Inadmissibility of appeal for lack of current interest after administrative annulment of challenged tax assessment decisions.

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 februarie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. - Sucursala Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat:

- suspendarea în parte a executării Deciziei de impunere nr. x din 25.11.2019 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice, în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar în sarcina reclamantei, în sumă de 8.316.493 RON;

- suspendarea în parte a executării deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 224/13.01.2020, exclusiv în ceea ce priveşte accesoriile aferente sumei de 8.316.493 RON, reţinute prin Decizia de impunere nr. x/25.11.2019;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 188 din 11 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamanta A. - Sucursala Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi a dispus restituirea către reclamant a cauţiunii în cuantum de 23.174 RON, consemnată la dispoziţia instanţei cu Recipisa nr. x din 18.02.2020, emisă de B..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 188 din 11 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. - Sucursala Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că hotărârea este pronunţată cu greşita aplicare a art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente, pentru a se dispune măsura suspendării actelor de impunere, iar intimata-pârâtă nu a prezentat niciun argument prin care, la nivelul aparenţei dreptului, să combată motivele de nelegalitate înfăţişate de reclamantă.

Expunând motivele de nelegalitate ale deciziei de impunere a obligaţiilor fiscale principale, recurenta a apreciat a fi greşit argumentul instanţei de fond conform căruia analiza criticilor de nelegalitate nu poate fi efectuată în cadrul cererii de suspendare, fără antamarea fondului şi administrarea de probe. Lipsa unei prezentări clare a modului de calcul a sumelor impuse în sarcina reclamantei a fost considerată o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ în jurisprudenţa anterioară a Curţii de Apel Bucureşti. Nu era necesară verificarea deductibilităţii cheltuielilor, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond, ci doar verificarea includerii de către organul fiscal a cheltuielilor efectuate de reclamantă în cheltuielile Asocierii, în condiţiile în care organul fiscal nu a evidenţiat separat lucrările efectuate de reclamantă, în calitate de subcontractor.

A arătat recurenta-reclamantă că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra motivului de aprentă nelegalitate referitor la cheltuielile efectuate cu serviciile de consultanţă, asistenţă tehnică, deplasare şi închirieri auto, care au fost considerate în mod nelegal nedeductibile, motiv pentru care este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a susţinut că este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, întrucât o eventuală executare silită a sumei de peste 10.000.000 RON va produce efecte grave şi ireversibile asupra activităţii societăţii.

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 16 noiembrie 2020, recurenta-reclamantă a învederat că, urmare a soluţionării contestaţiei administrative, a fost emisă de către organul fiscal Decizia nr. 158 din 10 iulie 2020, anexată în copie, prin care a fost desfiinţată Decizia de impunere nr. x/25.11.2019, precum şi decizia de calculare a accesoriilor, în ceea ce priveşte suma ce face obiectul prezentului litigiu. Prin urmare, a invocate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului propriu.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin notele scrise depuse la termenul de judecată fixat, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca lipsit de interes, în raport de modul de soluţionare a contestaţiei administrative, prin admiterea căreia au fost desfiinţate deciziile de impunere a căror suspendare se solicită în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect cererea de suspendare în parte a executării Deciziei de impunere nr. x/25.11.2019 şi, pe cale de consecinţă, a deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se are în vedere şi modul de soluţionare a contestaţiei fiscale, care afectează existenţa şi efectele produse de actele de impunere cu privire la obligaţiile fiscale ale contribuabilului, ulterior pronunţării hotărârii atacate.

Înalta Curte reţine că, prin Decizia nr. 158 din 10 iulie 2020, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a fost admisă contestaţia administrativă formulată de reclamantă, fiind desfiinţată Decizia de impunere nr. x/25.11.2019 pentru suma de 8.316.493 RON, precum şi Decizia nr. 224/13.01.2020 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, pentru suma de 1.180.828 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi aferente TVA şi pentru suma de 2.463.189 RON, repezentând penalităţi de nedeclarare a obligaţiilor principale stabilite prin decizia de impunere.

Prin urmare, întrucât obligaţiile fiscale suplimentare stabilite în sarcina reclamantei au fost invalidate de organul fiscal în procedura contestaţiei administrative, Înalta Curte constată că, la data soluţionării prezentului recurs, cele două decizii de impunere emise pentru obligaţii fiscale principale, respectiv accesorii, sunt desfiinţate şi nu mai produc efectele pretins prejudiciabile asupra drepturilor şi intereselor reclamantei.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte concluzionează că, în prezent, interesul procesual al reclamantei în susţinerea recursului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., având în vedere desfiinţarea actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Având în vedere că nu mai este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de reclamanta A. - Sucursala Bucureşti în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. - Sucursala Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 188 din 11 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.