Invalidity of union’s waiver of proceedings for lack of special mandate to renounce litigation under Article 406 Civil Procedure Code and Article 28 Law 62/2011
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appeal of the plaintiff, partially quashed the Court of Appeal decision, and rejected the union's request to withdraw from the proceedings, thereby reinstating the first-instance judgment in favor of the police officer regarding the specific claim. The case involved a dispute over a transitional compensatory sum representing a 25% pay supplement for police agents with higher education, where the union initially filed a waiver of proceedings on behalf of one of its members alleging loss of membership status. The court determined that the waiver was legally invalid because the union submitted it without a special power of attorney granting the specific authority to renounce the lawsuit, holding that a waiver constitutes a unilateral legal act requiring specific mandate distinct from the general authority to initiate proceedings. This ruling rests on Article 406 of the Civil Procedure Code and Article 28 of Law No. 62/2011 on Social Dialogue, establishing that a trade union lacks standing to withdraw a claim initiated by a member unless explicitly empowered by a special mandate for that specific act.
Legislator headnote
AI generatedart. 486 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 28 din Legea nr. 62/2011, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat; Invalidity of union’s waiver of proceedings for lack of special mandate to renounce litigation under Article 406 Civil Procedure Code and Article 28 Law 62/2011: The case involved a dispute over a transitional compensatory sum representing a 25% pay supplement for police agents with higher education, where the union initially filed a waiver of proceedings on behalf of one of its members alleging loss of membership status. The court determined that the waiver was legally invalid because the union submitted it without a special power of attorney granting the specific authority to renounce the lawsuit, holding that a waiver constitutes a unilateral legal act requiring specific mandate distinct from the general authority to initiate proceedings. This ruling rests on Article 406 of the Civil Procedure Code and Article 28 of Law No. 62/2011 on Social Dialogue, establishing that a trade union lacks standing to withdraw a claim initiated by a member unless explicitly empowered by a special mandate for that specific act.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for the final decision to admit the appeal, partially quash the lower court's decision, and reject the invalid waiver of proceedings.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.04.2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2018 reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "PRO LEX", în numele membrilor de sindicat A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei compensatorii tranzitorii reprezentând sporul de 25% cuvenit agenţilor de poliţie cu studii superioare începând cu 09.04.2015, actualizată cu indicele inflaţiei şi cu dobânda legală calculată la sumele restante ce trebuie achitate, cu cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 3912/11.06.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., ambii prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "PRO LEX" în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi, fiind obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei compensatorii tranzitorii reprezentând sporul de 25 % cuvenit agenţilor de poliţie cu studii superioare, începând cu data de 09.04.2015, actualizat cu indicele de inflaţie.
Totodată a fost obligat pârâtul la plata către reclamanţi a dobânzii legale calculată de la data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data achitării efective, fiind respinsă ca nedovedită cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
3. Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei civile nr. 3912/11.06.2018 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi.
4. Hotărârea instanţei de recurs.
Prin decizia civilă nr. 2355 din data de 25.06.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a luat act de cererea de renunţare la judecată formulată de intimatul-reclamant în numele membrului de sindicat A.; a admis recursul formulat de recurentul-pârât Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi, împotriva sentinţei civile nr. 3912/11.06.2018 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "PRO LEX"; a anulat în parte sentinţa recurată cu privire la acţiunea formulată de reclamant în numele membrului de sindicat A. ca urmare a cererii de renunţare la judecată formulată în recurs; a menţinut dispoziţiile sentinţei recurate cu privire la soluţia dată asupra acţiunii formulată de reclamantul B. şi a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-CDCD şi de suspendare a judecăţii formulată de intimaţii-reclamanţi.
5. Cererea de recurs formulată împotriva soluţiei pronunţată asupra cererii de renunţare la judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 2355 din data de 25.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..
Prin motivele de recurs formulate, recurentul-reclamant a arătat că nu a avut cunoştinţă de faptul că nefiind membru de sindicat, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "PRO LEX" nu îl mai reprezintă şi a procedat la renunţarea cererii de chemare în judecată.
6. Procedura de soluţionare a recursului
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 09 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 25 martie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
7. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cauza şi decizia atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi va fi admis în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Demersul judiciar a fost iniţiat de către Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" în numele membrilor de sindicat B. şi A., pentru acordarea sumei compensatorii tranzitorii reprezentând sporul de 25% cuvenit agenţilor de poliţie cu studii superioare, conform împuternicirii de reprezentare ataşată la dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea cererii de recurs, formulată de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi, a reţinut că, la data de 22.04.2018, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" a formulat o cerere de renunţare la judecată pentru A., motivat de faptul că acesta nu mai deţine calitate de membru de sindicat şi, având în vedere că sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 406 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. civ., a constatat că se impune a se lua act de această cerere.
Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
Potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:
"(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă."
Având în vedere că reclamantul este cel care a declanşat procesul, acestuia i se recunoaşte şi dreptul de a renunţa la judecată. Renunţarea la judecată este un act de dispoziţie unilaterial şi irevocabil şi produce numai efecte procedurale. Dacă dreptul material la acţiune nu s-a prescris, reclamantul poate introduce o nouă cerere de chemare în judecată, pentru valorificarea aceluiaşi drept subiectiv, fără a i se putea opune autoritatea lucrului judecat a hotărârii prin care s-a luat act de renunţarea la judecată.
Într-adevăr, acţiunea dedusă judecăţii a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", în numele membrilor săi de sindicat, care au fost menţionaţi în tabelul anexat cererii, însă în materia contenciosului administrativ, sindicatele au calitate procesuală activă recunoscută în virtutea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, ca "organisme sociale interesate" care acţionează în vederea protejării drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.
Înalta Curte constată că la dosarului Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal se află o cererea de renunţare la judecată cu privire la A., formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", motivat de faptul că acesta nu mai are calitate de membru de sindicat, însă instanţa de recurs nu a observat că Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" nu a avut mandat în vederea renunţării la judecată, ci doar în vederea întreprinderii unor demersuri pentru acordarea sumei compensatorii tranzitorii reprezentând 25% cuvenit angajaţilor de poliţie cu studii superioare.
Având în vedere că Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" a formulat cererea de renunţare fără a depune un mandat special din care să rezulte că reclamantul A. l-a mandatat să renunţe la judecată, Înalta Curte constată că cererea de renunţare a fost formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, iar această excepţie sancţionează actele procesuale întreprinse de ce cel care a acţionat în numele părţii fără a putea prezenta dovada calităţii de reprezentant, neavând relevanţă că acesta nu mai este membru de sindicat.
8. Soluţia instanţei de recurs.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte decizia atacată, va înlătura dispoziţia instanţei de recurs referitoare la anularea, în parte, a sentinţei civile nr. 3912 din data de 11.06.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a cererii de renunţare la judecată, formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" în numele membrului de sindicat A., va respinge cererea de renunţare la judecată formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" în numele membrului de sindicat A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant şi va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva deciziei nr. 2355 din 25 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, decizia atacată şi înlătură dispoziţia instanţei de recurs referitoare la anularea, în parte, a sentinţei civile nr. 3912 din data de 11.06.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a cererii de renunţare la judecată, formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" în numele membrului de sindicat A..
Respinge cererea de renunţare la judecată formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" în numele membrului de sindicat A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.