Supreme Court quashes annulment of local elections and upholds Central Electoral Bureau decision on electoral fraud

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2021

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamanta Organizaţia Judeţeană Caraş-Severin a A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central pentru Alegerea Autorităţilor Administraţiei Publice Locale din 2020:

- suspendarea executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020, până la soluţionarea definitivă a cauzei;

- anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de prezentul litigiu.

La termenul de judecată din data de 12.10.2020, candidatul B. a depus cerere de intervenţie principală prin care a solicitat suspendarea executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de prezentul litigiu.

La acelaşi termen de judecată, reclamanta Organizaţia Judeţeană Caraş-Severin a A. a depus la dosar cerere modificatoare a acţiunii introductive, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a Filialei Caraş Severin a C. şi a D..

De asemenea, pârâţii C. - Filiala Caraş-Severin şi D., precum şi numitul E. au depus cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Biroul Electoral Central, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acţiunii în anularea actului administrativ ce face obiectul dosarului nr. x/2020 şi invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Organizaţia Judeţeană Caraş-Severin a A., excepţia conexităţii, efectul util al puterii de lucru judecat al deciziei nr. 365/A/23.08.2020 a Tribunalului Caraş-Severin, precum şi excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 19/28.08.2020 a Biroului Electoral al Circumscripţiei nr. 6 Moldova Nouă.

Prin încheierea de şedinţă din 12.10.2020 s-a stabilit că C. - Filiala Caraş-Severin şi D. au calitatea procesuală de pârâţi în cauză.

La data de 05.10.2020, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2020 o acţiune prin care reclamanta Alianţa Electorală A.-F. a solicitat anularea aceleiaşi hotărâri a Biroului Electoral Central privind admiterea cererii de anulare a alegerilor în Circumscripţia electorală nr. 6 Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, formulată de C. - Filiala Caraş- Severin şi D..

Prin încheierea de şedinţă din 14.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, s-a admis excepţia litispendenţei şi s-a suspendat judecata în dosar nr. x/2020, până la soluţionarea dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La aceeaşi dată, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, acţiunea formulată de reclamantul B. având ca obiect anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020 şi suspendarea executării acesteia până la soluţionarea definitivă a cauzei, cererea făcând obiectul dosarului nr. x/2020

Prin încheierea de şedinţă din 15.10.2020, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia de conexitate şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la prezentul dosar nr. x/2020.

La termenul de judecată din 16.10.2020, Alianţa Electorală A. - F., a formulat cerere de intervenţie principală în dosar nr. x/2020, prin care a solicitat suspendarea executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020 până la soluţionarea definitivă a cauzei, anularea hotărârii Biroului Electoral Central şi obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare a conexării, cererea de intervenţie principală a candidatului B. din dosarul nr. x/2020 a fost tratată ca un tot unitar cu acţiunea conexă având acelaşi obiect, formulată de acesta în dosar nr. x/2020, fiind întrunite în aceeaşi persoană calităţile procesuale de reclamant (în acţiunea conexă) şi intervenient principal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 301 din 16 octombrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamanta Organizaţia Judeţeană Caraş-Severin a A. în contradictoriu cu pârâţii Biroul Electoral Central pentru Alegerea Autorităţilor Administraţiei Publice Locale din 2020, C. - Filiala Caraş-Severin şi D. şi acţiunea în contencios administrativ conexă formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central pentru Alegerea Autorităţilor Administraţiei Publice Locale din 2020.

De asemenea, a admis cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta Alianţa Electorală A.-F. în contradictoriu cu Biroul Electoral Central pentru Alegerea Autorităţilor Administraţiei Publice Locale din 2020, a respins cererea de intervenţie accesorie în sprijinul pârâtului Biroul Electoral Central pentru Alegerea Autorităţilor Administraţiei Publice Locale din 2020, formulată de intervenientul E., a dispus suspendarea executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020, până la soluţionarea definitivă a cauzei şi a anulat Hotărârea Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut în esenţă, că motivele de nelegalitate a Hotărârii nr. 142/30.10.2020 sunt dovedite din două perspective, strâns conectate între ele: prima este legată de motivarea hotărârii, care trebuia circumscrisă doar ipotezelor limitativ prevăzute de dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015, adică noţiunii de "fraudă electorală", aşa cum aceasta este determinată de normă, iar a doua este legată de competenţa organului administrativ-jurisdicţional, care în speţă a fost depăşită.

A considerat instanţa de fond că Hotărârea nr. 142/30.09.2020 a Biroului Electoral Central este nelegală, întrucât nicio faptă de fraudă electorală dintre cele prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015 prin sintagma "fapte de natură a modifica atribuirea mandatelor" nu este dovedită de probele administrate.

De asemenea, BEC a realizat, depăşindu-şi competenţa, reverificarea candidaturii reclamantului B., cenzură pe care nu o putea efectua decât instanţa de judecată.

A invocat judecătorul fondului în acest context par. 65-69 ale Deciziei nr. 16/2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, care a statuat cu privire la competenţa materială procesuală a instanţelor civile de soluţionare a contestaţiilor împotriva deciziilor birourilor electorale de circumscripţie de admitere sau respingere a candidaturilor şi care ar aduce o interpretare clarificatoare problemei în discuţie.

A mai considerat instanţa de fond că nici împrejurarea că instanţa (competentă potrivit art. 54 din Legea nr. 115/2015) s-a pronunţat pe cale de excepţie, nu poate conduce către necesitatea unei (re)analizări pe cale directă a legalităţii candidaturii, cu atât mai puţin pe calea indirectă a susţinerii unei excepţii de nelegalitate.

Cât priveşte cererea de suspendare a executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, instanţa de fond a reţinut, în baza art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, că aceasta este întemeiată, de vreme ce o atare suspendare fusese deja admisă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar prin sentinţa de faţă, acţiunea de fond a fost admisă, efectele în timp ale suspendării urmând a se întinde până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Împotriva sentinţei nr. 301 din 16 octombrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs, în termenul legal, pârâţii C. - Filiala Caraş-Severin, prin mandatar G., D., prin mandatar H., şi intervenientul accesoriu în favoarea Biroului Electoral Central E. (toţi reprezentaţi de avocat I.).

Recursul comun declarat de pârâţii C. - Filiala Caraş-Severin şi D., împreună cu intervenientul accesoriu E., a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., art. 14 alin. (4), art. 15 alin. (3) şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Recurenţii au susţinut că sentinţa nr. 301 din 16 octombrie 2020, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2020 este, în opinia lor, netemeinică şi nelegală, având în vedere art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015 şi decizia civilă nr. 365/A/23.08.2020 a secţiei I Civile a Tribunalului Caraş-Severin, prin care a fost admisă contestaţia recurentului E. împotriva Hotărârii nr. 9/19.08.2020 a Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 6 Moldova Nouă, în contradictoriu cu intimatul B., a fost anulată hotărârea biroului electoral de circumscripţie şi a fost respinsă candidatura numitului B. pentru funcţia de primar.

În baza deciziei civile nr. 365/A/23 august 2020, Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2020 a adoptat Hotărârea nr. 142/30.09.2020 de admitere a cererii formulate de C. - Filiala Caraş-Severin şi D. privind anularea alegerilor locale în Circumscripţia electorală nr. 6 Moldova Nouă, jud. Caraş-Severin.

Redepunerea candidaturii intimatul B., respectiv completarea/regularizarea dosarului de candidatură, s-a realizat şi cu depăşirea termenului de 18 august 2020, la care s-a încheiat perioada de depunere a candidaturilor.

Prin urmare, intimatul B. a participat la scrutinul pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale organizat la 27 septembrie 2020 fără a avea acest drept, constituind esenţa fraudei electorale reţinute de Biroul Electoral Central.

Frauda s-a consumat pe tot parcursul zilei de 27.09.2020, pana la ora 21:00, odată cu închiderea urnelor în care s-au acumulat şi voturile acordate acestuia de către electoratul Oraşului Moldova Nouă şi s-a epuizat odată cu stabilirea rezultatului acestor alegeri, constatându-se cel mai mare număr de voturi în persoana intimatului care nu deţinea în mod legitim calitatea de candidat la scrutinul local din 27 septembrie 2020.

Contrar celor reţinute de Curtea de Apel Timişoara, frauda electorală este o noţiune a cărei sferă de cuprindere nu poate fi restrânsă la "fapte precum votul multiplu, sustragerea unor buletine de vot, aruncarea în urne a unor buletine nefolosite, pe care, în prealabil, este aplicata ştampila "VOTAT" pe o anumită listă de candidaţi sau pe un anumit candidat, alterarea sau contrafacerea proceselor-verbale de consemnare a rezultatului alegerilor într-o anumită secţie sau într-o anumită circumscripţie".

Este evident că prin fraudă electorală, în sensul legii, trebuie să se înţeleagă şi fapta unei persoane de a participa, fără a avea acest drept, la un anumit scrutin.

Cu privire la excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 19/28.08.2020 a Biroului Electoral al Circumscripţiei nr. 6 Moldova Nouă, prin care a fost admisă candidatura numitului B., propus de Alianţa Electorală A.-F. pentru funcţia de primar al oraşului Moldova Nouă, pe care recurenţii au invocat-o în condiţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a arătat prin cererea de recurs că această excepţie era admisibilă şi întemeiată, în condiţiile în care ea a fost ridicată împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis în mod vădit nelegal.

Au mai susţinut recurenţii că sentinţa este nelegală şi în privinţa soluţiei privind suspendarea executării Hotărârii nr. 142/30.09.2020 a Biroului Electoral Central, având în vedere conţinutul art. 15 alin. (4) din Legea cu nr. 554/2004.

Aceasta întrucât se reţine că acelaşi act administrativ a fost anterior suspendat, pe cale judecătorească, în condiţiile art. 14 din Legea cu nr. 554/2004, astfel că, de drept, şi fără a fi nevoie de o altă analiză judecătorească, efectele suspensive ale sentinţei nr. 290/07.10.2020, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2020, se prelungesc automat, urmare a admiterii de către judecătorul fondului din prezenta cauză a cererii în anularea aceleiaşi hotărâri a Biroului Electoral Central.

Sentinţa atacată nu face niciun fel de referire la întrunirea condiţiilor privitoare la suspendarea în temeiul art. 15 a actului administrativ în discuţie: (i) cazul temeinic justificat; (ii) prevenirea unei pagube iminente, astfel că se impune reformarea hotărârii atacate şi sub acest aspect.

3.2. Pârâtul C. - Filiala Caraş-Severin (reprezentat de avocat J.) a formulat şi recursuri distincte de recursul formulat în comun cu ceilalţi pârâţi, atât împotriva soluţiei date cererii de suspendare a executării hotărârii Biroului Electoral Central contestate, cât şi împotriva soluţiei pronunţate pe fondul litigiului.

3.2.1. În recursul formulat împotriva soluţiei date cererii de suspendare a executării hotărârii Biroului Electoral Central, s-a susţinut că prin sentinţa recurată instanţa de fond a încălcat regulile de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., respectiv pe cele din art. 32 şi art. 33, art. 431 alin. (2), art. 435 alin. (2), art. 397 alin. (1) teza I, art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) şi (7), art. 6 şi art. 20 din C. proc. civ.

Astfel, în mod eronat judecătorul fondului a reţinut că reclamanţii justifică un interes legitim pentru a cere suspendarea Hotărârii B.E.C. nr. 142/2020, deşi la dosar a fost depusă decizia civilă nr. 365/2020, prin care se respinsese definitiv candidatura numitului B. şi a cărei putere de lucru judecat a fost încălcată.

Instanţa de fond a încălcat şi dispoziţiile art. 397 alin. (1) din Cod, întrucât nu s-a pronunţat pe excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripţie nr. 6 Moldova Nouă, hotărâre invocată de reclamanţi între considerentele care, în opinia lor, ar justifica anularea Hotărârii B.E.C. nr. 142/2020 şi suspendarea executării acesteia.

Totodată, instanţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, dispunând suspendarea hotărârii pe acest temei mai înainte de a fi fost întrunită condiţia premisă de a se fi dispus în prealabil anularea actului administrativ contestat.

3.2.2. Prin recursul formulat împotriva soluţiei date cererilor principale de anulare a Hotărârii B.E.C. nr. 142/2020, după o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, au fost invocate:

-motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.. S-a arătat că, potrivit art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, "judecarea de către instanţă a întâmpinărilor, contestaţiilor şi a oricăror cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului". Cu toate acestea, la judecarea cauzei a lipsit procurorul a cărui participare era obligatorie, această absenţă fiind sancţionată cu nulitatea absolută a sentinţei, potrivit art. 292 alin. (3) şi art. 176 din C. proc. civ., care prevăd că nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la compunerea sau constituirea instanţei.

-motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită şi cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015.

- motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. Prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, prin aceea că a dat prioritate Hotărârii nr. 19/28.08.2020 a biroului electoral de circumscripţie "nedesfiinţată de instanţa civilă" în raport cu decizia civilă nr. 365/2020 pronunţată de o instanţă judecătorească.

Au fost încălcate astfel şi dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2), privind autoritatea de lucru judecat şi art. 435 alin. (1) din C. proc. civ. referitor la obligativitatea hotărârii faţă de părţile din proces, precum şi dispoziţiile art. 397 alin. (1) teza I din acelaşi cod, deoarece instanţa nu s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiei de nelegalitate a Hotărârii nr. 19/28.08.2020.

-motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Sentinţa recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, respectiv referirea la paragrafele 65-69 din decizia nr. 16/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, care sunt lipsite de relevanţă în cauză, întrucât prin hotărârea contestată, Biroul Electoral Central nu a realizat cenzura asupra legalităţii candidaturilor, acest lucru fiind realizat de instanţa civilă competentă potrivit Legii nr. 115/2015 prin pronunţarea deciziei civile nr. 365/2020.

3.3. De asemenea, a formulat recurs doar împotriva soluţiei pronunţate pe fondul cauzei pârâtul Biroul Electoral Central.

Au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., astfel:

Instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, lipsind procurorul, deşi participarea acestuia era obligatorie (art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.).

Potrivit art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, judecarea de către instanţă a întâmpinărilor, contestaţiilor şi a oricăror altor cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului.

Acţiunea în anulare admisă prin sentinţa recurată se încadrează în aceeaşi categorie a cererilor în legătură cu Legea nr. 115/2015, care sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi pentru care este obligatorie participarea procurorului.

Din examinarea practicalei sentinţei recurate se observă că procurorul nu a participat în proces, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii absolute prevăzute de art. 92 alin. (3) din C. proc. civ.

Hotărârea a fost dată cu interpretarea greşită şi cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015, cu referire la noţiunea de "fraudă electorală" (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Deşi nu stabileşte în mod explicit sensul şi sfera de aplicare a noţiunii de "fraudă electorală", instanţa de fond pare să fi adoptat o interpretare restrictivă, în care limitează în mod nejustificat frauda la faptele săvârşite cu ocazia operaţiunilor electorale privind desfăşurarea votării şi stabilirea rezultatelor alegerilor.

Interpretarea restrictivă dată noţiunii de către instanţa de fond contravine Codului bunelor practici în materie electorală adoptat de Comisia de la Veneţia în anul 2002.

Potrivit art. 3.2 - Libertatea alegătorilor de a-şi exprima voinţa şi lupta împotriva fraudelor electorale, pct. XV din Liniile directoare şi par. 28 din Titlul I al Raportului explicativ, "statul este obligat să penalizeze orice fraudă electorală".

De asemenea, potrivit par. 101 din Titlul II al Raportului explicativ, "instanţa de recurs" "trebuie să aibă puterea să anuleze scrutinul în cazul în care vreo neregularitate a putut influenţa rezultatul adică să modifice repartizarea mandatelor".

Aceste recomandări au fost receptate şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 51/2012, Decizia nr. 682/2012, Decizia nr. 799/2015, par. 85-87, Decizia nr. 146/2019, par. 61, Decizia nr. 150/2020, par. 68-69, care - luând în discuţie forţa juridică a dispoziţiilor Codului bunelor practici în materie electorală - a reţinut că, "într-adevăr, acest act nu are un caracter obligatoriu, însă recomandările sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, în raport cu care statele - care se caracterizează ca aparţinând acestui tip de regim - îşi pot manifesta opţiunea liberă în materie electorală, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în general, şi a dreptului de a fi ales şi de a alege, în special". De altfel, Codul bunelor practici în materie electorală este reţinut ca document internaţional relevant şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 11 iunie 2009, pronunţată în Cauza Petkov şi alţii împotriva Bulgariei, sau Hotărârea din 2 martie 2010, pronunţată în Cauza Grosaru împotriva României).

Noţiunea de "fraudă electorală" poate fi definită, deci, ca orice faptă ilicită sau manevră ilegitimă comisă înaintea, în timpul sau după încheierea votării, cu scopul de a eluda aplicarea normelor juridice imperative, pentru a ocoli anumite consecinţe legale care nu convin sau pentru a profita de reglementări juridice mai favorabile.

Frauda electorală poate fi săvârşită în orice etapă a procesului electoral, nu numai cu ocazia votării şi stabilirii rezultatelor alegerilor. Pentru a conduce, însă, la anularea alegerilor este necesar ca fapta respectivă să influenţeze desfăşurarea votării şi stabilirea rezultatelor alegerilor, respectiv să existe legătură de cauzalitate între fraudă şi atribuirea mandatelor în circumscripţia electorală respectivă.

Plecând de la interpretarea greşită a noţiunii de "fraudă electorală", instanţa de fond a ajuns la concluzia nelegală că Biroul Electoral Central ar fi trebuie să motiveze hotărârea de anulare a alegerilor numai din perspectiva unei "ipoteze limitativ prevăzute de dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015".

Hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.) şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. h), art. 52 şi 54 din Legea nr. 115/2015 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Prin decizia civilă nr. 365/A/23.08.2020 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2020, definitivă, a fost respinsă candidatura domnului B., pentru funcţia de primar în circumscripţia electorală nr. 6 Moldova Nouă, reţinându-se în esenţă, lipsa unei cerinţe de fond prevăzute de dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, care determină nulitatea absolută a candidaturii, faţă de caracterul de normă de ordine publică al acestor dispoziţii.

Totodată, Tribunalul Caraş-Severin a arătat că această nulitate absolută putea fi acoperită prin refacerea actului doar până la data de 18.08.2020, dată la care, conform H.G. nr. 576/2020, s-a încheiat perioada de depunere a candidaturilor.

Efectele acestei hotărâri judecătoreşti definitive a căror eludare a urmărit-o şi a obţinut-o competitorul electoral în cauză sunt reglementate de normele imperative prevăzute de art. 430 alin. (1) şi (2) - autoritatea de lucru judecat şi art. 435 alin. (1) din C. proc. civ. - obligativitatea hotărârii faţă de părţi.

În concret, deşi hotărârea anterior menţionată, pronunţată la 23.08.2020, după încheierea perioadei de depunere a candidaturilor, impunea în mod obligatoriu reclamantului B. să nu participe la competiţia electorală, statuând în mod expres că lipsurile dosarului de candidatură nu mai puteau fi înlăturate ulterior datei de 18.08.2020, autorul fraudei a acţionat în dispreţul legii şi pentru a ocoli consecinţele hotărârii judecătoreşti de respingere definitivă a candidaturii. Această fraudă electorală a avut drept consecinţă participarea la competiţia electorală şi apoi a influenţat rezultatul alegerilor şi atribuirea mandatului de primar.

A mai susţinut recurentul că sentinţa atacată cuprinde considerente lipsite de pertinenţă, care nu au legătură cu motivele pentru care a fost admisă sesizarea privind frauda electorală.

Nu "legalitatea candidaturii" reclamantului B., admisă prin Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripţie nr. 6 Moldova Nouă, a fost analizată de Biroul Electoral Central, ci acţiunile autorului fraudei de eludare a efectelor hotărârii judecătoreşti definitive de respingere a candidaturii.

De altfel, Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripţie nr. 6 Moldova Nouă a rămas definitivă şi a produs efecte juridice, în sensul că reclamantul B., candidat din partea Alianţei Electorale A. - F., a fost înscris pe buletinul de vot, a participat la alegeri şi a fost votat de alegători.

De aceea, sunt lipsite de relevanţă în cauză considerentele sentinţei referitoare atât la analiza legalităţii candidaturii, admise prin Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripţie nr. 6 Moldova Nouă, cât şi la paragrafele 65-69 din Decizia nr. 16/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripţie nr. 6 Moldova Nouă, Biroul Electoral Central nu a realizat o reanaliză a condiţiilor de fond şi de formă ale candidaturii, aşa cum prevede art. 52 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, pentru a se putea susţine că şi-a depăşit competenţa.

Argumentele instanţei de fond conduc la concluzia că hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a respins candidatura producea efecte limitate în timp şi că era supusă cenzurii biroului electoral de circumscripţie, ceea ce aduce atingere siguranţei raporturilor juridice.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Au formulat întâmpinări la toate recursurile formulate în cauză intimatul reclamant B. şi intimata intervenientă principală Alianţa electorală A. - F. (cu sediul în Moldova Nouă).

În esenţă, prin întâmpinări au formulat următoarele apărări:

Prin Hotărârea 142/30.09.2020, B.E.C a admis contestaţia formulată de Filiala Caraş Severin a C. şi a dispus anularea alegerilor pentru funcţia de primar din Circumscripţia electorală nr. 6 Moldova Nouă, judeţul Caras Severin, anularea candidaturii reclamantului B. la funcţia de primar al oraşului Moldova Nouă din partea Alianţei electorale A. - F., precum şi repetarea scrutinului la data de 11.10.2020.

Prin hotărârea menţionată, recurentul B.EC. a depăşit atribuţiile stabilite în mod expres şi limitativ în sarcina sa la art. 39 din Legea nr. 115/2015. Astfel, se arată că, în conformitate cu dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015, biroul electoral central soluţionează sesizările privitoare la frauda electorală, putând dispune anularea alegerilor dintr-o circumscripţie electorala, în cazul în care constată, pe baza probelor administrate, că votarea şi stabilirea rezultatului alegerilor au avut loc prin fraude de natură a modifica atribuirea mandatelor în circumscripţia electorală respectivă în astfel de cazuri, dispune repetarea scrutinului, care are loc în termen de cel mult două săptămâni de la constatarea fraudei. Noile alegeri au loc în aceleaşi condiţii, folosindu-se aceleaşi liste electorale şi aceleaşi liste de candidaţi şi candidaturi independente cu excepţia cazurilor în care s-a dispus de către birou anularea unei liste de candidaţi sau a unor propuneri de candidaturi Independente, în sarcina cărora s-a reţinut comiterea fraudei care a determinat anularea alegerilor. Existenţa fraudei electorale se stabileşte de Biroul Electoral Central de la caz la caz, pe baza probelor prezentate de cei care au invocat-o.

Au mai arătat că, deşi textul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015 reglementează posibilitatea anulării alegerilor dintr-o circumscripţie electorală şi anularea unei liste de candidaţi sau a unor propuneri de candidaturi independente, Biroul Electoral Central a extins prevederile limitative ale normei şi a stabilit o a treia sancţiune, constând în anularea unei singure candidaturi - neindependente - ci care a fost propusă pe o listă de candidaţi de către o alianţă electorală, iar în cuprinsul Hotărârii nr. 142/30.09.2020 nu a fost reţinută existenţa unei fraude cu privire la votarea şi stabilirea rezultatului alegerilor de natură a modifica atribuirea mandatelor în circumscripţia electorală respectivă.

Totodată, recurentul pârât Biroul Electoral Central, în hotărârea emisă, se referă strict la pretinse vicii privind legalitatea admiterii candidaturii şi nu se referă, sub nici o formă, la existenţa vreunei fraude sau a unui viciu privind operaţiunea de votare sau de stabilirea rezultatului alegerilor. Or, cât timp Legea nr. 115/2015 stabileşte, pe de-o parte, la art. 39 alin. (1) lit. h), competenţa Biroului Electoral Central de anulare a unei candidaturi exclusiv în cazul în care "votarea" şi "stabilirea rezultatului alegerilor" au avut loc prin fraude de natură a modifica atribuirea mandatelor, iar, pe de altă parte, aceeaşi lege stabileşte la art. 54 competenţa exclusivă a instanţei de judecată în soluţionarea contestaţiilor împotriva admiterii unei candidaturi, este evident că, faţă de motivele reţinute în cuprinsul Hotărârii nr. 142/30.09.2020, B.E.C şi-a arogat în mod nepermis atribuţiile unei instanţe de judecată.

Recurentul pârât C. - Filiala Caraş-Severin a depus răspuns la întâmpinarea intimaţilor, solicitând înlăturarea ca neîntemeiate şi nelegale a susţinerilor acestora.

Totodată, intimatul reclamant B. a depus concluzii scrise prin avocat dr. K., susţinând în esenţă temeinicia sentinţei recurate şi nelegalitatea Hotărârii B.E.C. nr. 142/2020.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Reclamanţii din acţiunile conexe (Organizaţia Judeţeană Caraş - Severin a A. şi, respectiv, B.) şi intervenienta principală Alianţa Electorală A.-F. au supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Hotărârea nr. 142/30.09.2020 a Biroului Electoral Central.

S-a solicitat, totodată, suspendarea executării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 142/30.09.2020 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

De asemenea, a fost invocată de pârâţii C. - Filiala Caraş-Severin şi D. şi de intervenientul accesoriu E. excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripţie nr. 6 Moldova Nouă.

Toate cererile principale (conexe şi de intervenţie voluntară) au fost admise, prima instanţă apreciind ca fiind netemeinic şi nelegal actul administrativ contestat, excepţia de nelegalitate nefiind primită.

Totodată, a dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 142/30.09.2020 până la soluţionarea definitivă a cauzei

Hotărârea instanţei de fond a fost recurată de pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice Locale din 2020 şi de pârâţii C. - Filiala Caraş-Severin şi D. şi intervenientul accesoriu E..

III.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare, urmând a se răspunde prin considerente unice motivelor comune de recurs, analizate grupat.

Analizând criticile aduse sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază, referitor la invocarea, de către recurenţii pârâţi Biroul Electoral Central şi C. - Filiala Caraş-Severin, a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cu referire la prevederile art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, că aceasta este nefondată, întrucât acest motiv nu este incident în cauză.

S-a susţinut că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, lipsind procurorul, deşi participarea acestuia este obligatorie în cazurile judecării de către instanţă a întâmpinărilor, contestaţiilor şi a oricăror altor cereri prevăzute de legea mai sus menţionată.

Este adevărat că, în situaţiile în care participarea procurorului la soluţionarea cauzei este prevăzută de lege ca fiind obligatorie, lipsa reprezentantului Ministerului Public la dezbateri atrage nulitatea hotărârii, pentru că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, alcătuirea instanţei referindu-se, nu numai la compunerea completului de judecată cu numărul corespunzător de judecători, ci şi la constituirea instanţei, respectiv formarea acesteia cu judecător, grefier, magistrat-asistent (după caz) şi procuror.

În prezentul dosar nu există însă o astfel de premisă, cauza fiind o acţiune propriu-zisă de contencios administrativ, iar nu una dintre contestaţiile/acţiunile reglementate de Legea nr. 115/2015 şi pentru care se prevedea judecarea cu celeritate, în procedura ordonanţei preşedinţiale şi cu participarea obligatorie a procurorului.

Or, Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, nu prevede pentru acest gen de acţiuni o asemenea participare.

În plus, cu Nota telefonică din data de 12.01.2021, s-a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie existenţa pe rolul completului, la termenul de judecată din 13.01.2021, a dosarului nr. x/2020, în vederea eventualei participări a Ministerului Public la şedinţa de judecată, acesta neînţelegând să îşi trimită reprezentant în proces, tocmai pentru că, în speţă fiind vorba de o acţiune în contencios administrativ, participarea procurorului în proces nu este obligatorie.

Cât priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"), invocat de recurenţii C. - Filiala Caraş-Severin şi D. şi recurentul intervenient accesoriu E., Înalta Curte arată că textul de lege se referă la încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, potrivit Cap. III al Cărţii I "Dispoziţii generale" - Titlul IV "Actele de procedură" din C. proc. civ., care reglementează şi modul în care nulităţile absolute sau relative, condiţionate sau necondiţionate de existenţa unei vătămări, pot fi invocate şi efectele pe care le produce aplicarea sancţiunii.

Recurenţii au susţinut, circumscris motivului de casare menţionat, nerespectarea dispoziţiilor art. 32 şi art. 33, art. 431 alin. (2), art. 435 alin. (2), art. 397 alin. (1) teza I, art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) şi (7), art. 6 şi art. 20 din C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, nu se poate reţine lipsa interesului intimatului reclamant de a contesta în justiţie actul administrativ care îl vizează direct şi pe care îl apreciază ca vătămător.

Cât priveşte pretinsa neanalizare a excepţiei de nelegalitate a Hotărârii nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripţie nr. 6 Moldova Nouă, se reţine că, potrivit art. 397 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel." În acelaşi sens sunt prevederile art. 22 alin. (6) din Cod.

Aceste prevederi legale reflectă unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul disponibilităţii, consacrat de altfel de art. 9 din C. proc. civ. şi care impune judecătorului să respecte şi să dea eficienţă dreptului de dispoziţie al părţilor.

Or, instanţa nu a omis analizarea excepţiei, ci a examinat-o sub aspectul admisibilităţii, conchizând că, în raport cu dezvoltarea motivării excepţiei de nelegalitate, aceasta nu poate fi primită, întrucât "împrejurarea că instanţa (competentă potrivit art. 54 din Legea nr. 115/2015) s-a pronunţat pe cale de excepţie nu poate conduce către necesitatea unei (re)analizări pe cale directă a legalităţii candidaturii, cu atât mai puţin pe calea indirectă a susţinerii unei excepţii de nelegalitate".

În plus, şi Înalta Curte apreciază că, într-adevăr, excepţia de nelegalitate este inadmisibilă, având în vedere totodată şi faptul că Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a biroului electoral de circumscripţie nu constituie un act administrativ propriu-zis, în sensul art. 4 din Legea nr. 554/2004, ci un act juridic electoral, aparţinând materiei contenciosului electoral (desprinsă din materia contenciosului general), pentru contestarea căruia art. 54 din Legea 115/2015 - şi în interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2016/2017 pronunţată în recurs în interesul legii - este prevăzută, de altfel, o procedură specială, de competenţa instanţei civile (în faţa instanţei de contencios administrativ fiind posibilă, pentru respectarea dreptului de acces la o instanţă, doar atacarea acelor acte ale autorităţii administrative pentru care legea electorală nu prevede expres o altă procedură/competenţă).

Referitor la invocarea nerespectării dispoziţiilor art. 431 alin. (2) şi art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine ca fiind în discuţie încălcarea efectelor puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti definitive care a soluţionat pe fond un raport juridic litigios.

Într-adevăr, potrivit art. 435 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească definitivă se bucură de atributele obligativităţii şi opozabilităţii, iar în speţă în mod nelegal prima instanţă, însuşindu-şi ca atare punctul de vedere al părţii reclamante, a considerat că hotărârea organismului electoral prevalează faţă de o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată de o instanţă competentă şi care a statuat într-o procedură contencioasă, în urma administrării de probe, în sens contrar.

În ceea ce priveşte art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare a fost invocat de toţi recurenţii din cauză.

În acest context, trebuie reamintit că dispoziţiile legale menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Totodată, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului include, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate" de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (hotărârea din Cauza Albina c. României din 28.04.2005, hotărârea din Cauza Gheorghe c. României din 15.03.2007).

Tot în jurisprudenţa sa privind încălcările aduse art. 6 par. 1 din Convenţie, Curtea a statuat că, în general, instanţelor naţionale nu le incumbă o obligaţie de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părţile implicate in litigii (hotărârea din Cauza Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, hotărârea din Cauza Perez împotriva Franţei).

Or, Înalta Curte constată că sentinţa recurată cuprinde - este adevărat, într-o motivare sumară - argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de admitere a cererilor de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea îi nemulţumesc pe recurenţi, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), invocat în toate cererile de recurs formulate în cauză, Înalta Curte reaminteşte, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speţă, în urma contestaţiei formulate de intimatul intervenient E. împotriva Hotărârii nr. 9/19.08.2020 a Biroului electoral de circumscripţie nr. 6 Moldova Nouă, a fost anulată, prin hotărâre judecătorească definitivă a instanţei civile (decizia nr. 365/A/23.08.2020 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020), respectiva hotărâre de admitere a candidaturii numitului B..

Instanţa a respins în mod explicit candidatura în discuţie, în considerentele deciziei sale arătându-se expres că remedierea viciilor sau refacerea actului ulterior datei la care s-a încheiat perioada de depunere a candidaturilor 18.08.2020, conform H.G. nr. 576/2020, nu este posibilă şi "nu înlătură nulitatea înscrisului ce conţine propunerea candidaturii pentru primar."

Prin Hotărârea nr. 18/27.08.2020, Biroul electoral de circumscripţie nr. 6 Moldova Nouă a respins cererea de repunere în termen formulată de B. şi Alianţa A. - F. din Moldova Nouă.

Cu toate acestea, prin Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripţie nr. 6 Moldova Nouă, s-a admis cu majoritate de voturi (4 voturi împotrivă) candidatura intimatului reclamant B. la funcţia de primar al oraşului Moldova Nouă din partea Alianţei electorale A. - F. la alegerile locale din 2020, indicându-se în preambulul noii hotărâri că aceasta se întemeiază pe Hotărârea nr. 41/27.08.2020 a Biroului electoral de circumscripţie judeţeană nr. 11 Caraş-Severin (prin care s-a constatat necesitatea emiterii unei hotărâri aferente procesului-verbal de şedinţă din 24.08.2020, inclusiv necesitatea motivării în fapt şi în drept a reluării analizării unei cereri soluţionate deja în respectiva şedinţă).

Prin Hotărârea nr. 142/30.09.2020, în mod temeinic şi legal Biroul Electoral Central a admis cererile formulate de C. - Filiala Caraş-Severin şi D., a anulat alegerile pentru funcţia de primar din Circumscripţia electorală nr. 6 Moldova Nouă, jud. Caraş-Severin, precum şi candidatura la funcţia de primar al oraşului Moldova Nouă a numitului B. din partea Alianţei electorale A. - F., dispunând repetarea scrutinului la data de 11.10.2020.

Înalta Curte nu împărtăşeşte considerentele instanţei de fond în sensul că noţiunea de "fraudă electorală" fiind precis determinată de normă, motivarea existenţei fraudei trebuie circumscrisă doar ipotezelor limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015.

Este evident că redactarea textului legal menţionat este clară, dar norma nu este una limitativă, cum fără temei a considerat judecătorul fondului, ci are caracter exemplificativ, de natură să ilustreze fapte ce intră în domeniul de reglementare al noţiunii de fraudă electorală.

Frauda reprezintă, în esenţă, fapta de înfrângere a ceea ce este interzis de lege, iar prin hotărârea BEC s-a restabilit legalitatea, neputând fi primită soluţia instanţei de fond de a permite ca o conduită ilegitimă să producă efecte juridice contrare voinţei legiuitorului şi hotărârii judecătoreşti.

Cât priveşte susţinerea intimaţilor, preluată de instanţa de fond, în sensul că nu s-ar fi dovedit nicio faptă de fraudă electorală "dintre cele prevăzute de dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015 sub numele de fapte de natură a modifica atribuirea mandatelor", Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Din probatoriul administrat în faţa instanţei de fond rezultă că intimatul B. a participat fără drept, contrar unei hotărâri judecătoreşti definitive ce statua explicit în acest sens şi de care avea cunoştinţă, la scrutinul pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale ce a avut loc la data de 27 septembrie 2020.

Chiar dacă intimatul se prevalează de o nouă hotărâre a biroului electoral de circumscripţie prin care i-ar fi fost acceptată candidatura pentru funcţia de primar, această împrejurare nu poate lipsi de efectul puterii de lucru judecat al deciziei civile nr. 365/A/23 august 2020 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, în considerarea căreia recurentul Biroul Electoral Central a adoptat Hotărârea nr. 142/30.09.2020 de admitere a cererii formulate de C. - Filiala Caraş-Severin şi D. privind anularea alegerilor locale în Circumscripţia electorală nr. 6 Moldova Nouă, jud. Caraş-Severin.

În speţă, este de necontestat faptul că, aşa cum în mod temeinic a constatat recurentul, Hotărârea nr. 19/28.08.2020 a Biroului electoral de circumscripţie nr. 6 Moldova Nouă are acelaşi conţinut cu cea desfiinţată prin hotărârea judecătorească definitivă a instanţei civile.

De altfel, Înalta Curte constată din actele de la dosar că această hotărâre a fost adoptată în contextul unei majorităţi conjuncturale a reprezentanţilor partidelor, membri în birou, dar cu opinia separată temeinic motivată a 4 dintre membri, îndeosebi a membrilor judecători (preşedinte şi, respectiv locţiitor al preşedintelui), care sunt cooptaţi în cadrul birourilor electorale tocmai pentru garantarea supremaţiei legii şi corectitudinii desfăşurării procesului electoral.

Aceasta în condiţiile în care toţi membrii biroului electoral aveau cunoştinţă de împrejurarea că exista o hotărâre judecătorească definitivă ce îl priva pe un candidat de dreptul de a participa la acel scrutin, unii dintre ei "insistând" totuşi să repună în discuţie acest aspect, cu scopul vădit de a surmonta impedimentul judiciar legal.

Or, potrivit art. 430 din C. proc. civ., "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

În speţă hotărârea judecătorească prevedea în dispozitiv respingerea candidaturii, iar în considerente faptul că nu se mai poate remedia ulterior niciun viciu al candidaturii, fiind împlinit termenul de decădere prevăzut imperativ în hotărârea de guvern.

Aşa cum corect a constatat Biroul Electoral Central, autorul fraudei a acţionat în dispreţul legii şi pentru a ocoli consecinţele hotărârii judecătoreşti de respingere definitivă a candidaturii sale, iar această faptă constituie fraudă electorală, având drept consecinţă influenţarea rezultatului alegerilor şi atribuirii mandatului de primar.

În plus, Înalta Curte constată că, deşi a făcut referire expresă la prevederile dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015, instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a acestora, considerând fără temei că, în verificarea desfăşurării unor fraude privind votarea sau stabilirea rezultatului alegerilor, Biroul Electoral Central ar fi realizat o reverificare a candidaturilor.

Biroul Electoral Central nu a admis sau verificat candidatura numitului B. din perspectiva art. 52 din Legea nr. 115/2015, ci a procedat la anularea acesteia pe un temei legal distinct (art. 39 alin. (1) lit. h) din lege), pentru nesocotirea hotărârii judecătoreşti definitive care prevala, contrar opiniei nefondate a judecătorului fondului, asupra oricărui act administrativ sau jurisdicţional al unui organism administrativ (şi care nu a fost, la rândul său, supus controlului judiciar al unei instanţe competente).

Or, conform atribuţiei conferite expres de legiuitor, Biroul Electoral Central poate să anuleze/respingă o listă de candidaţi sau o propunere de candidatură independentă, cu condiţia dovedirii pe baza probelor administrate, a împrejurării că votarea sau stabilirea rezultatului alegerilor să fi avut loc prin fraude de natură a modifica atribuirea mandatelor.

Soluţia dată cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 142/2020 a fost criticată prin recursul comun declarat de recurenţii pârâţi C. - Filiala Caraş-Severin, D. şi intervenientul accesoriu E., precum şi prin recursul distinct declarat de recurentul pârât C. - Filiala Caraş-Severin, pentru motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Cât priveşte invocarea art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că s-au formulat aceleaşi critici ca şi în recursul declarat împotriva soluţiei date pe fond, motiv pentru care sunt valabile aceleaşi argumente deja expuse de instanţa de control judiciar în analizarea respectivului recurs, reclamantul B. justificând interesul de a acţiona pentru obţinerea şi, ulterior, menţinerea suspendării efectelor hotărârii Biroului Electoral Central.

Referitor la criticile subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, într-adevăr, prin sentinţa civilă nr. 290 din 07.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2020, s-a admis cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 142/30.09.2020, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea aceleiaşi hotărâri.

Însă, în mod greşit prima instanţă a dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 142/30.09.2020 a Biroului Electoral Central până la soluţionarea definitivă a cauzei, fără a analiza cererea de suspendare întemeiată pe art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu care a fost legal învestită, ci limitându-se la a face referire exclusiv la dispoziţiile art. 15 alin. (4) din lege, care consacră un caz de suspendare de drept a executării actului administrativ, în absenţa unei cereri formulate în temeiul art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Aşa fiind, faţă de soluţia ce se va da fondului acţiunii în anulare prin prezenta decizie a instanţei de recurs, este evident că nu se mai poate reţine ca fiind îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 (împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ), deplina legalitate a Hotărârii BEC nr. 142/30.09.2020 fiind confirmată definitiv.

În aceste condiţii, devine irelevantă o eventuală îndeplinire doar a uneia dintre condiţiile prevăzute de art. 15 alin. (1), (2) raportate la art. 14 alin. (1) din lege, referitoare la paguba iminentă (în sensul de prejudiciu material viitor şi previzibil, conform art. 2 alin. (1) lit. ş).

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate.

Cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta Alianţa Electorală A.-F., cu acelaşi obiect şi cu invocarea aceloraşi critici de nelegalitate ca şi cele din acţiunile conexe va fi respinsă ca neîntemeiată pentru aceleaşi argumente expuse mai sus în analiza celor dintâi acţiuni.

Totodată, ca o consecinţă a respingerii acţiunilor conexe şi cererii de intervenţie principală, va fi admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul E. în faţa instanţei de fond pentru susţinerea apărării pârâtului Biroul Electoral Central.

III.2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiurile juridice ale acesteia

În baza dispoziţiilor art. 15 alin. (2) raportat la art. 14 alin. (4) şi, respectiv, art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate în cauză, va casa sentinţa nr. 301 din 16 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, rejudecând, va respinge ca neîntemeiate, sub aspectul tuturor capetelor de cerere, acţiunile conexe formulate de reclamanta Organizaţia Judeţeană Caraş-Severin a A. şi de reclamantul B. şi cererea de intervenţie principală formulată de Alianţa Electorală A.-F., ca neîntemeiată.

În baza art. 61 alin. (1), (3) şi art. 67 alin. (1), (2) din C. proc. civ., va fi admisă cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de către intervenientul accesoriu E. în favoarea pârâtului Biroul Electoral Central.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din 2020 şi recursurile formulate de pârâţii C. - Filiala Caraş-Severin şi D. şi de intervenientul accesoriu E. formulate împotriva sentinţei civile nr. 301 din 16 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge ca neîntemeiate acţiunile conexe formulate de reclamanta Organizaţia Judeţeană Caraş-Severin a A. şi reclamantul B..

Respinge cererea de intervenţie principală formulată de Alianţa Electorală A. - F., ca neîntemeiată.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată în favoarea Biroului Electoral Central de intervenientul E..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2021.