Auxiliary court staff lose pay-cap challenge; 30% allowance ceiling and 2022 salary levels upheld.

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinţi, obligarea pârâtei Curtea de Apel Craiova, ca, prin Preşedintele Curţii de Apel Craiova, să procedeze la revocarea Deciziei nr. 8 din data de 31.01.2018, emisă de Curtea de Apel Craiova, Cabinetul Preşedintelui, şi, implicit, a Hotărârii nr. 9/22.03.2018 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Craiova, de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 8/2018, comunicată la 24.04.2018, şi a deciziei nr. 14/02.04.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Craiova; obligarea pârâtei Curtea de Apel Craiova, ca, prin Preşedintele Curţii de Apel Craiova şi Departamentul economico-financiar şi administrativ din cadrul Curţii de Apel să procedeze la:

a) verificarea şi recalcularea încadrărilor salariale stabilite în temeiul Legii nr. 153/2017, în raport de cele 2 posibilităţi prevăzute în legea-cadru de salarizare:

1. majorarea cuantumului brut al salariilor de bază şi, corespunzător, al sporurilor cu 25% faţă de nivelul acordat în luna decembrie 2017, pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Tribunalului Mehedinţi, conform modalităţii de calcul aplicate de Curtea de Apel Bacău, modalitate verificată, aprobată şi precizată ca fiind corectă de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, agreată cu reprezentanţii Curţii de Conturi a României;

2. acordarea salariilor stabilite pentru anul 2022, în situaţia menţionată la art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 - în cazul în care salariile de bază sunt mai mari sau devin mai mari decât cele stabilite potrivit Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, caz în care "se acordă cele stabilite pentru anul 2022" conform modalităţii de calcul aplicate de Curtea de Apel Bacău, modalitate verificată, aprobată şi precizată ca fiind corectă de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, agreată cu reprezentanţii Curţii de Conturi a României.

c) verificarea modalităţii de aplicare a prevederilor art. 10 pct. 1-5 din Legea nr. 153/2017;

d) verificarea bazei de calcul la care se aplică sporurile prevăzute în Anexa V, Capitolul VIII, Secţiunea 1, conform modalităţii de calcul aplicate de Curtea de Apel Bacău, respectiv:

1. art. 4 alin. (1) (spor condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, de până la 15% din salariul de bază);

2. art. 5 (spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar);

3. art. 17 pct. (3) şi pct. (4) - Secţiunea IV - spor acordat diferenţiat, respectiv 5% şi, după caz 7,5% la salariul de bază stabilit în anexă la cap. II şi III, în raport de nivelul instanţei (judecătorie, tribunal sau curte de apel).

4. emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Tribunalului Mehedinţi, conform calculelor refăcute potrivit celor de mai sus, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

5. - plata de către pârâtele Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi, a diferenţelor salariale ce vor rezulta în urma calculelor refăcute, cu începere de la data de 01.01.2018, la zi, actualizate cu indicele de inflaţie;

- acordarea dobânzii legale la sumele datorate, începând cu data de 01.01.2018 şi până la data plăţii efective.

6. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să procedeze la controlul aplicării de către Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi a prevederilor legale privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, conform dispoziţiilor legale din legea-cadru de salarizare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 289 din 29 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova, s-a respins acţiunea reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., şi pe pârâţii Curtea de Apel Craiova si Tribunalul Mehedinţi, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 289 din 29 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenţii-reclamanţi au susţinut că înţeleg să critice faptul că legea unică de salarizare a fost interpretată greşit de Curtea de Apel Craiova, fiindu-le stabilite sporuri salariale mai mici, greşeală care s-a transpus în Deciziile emise de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, contestate în prezenta cauză.

Astfel, prin raportare la dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, în opinia acestora, sporurile stabilite grefierului nu au fost plafonate de legea unică de salarizare la 30%, legea prevăzând că suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază.

Legea se referă, aşadar, la bugetul ordonatorului de credite şi la suma salariilor de bază, iar nu la salariul de bază individual al fiecărui salariat în parte, astfel cum a fost cazul reclamanţilor.

Recurenţii au invocat prevederile art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 153/2017 cu privire la indemnizatia de hrană ca argument pentru a combate susţinerea Curţii de Apel Craiova cu privire la încălcarea prevederilor art. 25 din aceeaşi lege, dacă ar acorda sporurile de 45%.

Totodată, au făcut trimitere la prevederile art. 6 lit. b) şi c) din Legea nr. 153/2017, care consacră principiul nediscriminării şi la prevederile art. 33 privind principiul transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, invocând salariile personalului auxiliar din carul Curţii de Apel Bacău, precum şi circularele nr. 6/9604, 11206, 12479/1 martie 2018, prin care Ministerul Justiţiei a recomandat ordonatorilor de credite ca, la stabilirea drepturilor salariale, să aibă în vedere precizările Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Curtea de Apel Craiova a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 23 septembrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 3 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din data de 3 februarie 2021, Înalta Curte a dispus scoaterea din citativ a intimatului-pârât Ministerul Justiţiei, având în vedere soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive pronunţată la fond, ce nu a fost recurată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-reclamant privesc greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 25 din Legea nr. 153/2017, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia nr. 8 din data de 31.01.2018 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova s-a dispus în sensul că începând cu data de 01.01.2018 personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Craiova beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menţionată.

Împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat contestaţie la Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova.

Această contestaţie a fost respinsă ca neîntemeiată prin Hotărârea nr. 9 din data de 22.03.2018 a Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Craiova.

Prin Decizia nr. 14/02.04.2018 preşedintele Curţii de Apel Craiova a modificat în parte Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 2018 în sensul că s-a dispus ca, începând cu data de 1 ianuarie 2018, personalul auxiliar de specialitate şi conex de la Curtea de Apel Craiova şi instanţele arondate acesteia, al cărui salariu de bază este stabilit la nivelul anului 2022, potrivit art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, va beneficia de sporurile de 15% pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de 5% pentru confidenţialitate la salariul de bază din anul 2022, cu aplicarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu acţiunea formulată de reclamanţi împotriva Deciziilor nr. 8/2018 şi 14/2018 ale preşedintelui Curţii de Apel Craiova precum şi Hotărârii nr. 9 din data de 22.03.2018 a Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Craiova.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamanţii formulând critici cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, cu referire concretă la limitarea cuantumului total al sporurilor la 30%, precum şi la încadrarea salariilor în plafonul stabilit pentru anul 2022 şi neacordarea unui cuantum total de sporuri de 45%, critici prin care de altfel se reiterează argumentele prezentate de reclamanţi în faţa primei instanţe şi pe care Înalta Curte la apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, în mod corect, s-a reţinut că ordinul de salarizare contestat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv a Legii-cadru nr. 153/2017, cu privire la criticile care vizează încălcarea dispoziţiilor din Constituţie urmând a se pronunţa Curtea Constituţională, care a fost sesizată prin sentinţa recurată cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017.

În ceea ce priveşte criticile privitoare la stabilirea drepturilor salariale conform Legii nr. 153/2017, Înalta Curte reţine că actele atacate au fost emise în aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia:

"(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Totodată, alin. (6) al art. 38 prevede că, "în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022".

Art. 25 prevede că "(1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru instituţiile din sistemul sanitar şi de asistenţă socială şi cele din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor lunare, după caz."

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că, începând cu 1 ianuarie 2018, majorarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor de bază şi a sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, este dublu limitată, pe de o parte, de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite respectiv ordonator de credite principal să nu depăşească 30% din suma salariilor de bază şi a indemnizaţiilor de încadrare.

Aşadar, la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 era prevăzut în mod expres faptul că suma sporurilor care se cuvin personalului căruia i se adresează actul normativ nu poate depăşi plafonul de 30% raportat la suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite - în speţă Curtea de Apel Craiova.

Reclamanţilor le sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, care trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 24 din actul normativ, potrivit cărora "Limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. 1 - VIII", dar şi cu prevederile art. 4 şi 5 din Anexa V, Cap. VII, respectiv:

"art. 4 - (1) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat. (2) Condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens".

art. 5- Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare".

Or, se observă că din interpretarea coroborată a textelor de lege nu rezultă că suma sporurilor cuvenite acestora ar fi de 45% (25%+15%+5%), în condiţiile în care legiuitorul nu a prevăzut acordarea de sporuri în procent fix din indemnizaţie, ci o limită maximă în care trebuie să se încadreze fiecare spor în parte.

Pe cale de consecinţă, independent de aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) sau a art. 25 alin. (2) din Lege, limitarea prevăzută la art. 38 este incidentă, de asemenea, în cauză. Odată atins salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022 nu are relevanţă că suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite respectiv ordonator de credite principal nu a depăşit 30% din suma salariilor de bază şi a indemnizaţiilor de încadrare.

În aceste condiţii, reclamanţilor nu le este recunoscut necondiţionat dreptul la acordarea cumulată a celor trei tipuri de sporuri în cuantumul lor maxim, astfel cum au susţinut prin cererea de chemare în judecată, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora urmând a fi determinat prin aplicarea unei duble condiţionări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în Anexa V (până la 25%, până la 15% şi până la 5%) şi, totodată, interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.

Reclamanţii au beneficiat cu ocazia recalculării drepturilor de acordarea celor trei categorii de sporuri, respectiv de spor de condiţii grele de 15% din indemnizaţia lunară şi spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi spor pentru păstrarea confidenţialităţii.

Cumulat, cele trei tipuri de sporuri respectă pragul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 153/2017, iar individual fiecare spor se încadrează în limitele maxime prevăzute de art. 4 şi 5 din Anexa V Cap. VIII la lege.

Instanţa de control judiciar observă că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice sau cu privire la stabilirea acestora într-un cuantum mai mic. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, aceste prevederi legale vizează reglarea în timp a disfuncţionalităţilor existente în domeniu salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege, potrivit scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume acela de "eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare", şi vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.

Nu se poate aprecia că reclamanţii ar fi discriminaţi prin actele atacate deoarece inegalitatea salariilor nu rezultă din modul de aplicare a legii de către pârâtă, ci din modul în care a fost concepută majorarea salariilor prin Legea nr. 153/2017, aceasta prevăzând calcularea majorării în funcţie de salariile şi sporurile de care salariaţii beneficiau în luna decembrie 2017 prin majorarea lor cu 25%.

Cu privire la acest aspect este relevantă Decizia Curţii Constituţionale nr. 818 din 3 iulie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Totodată, Înalta Curte aminteşte că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019 publicată în Monitorul Oficial nr. 663 din 9 august 2019, reţinând că "limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi, prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula" (în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010)."

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că reclamanţii nu pun problema legalităţii actelor contestate, prin cererea de recurs, formulând aceleaşi susţineri ca şi prin cererea de sesizare a primei instanţe, prin care, în realitate, urmăresc să înlăture de la aplicare norme în vigoare.

Reclamanţii nu învederează că prevederile legale au fost incorect aplicate, ci că prin aplicarea normelor în vigoare s-au creat situaţii discriminatorii, critică care nu poate fi primită.

Fiind formulate critici inclusiv cu privire la efectul textelor legale incidente, eventualul control de "legalitate" implică în principiu un control de constituţionalitate, operaţiune ce nu intră însă în competenţa instanţei de judecată, ci a Curţii Constituţionale în condiţiile art. 146 lit. d) din Constituţia României revizuită. Totodată, art. 124 din Constituţie prevede că "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii", ceea ce implică o acţiune de aplicare a acesteia, fără a se recunoaşte judecătorului dreptul de a legifera.

În acest sens, se impune a reaminti şi Decizia nr. 1325/2008 a Curţii Constituţionale, care, în legătură cu O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, a reţinut că dispoziţiile acelui act normativ "sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative". A reţinut Curtea Constituţională în considerentele deciziei amintite că "Un asemenea înţeles al dispoziţiilor ordonanţei, prin care se conferă instanţelor judecătoreşti competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituţional, întrucât încalcă principiul separaţiei puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. În virtutea textelor constituţionale menţionate, Parlamentul şi, prin delegare legislativă, în condiţiile art. 115 din Constituţie, Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală. Instanţele judecătoreşti nu au o asemenea competenţă, misiunea lor constituţională fiind aceea de a realiza justiţia, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, adică de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective."

Prin acţiunea de faţă tocmai o astfel de finalitate este urmărită de reclamanţi, respectiv înlăturarea de la aplicare a unor texte de lege în vigoare şi nedeclarate ca fiind neconstituţionale, sub motivul unei pretinse discriminări prin efectul legii, urmată de crearea unei norme pe cale jurisprudenţială. Or, faţă de cele mai sus expuse, lipseşte temeiul legal care să atribuie instanţei competenţa de a proceda de o asemenea manieră.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Curtea de Apel Craiova şi va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Curtea de Apel Craiova.

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G. împotriva sentinţei nr. 289 din 29 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2021.