Electoral-law challenge fails: Constitutional referral appeal time-barred, main appeal void as unmotivated

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 8 mai 2019, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Senatul României şi Camera Deputaţilor, arătând că, prin modul în care a fost elaborată şi emisă Legea nr. 208/2015, unor importante segmente de votanţi le este interzis dreptul la vot.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 195 din 30 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 25 octombrie 2019.

1.4. Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2020, reclamantul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42, art. 51, art. 83, art. 84 şi art. 85 din Legea nr. 208/2015, pe care le-a apreciat a fi contrare prevederilor art. 36 alin. (1) şi (2), art. 25 şi art. 69 alin. (1) din Constituţia României.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 16 din 10 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42, art. 51, art. 83, art. 84 şi art. 85 din Legea nr. 208/2015, ca inadmisibilă.

(ii) a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată;

(iii) a respins acţiunea în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ cu caracter normativ", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Senatul României şi Camera Deputaţilor, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 16 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în faţa instanţei de fond şi admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Camera Deputaţilor a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimatul-pârât Senatul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Examinând excepţia tardivităţii declarării recursului îndreptat împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42, art. 51, art. 83, art. 84 şi art. 85 din Legea nr. 208/2015, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Regimul căii de atac a recursului vizând soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este reglementat de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora:

"Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare…"

Sentinţa recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 10 februarie 2020, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 181 alin. (1) pct. 1 şi art. 182 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului (stabilit pe ore) începe să curgă de la ora zero a zilei următoare, respectiv 11 februarie 2020 şi se împlineşte pe data de 12 februarie 2020, la ora 24:00.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat de reclamantul A. la data de 14 februarie 2020, astfel cum rezultă din ştampila aplicată de serviciul poştal pe plicul aflat la dosarul de recurs, după expirarea, la data de 12 februarie 2020, a termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac.

Pentru motivele expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 16 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42, art. 51, art. 83, art. 84 şi art. 85 din Legea nr. 208/2015.

II.2. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului declarat de reclamant împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a acţiunii în anulare, invocată de intimata-pârâtă Camera Deputaţilor, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă. Cererea de recurs cuprinde critici succinte referitoare la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, fără a prezenta motive de nelegalitate vizând soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a acţiunii în anulare, prin raportare la considerentele sentinţei recurate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 16 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a acţiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 16 din 10 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42, art. 51, art. 83, art. 84 şi art. 85 din Legea nr. 208/2015.

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Camera Deputaţilor.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a acţiunii în anulare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.