Conflict of interest in local council vote on communal pasture lease: validation of integrity report based on meeting minutes.

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x/21.11.2018 întocmit în lucrarea nr. 26699/S/II/23.06.2016 de Agenţia Naţională de Integritate, precum şi suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea definitivă a cauzei pentru prevenirea unei pagube iminente care i s-a produce ca urmare a expunerii nejustificate a oprobriului public; obligarea Agenţiei Naţionale de Integritate să publice şi să menţină pe pagina principală a site-ului internet dispozitivul soluţiei ce se va pronunţa în prezenta cauză, pentru o perioadă de timp egală cu cea care se va scurge de la finalizarea raportului de evaluare până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, sub sancţiunea unei amenzi pentru nerespectarea acestei obligaţii, al cărei cuantum va fi apreciat de către instanţă faţă de susţinerile sale din prezenta contestaţie.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 53 din data de 5 martie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 53 din data de 5 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de fond a pronunţat sentinţa în baza probelor administrate de către pârâta A.N.I. despre care reclamantul a susţinut că sunt contrafăcute, iar proba testimonială a fost respinsă deşi a arătat că teza probatorie era tocmai dovedirea faptul că procesul-verbal întocmit cu prilejul şedinţei din 27 martie 2015 este un document care nu cuprinde adevărul.

La acea şedinţă personal nu a votat deoarece consilierul B., martor propus de către reclamant pentru a fi audiat în faţa instanţei de fond, i-a spus reclamantului şi celorlalţi consilieri care făceau parte din C. să nu voteze deoarece se află în conflict de interese. Acelaşi consilier i-a atenţionat şi la şedinţa din 26 februarie 2015 să iasă afară din sală dacă se va supune la vot închirierea izlazului comunal C., numai că Ia şedinţa din februarie nu erau elaborate toate documentele necesare supunerii la vot.

În continuare, recurentul-reclamant susţine că procesul-verbal din data de 27 martie 2015 nu cuprinde realitatea, acest proces-verbal a fost întocmit ulterior desfăşurării şedinţei, iar secretarul a scris ce a vrut, numai pentru a ca islazul comunal să fie închiriat C. şi să fie adoptată hotărârea.

De fapt, nici convocatorul pentru şedinţa Ordinară a Consiliului local din data de 27 martie nu a fost semnat de către recurentul-reclamant şi nici de către alţi consilieri ceea ce denotă că şi acesta a fost întocmit ulterior de către secretarul primăriei, iar raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate se bazează pe date şi documente care nu corespund realităţii.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 16 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 20 ianuarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x/21.11.2018 întocmit în lucrarea nr. 26699/S/II/23.06.2016 de Agenţia Naţională de Integritate.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, că reclamantul s-a aflat în conflict de interese atunci când a participat la şedinţa Consiliului Local şi a votat pentru aprobarea închirierii pajiştii comunei, având un interes personal, având în vedere că pajiştea a fost închiriată C., al cărui membru este şi reclamantul.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte Înalta Curte constată că deşi recurentul-reclamant a invocat generic dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., criticile formulate pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant arată că în mod greşit prima instanţă a înlăturat proba testimonială, deşi s-a arătat că teza probatorie era tocmai dovedirea faptul că procesul-verbal întocmit cu prilejul şedinţei din 27 martie 2015 este un document care nu cuprinde adevărul.

Or, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimoniala, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Potrivit art. 71 din acelaşi act normativ:

"Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitate, integritate, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Potrivit dispoziţiilor art. 77 "(1) din Legea nr. 393/2004: Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) în situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe la începutul dezbaterilor: interesul personal pe care îl au în problema respectivă".

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că, faţă de dispoziţiile art. 77 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 393/2004, recurentul-reclamant avea obligaţia de a anunţa la începutul dezbaterilor, interesul personal avut în adoptarea Hotărârii Consiliului Local, însă din conţinutul procesului-verbal de şedinţă al Consiliului Local din data de 27.03.2015 rezultă că acesta a fost prezent, proiectul de hotărâre fiind adoptat cu 13 voturi pentru, nefiind înregistrată nicio abţinere şi nici un vot împotrivă, aspecte ce nu pot fi combătute prin alte mijloace de probă.

Or, în acest context critica recurentului-reclamant conform căreia raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate se bazează pe date şi documente care nu corespund realităţii nu poate fi primită, procesul-verbal de Şedinţă al Consiliului Local din data de 27.03.2015 nefiind declarat fals.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 46 din legea 215/2001, nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 57 alin. (41) şi art. 101 alin. (31).

Potrivit art. 75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004 aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia; f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.

În raport de aceste dispoziţii legale, în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că referitor la hotărârea Consiliului Local nr. 22/27.03.2015, recurentul-reclamant şi-a exprimat votul favorabil pentru adoptarea acesteia, având ca obiect aprobarea închirierii prin licitaţie publică a pajiştilor din proprietatea privată a comunei Comişani, a studiului de oportunitate privind închirierea, aprobarea caietului de sarcini, cerinţele minime de calificare ale ofertanţilor, contractul de închiriere, model cadru şi regulamentului de păşunat, în vederea atribuirii contractelor de închirierea pajiştilor aflate în proprietatea privată a comunei Comişani, precum şi faptul că, ulterior, la data de 24.04.2015, între Primăria Comişani şi C. s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafeţele de pajişti aliate în domeniul privat al comunei Comişani nr. 2254/24.04.2015 prin care s-a închiriat către C. pajiştea din domeniul privat al comunei.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant nu sunt întemeiate, prima instanţă pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului şi va recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 53 din 05 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 februarie 2021.