cu unanimitate de voturi propunerile formulate, recurenta-pârâtă solicită să se constate că şedinţa Consiliului a fost organizată în condiţii de cvorum, iar Hotărârea privind sancţionarea reclamantului a fost legal adoptată, respectând condiţia majorităţii de 2/3 din numărul membrilor prezenţi.

B) Instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, transformându-se în apărătorul părţii adverse şi făcând aprecieri cu referire la modalitatea de redactare a procesului-verbal de şedinţă, în condiţiile în care aceasta trebuia să se rezume strict la a cerceta obiectului cauzei, dat de contestaţia formulată împotriva Deciziei A.S.F. nr. 493/10.04.2017, critici ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

C) prin cel de-al treilea motiv de recurs se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când, hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu referire la hotărârile adoptate de Consiliul A.S.F. în şedinţa din data de 27.03.2017, în urma căreia intimatul-rcclamant a fost sancţionat cu amendă contravenţională şi retragerea aprobării acordate ca Director General al B. S.A., reiterează că la dezbaterile respective au participat 6 din cei 8 membri, care au votat cu unanimitate propunerea direcţiei de specialitate şi care au semnat Procesul-verbal de şedinţă, absenţi fiind domnul C. şi domnul D.. Acest aspect coroborat cu faptul că hotărârile sunt adoptate cu votul a 2/3 din numărul celor prezenţi, rezultă printr-un calcul matematic simplu, legalitatea hotărârii adoptate (numărul minim necesar de voturi fiind de 5).

Întrucât instanţa de fond a preluat susţinerile părţii adverse, se observă un aspect discreţionar în realizarea justiţiei, ceea ce trebuie să ducă, în opinia recurentei-pârâte, la constatarea nelegalităţii şi a netemeiniciei soluţiei adoptate.

Pe de altă parte, o altă eroare în care se află instanţa de fond, respectiv când face trimitere la art. 14 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 93/2012, coroborate cu prevederile Hotărârilor Parlamentului nr. 43/2017, nr. 47/2017, nr. 14/2014, nr. 41/2014, nr. 60/2013, nr. 40/2015, recurenta-pârâtă menţionează că în mod greşit s-a reţinut că organul de conducere al pârâtei A.S.F., respectiv Consiliul, este format din 9 membri deoarece 1 post a fost vacant până la data de 24.05.2017. Astfel, din cuprinsul proccsului-verbal de şedinţă, instanţa de fond a constatat, pe de o parte, că sunt nominalizate doar 6 persoane în componenţa consiliului (. . . . . . . . . .), iar pe de altă parte, doar 4 membri au semnat procesul-verbal.

Or, în realitate, indiferent dacă ne raportăm la numărul legal de 9 membri ai Consiliului, sau la numărul de 8 membri cât avea de fapt Consiliul la data de 27.03.2017, pentru ca deliberarea să fie valabilă era necesară prezenţa a cel puţin 5 membri.

Un alt argument pentru casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se impune vizavi de următoarea reţinere a instanţei de fond:

"Curtea constată ca fiind întemeiată susţinerea reclamantului în sensul că toate motivele de netemeinicie invocate în cuprinsul contestaţiei, sunt confirmate chiar de pârâta A.S.F. prin Decizia nr. 1019/26.07.2017 (emisă ulterior promovării acţiunii . . . . . . . . . .), prin care s-a dispus închiderea procedurii de redresare (..,).

Prin ultima critică recurenta-pârâtă invocă incidenţa motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, faţă de constatarea instanţei potrivit căreia "în mod esenţial, cele trei fapte imputate reclamantului A. prin decizia contestată, se regăsesc analizate în decizia privind închiderea procedurii de redresare financiară ca reprezentând măsuri îndeplinite la dala de 31.03.2017 (data anterioară celei de emitere a deciziei contestate), identificată la pagina nr. 23 a sentinţei recurate, în raport de reţinerea de la pagina nr. 19, potrivit căreia "conform preambulului Deciziei A.S.F. nr. 1019/2017, prin aceasta s-a analizat stabilitatea financiară a (...) Ia data de 31.03.2017 (...).

Cu referire la Decizia A.S.F. nr. 1019/2017, arătă că din preambulul acesteia rezultă clar că este emisă "în baza hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară adoptate în şedinţa din data de 19.07.2017, în cadrul căreia a fost analizată Nota x/18.07.2017 privind analiza asupra stabilităţii financiare a B. S.A. la data de 31.03.2017, inclusiv evenimentele ulterioare". Această analiză a vizat modul de îndeplinire a măsurilor stabilite prin planul de redresare financiară, coroborate cu raportările contabile ale trimestrului IV ale anului 2016, cu termen de depunere în data de 08.03.2017.

De altfel, trebuie subliniată grava eroare în care s-a aflat instanţa de fond când a constatat că "nu este acceptabil să se reţină printr-o decizie administrativă că s-au săvârşit anumite fapte contravenţionale la o anumită data, iar prin altă decizie să se constate, pentru aceeaşi perioadă şi cu privire la aceeaşi persoane, o situaţie de fapt contrară, toate acestea conturând un abuz de drept care se impune a fi sancţionat prin anularea actului vătămător".

Astfel, Consiliul A.S.F. a analizat situaţia financiară a societăţii B. S.A. în două momente distincte şi anume decembrie 2016. respectiv martie 2017, deciziile acestuia materializându-se prin actul administrativ contestat (Decizia A.S.F. nr. 493/10.04.2017), respectiv prin Decizia A.S.F. nr. 1019/26.07.2017. Împrejurarea că, ulterior măsurilor adoptate de către Consiliul A.S.F. în şedinţa din data de 27.03.2017 (în urma căreia s-au stabilit anumite măsuri în sarcina Asigurătorului şi s-a dispus sancţionarea mai multor persoane din conducerea societăţii), au existat modificări la nivelul B. S.A. de natură a conduce la închiderea procedurii de redresare financiară, nu face decât să confirme eficienţa deciziilor dispuse de A.S.F.

Din Decizia nr. 1019/2017 rezultă clar că analiza efectuată de către AS.F. în Nota SA-DSC nr. 2757/18.07.2017 a avut la bază şi "adresa nr. x/26.04.2017 înregistrată la A.S.F. cu nr. 15231/26.04.2017, prin care conducerea Asigurătorului a prezentat Autorităţii de Supraveghere Financiară documentele jusificative care fac dovada acordării de către E., în calitate de acţionar principal, a unui împrumut subordonat în cuantum de 50 milioane euro, vărsat integral în contul Asigurătorului în data de 11.03.2017, în scopul capitalizării şi restabilirii fondurilor proprii.

Or, mergând pe raţionamentul instanţei de fond, expus mai sus, şi acest document ar fi fost analizat de către Consiliul A.S.F. la momentul şedinţei din data de 27.03.2017, ceea ce nu este adevărat, în condiţiile în care instituţia a intrat în posesia acestui act abia la data de 26.04.2017, moment ulterior emiteri Deciziei A.S.F. nr. 493/10.04.2017.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta-pârâtă arată că în data de 27.03.2017, Consiliul A.S.F. a analizat: a) modul şi stadiul de îndeplinire a planului de redresare financiară pe bază de plan a B. S.A.;

b) aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor.

Astfel, prin Decizia A.S.F. nr. 901/18.04.2016, societatea avea obligaţia să desemneze un auditor financiar care să evalueze activele, datoriile şi capitalurile proprii ale B. S.A. la data de 31.03.2016. Potrivit Deciziei A.S.F. nr. 1458/21.07.2016 societatea avea obligaţia să depună raportul de audit până cel târziu în data de 30.09.2016.

Ca urmare a misiunii de audit, auditorul desemnat - F. S.R.L. a transmis A.S.F., în data de 22.12.2016, Raportul de audit întocmit în urma deciziilor menţionate, cu principalele concluzii:

- Procesul de raportare a daunelor nu este încă foarte transparent şi solid, întrucât ca urmare a inventarului efectuat, au fost identificate ajustări semnificative asupra daunelor raportate. în plus, F. nu a putut să concluzioneze asupra completitudinii daunelor tehnice, mai ales a celor generate prin Cartea Verde sau prin procesul de subscriere RCA din Grecia.

- Deşi reasiguratorii societăţii nu fac parte din spaţiul Uniunii Europene, s-a identificat faptul că aceştia îndeplinesc criteriile necesare pentru Solvabilitate II. "Cu toate acestea, societatea trebuie să continue să îşi monitorizeze cu atenţie programul de reasigurare pentru a evita expuneri semnificative la reasiguratorii care îşi schimbă rapid rating-ul/performanla financiară".

- Cu privire la limitarea subscrierii RCA la un nivel maxim de 75% din valorile înregistrate în anul 2035 şi interzicerea subscrierii clasei de asigurări BI5 "Asigurări de garanţii", auditorul înţelege că "limitele au fost impuse de ASF pentm a proteja piaţa de asigurare, însă efectul secundar aferent constă în riscul că societatea [...], să nu mai poată respecta principiul continuităţii [...]".

- Subscrierea poliţelor RCA reprezintă principala sursă de venit pe termen scurt şi de fluxuri de numerar necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile curente şi viitoare, limitarea subscrierii RCA având ca efect pentru societate riscul să nu mai poată respecta principiul continuităţii activităţii.

- Capitalizare insuficientă.

Conform raportului F. necesarul de capitalizare a B. S.A. sub regimul Solvabilitate II este de 164.705.290 RON, respectiv 36.601.175 curo.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 06 iunie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 18 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentei-pârâte, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei A.S.F. nr. 493/10.04.2017, exonerarea de plata amenzii în cuantum de 20.000 RON, înlăturarea sancţiuni contravenţionale complementare constând în retragerea aprobării acordate de A.S.F, pentru exercitarea funcţiei de director general al B. S.A. şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, că cele trei fapte imputate reclamantului A. prin decizia nr. 493/10.04.2017 se regăsesc analizate în decizia privind închiderea procedurii de redresare financiară nr. 1019/26.07.2017 ca reprezentând măsuri îndeplinite la data de 31.03.2017 (dată anterioară celei de emitere a deciziei contestate). În această situaţie, nu este acceptabil să se reţină printr-o decizie administrativă că s-au săvârşit anumite fapte contravenţionale la o anumită dată, iar prin altă decizie să se constate pentru aceeaşi perioadă şi cu privire la aceleaşi persoane, o situaţie de fapt contrară, toate acestea conturând un abuz de drept care se impune a fi sancţionat prin anularea actului vătămător.

Învestită cu soluţiuonarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Prin primul motiv de recurs se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. potrivit cărora "casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti".

Acest motiv de recurs se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive.

Instanţa depăşeşte atribuţiile puterii judecătoreşti când săvârşeşte un act pe care numai un organ al puterii legislative sau executive îl poate face; consfinţeşte cu valoare legală texte abrogate; critică pe legiuitor; aplică o lege adoptată înaintea intrării ei în vigoare; se pronunţă pe cale de dispoziţii generale, precum şi atunci când atribuie valoare legală unor texte abrogate.

Depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti vizează nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor.

În cazul încălcării/aplicării greşite a normelor de drept material, nu se aduc atingeri principiului constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor sau interesului general, ci sunt vizate vicii grave ale hotărârii atacate în privinţa normelor de drept material. De aceea, depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti constituie o formă specifică a încălcării/aplicării greşite a unor norme de drept material, în sensul că priveşte transgresarea unor norme constituţionale referitoare la sfera atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Or, în cauza de faţă, împrejurarea că prima instanţă a analizat Hotărârea Consiliului A.S.F. prin prisma respectării cvorumului legal pentru constituire şi deliberare, conform art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2012 nu poate fi asimilată cu o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, atât timp cât, intimatul-reclamant a intrat în posesia copiei procesului-verbal nr. x al şedinţei Consiliului ASF din data de 27.03.2017, abia la termenul de judecată, după care a invocat nulitatea procesului-verbal pentru lipsa cvorumului, împrejurare faţă de care nu se poate reţine o modificare a cererii de chemare în judecată, nefiind încălcate dispoziţiile art. 204 C. proc. civ.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că potrivit art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, cu modificările şi completările ulterioare "A.S.F. este condusă de un Consiliu format din 9 membri, dintre care un preşedinte, un prim-vicepreşedinte şi 3 vicepreşedinţi, care sunt membri executivi. Fiecare dintre cei 3 vicepreşedinţi are atribuţii specifice corespunzătoare unuia dintre cele 3 sectoare de supraveghere financiară. In hotărârea Parlamentului României de numire a acestora se stabileşte sectorul de supraveghere financiară pentru care sunt numiţi. Ceilalţi 4 membri sunt membri neexecutivi".

Fptul că în perioada de referinţă Consiliul A.S.F. era compus doar din 8 membri deoarece un post era vacant, nu poate schimba în vreun fel condiţia de 2/3 din numărul acestora pentru adoptarea hotărârii, aspect faţă de care, în mod corect a reţinut prima instanţă că la şedinţa consiliului din data de 27.03.2017, acest organ nu a fost legal constituit, respectiv nu a existat cvorumul legal pentru constituire şi deliberare, conform art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2012, doi membri neexecutivi au fost absenţi (C. şi D.), iar doi membri neexecutivi nu au semnat procesul-verbal al şedinţei (G. şi H.).

Cu privire la criticile formulate de recurenta-pârâtă subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamant în contextul faptic dat.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că, prin Decizia nr. 901/18.04.2016 s-a dispus deschiderea procedurii de redresare pe bază de plan de redresare financiară şi s-a stabilit obligaţia ca societatea-reclamantă să desemneze un auditor financiar care să efectueze o evaluare a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale societăţii.

Auditorul desemnat - F. S.R.L. a transmis A.S.F., în data de 22.12.2016, Raportul de audit întocmit în urma deciziilor menţionate, cu principalele concluzii:

"Procesul de raportare a daunelor nu este încă foarte transparent şi solid, întrucât ca urmare a inventarului efectuat, au fost identificate ajustări semnificative asupra daunelor raportate, în plus, F. nu a putut să concluzioneze asupra completitudinii daunelor tehnice, mai ales a celor generate prin Carte Verde sau prin procesul de subscriere RCA din Grecia; Deşi reasigurătorii societăţii nu fac parte din spaţiul Uniunii Europene, s-a identificat faptul că aceştia îndeplinesc criteriile necesare pentru Solvabilitate II. "Cu toate acestea, societatea trebuie să continue să îşi monitorizeze cu atenţie programul de reasigurare pentru a evita expuneri semnificative la reasiguratorii care îşi schimbă rapid rating- ul/performanţa financiară".

De asemenea, s-a menţionat că "B. S.A. este expusă unui risc de concentrare major pentru plasamentele în proprietăţi imobiliare (40% din totalul activelor financiare şi nefinanciare care nu provin din activitatea normală de asigurare)".

F. precizează că tranzacţiile cu proprietăţi imobiliare ale B. (vânzări/răscumpărări succesive ale proprietăţilor imobiliare în decursul timpului) sunt încheiate în principal cu terţe persoane asupra cărora societatea deţine în prezent creanţe nerecuperate Ia termen, care fac obiectul măsurilor cuprinse în cadrul planului de redresare financiară al B., respectiv de la dl. I. şi J., precum şi dl. K.. F. menţionează faptul că societatea nu are formalizată nici o strategie de investiţii în ceea ce priveşte achiziţionarea proprietăţilor imobiliare, iar în trecut toate deciziile cu privire la strategia de investiţii au fost luate în mod direct de către acţionarii societăţii.

Totodată, auditorul menţionează că societatea a încheiat o "Asigurare de garanţie pentru pierderea de valoare" pentru clădirea din L. de la M., pentru perioada 01.11.2016 - 31.10.2017, ce acoperă o scădere a valorii cu 35% (4,89 milioane euro) în cazul vânzării imobilului întrucât garanţia şi costurile aferente acestuia nu erau valabile (înregistrate) la data de referinţă a raportului, auditorul procedând astfel la ajustarea valorii imobilului fără a lua în consideraţie garanţia prezentată de societate.

Societatea înregistrează un risc de credit ridicat în relaţie cu foste şi actuale părţi legate.

Ulterior, prin decizia ASF nr. 1019/27.07.2017 se menţionează că B. a procedat la reanalizarea politicii de reasigurare, la plasarea riscurilor către reasiguratori cu rating, a restructurat tratatul de reasigurare existent prin sindicalizare (trei reasigurători faţă de unul, entităţi afiliate) şi introducerea unei clauze de garantare în favoarea reasigurătorului.

De asemenea, în decizia ASF nr. 1019/27.07.2017 se menţionează, că B. a făcut demersurile necesare în vederea recuperării creanţelor de la debitori diverşi, însă, având în vedere că recuperarea împrumuturilor în relaţie cu entităţi afiliate şi a creanţelor de la debitori diverşi, necesită un proces de lungă durată, B. a apelat mecanismul de acoperire a pierderilor pentru suma de 30 milioane euro, conform disp. art. 71 alin. (1) lit. (e) pct. (i) şi alin. (5) din Regulamentul delegat al Comisiei Europene nr. 35/2015.

În acest context, prima instanţă a reţinut în mod corect că măsurile stabilite prin art. 5 lit. (d) şi lit. (e) din Decizia ASF nr. 901/18.04.2016 au fost îndeplinite.

Totodată, în decizia ASF nr. 1019/27.07.2017 se menţionează că B. a prezentat ASF documente justificative care fac dovada acordării de către E., în calitate de acţionar principal, a unui împrumut subordonat în cuantum de 50 milioane euro vărsat integral în contul B. în data de 11.03.2017 în scopul recapitalizării şi restabilirii fondurilor proprii ale asigurătorului, iar aceste constatări reprezintă, sintetic, tocmai argumentele prezentate la pagina 5 din contestaţie.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că atât timp cât prin Decizia ASF nr. 1019/26.07.2017 s-a dispus închiderea procedurii de redresare financiară pe bază de plan de redresare financiară a B. şi revocarea Deciziei nr. 901/18.04.2016 şi se infirmă aspectele reţinute în decizia de sancţionare nr. 493/10.04.2017, în mod corect a reţinut prima instanţă că faptele contravenţionale reţinute în sarcina intimatului-reclamant nu îşi mai găsesc fundamentul şi este inacceptabil ca printr-o decizie administrativă să se reţină că s-au săvârşit anumite fapte contravenţionale la o anumită dată, iar prin altă decizie să se constate, pentru aceeaşi perioadă şi cu privire la aceleaşi persoane, o situaţie de fapt contrară, toate acestea conturând un abuz de drept care se impune a fi sancţionat prin anularea actului vătămător.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate şi vor fi respinse, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei nr. 5151 din 21 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.