Inadmissibility of revision for contradictory judgments due to lack of triple identity in distinct administrative and civil cases

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2020

Asupra revizuirii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând anularea încheierii nr. 9/24.02.2016, a Deciziei nr. 37/21.12.2015 şi a Raportului de control din data de 27.11.2015, emise de Curtea de Conturi a României, cu consecinţa anulării măsurilor dispuse la pct. II.4, II.5, II.6 şi II.7 din decizie, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3025 din data de 13 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat, în parte, încheierea nr. 9/24.02.2016 şi în parte, Decizia nr. 37/21.12.2015, emise de Curtea de Conturi a României, în limita măsurii II.5 din decizie referitoare la "decontarea cheltuielilor de deplasare (cazare, diurnă şi transport)", a respins, ca neîntemeiată, în rest, cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

2. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia civilă nr. 1254 din 27 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a respins recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.A. şi de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 3025 din data de 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

3. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1254 din 27 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat cerere de revizuire.

Prin cererea formulată, revizuenta a arătat că decizia civila nr. 1254 din 27 februarie 2020 a Înaltei Curţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal este contradictorie deciziei nr. 837/31.10.2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2017, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, în vederea soluţionării litigiului în privinţa cererii de anulare a măsurii stabilite la pct. II.4 din Decizia nr. 37/21.12.2015 a Curţii de Conturi cu respectarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Prima hotărâre judecătorească definitivă în cazul celor două menţionate este Decizia nr. 837/31.10.2019 a Curţii de Apel Craiova. Pe cale de consecinţă, hotărârea judecătorească potrivnică, a cărei revizuire o solicită ca urmare a încălcării autorităţii de lucru judecat este Decizia nr. 1254/27.02.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte chestiunea litigioasă care a fost soluţionată într-un anumit sens de către Curtea de Apel Craiova, dobândind astfel putere de lucru judecat conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ., aceasta priveşte existenţa unui prejudiciu suferit de A. S.A. ca urmare a efectuării operaţiunii de dare în plată a activului CET Chiscani către Complexul Energetic Oltenia S.A. Această chestiune litigioasă a fost ulterior soluţionată într-un sens complet opus Curţii de Apel Craiova de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În concret, se arată că prin Decizia nr. 837/31.10.2019, Curtea de Apel Craiova a echivalat operaţiunea de dare în plată a activului CET Chiscani cu un ajutor de stat acordat societăţii A. S.A.

Aşadar, operaţiunea de dare în plată a activului CET Chiscani a reprezentat un act avantajos, pozitiv din punct de vedere patrimonial pentru societatea A. S.A., aducând societăţii un câştig, nicidecum un prejudiciu cum se statuează în Decizia nr. 1254/27.02.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în analiza temeiniciei măsurii de la pct. II.4 din Decizia nr. 37/21.12.2015 a Curţii de Conturi.

Soluţia dată de Curtea de Apel Craiova acestei chestiuni litigioase a intrat în putere de lucru judecat la data de 31.10.2019, când instanţa a pronunţat Decizia nr. 837/31.10.2019, decizie definitivă.

Pe cale de consecinţă, soluţia dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1254/27.02.2020, în sensul menţinerii măsurii de la pct. II.4 din Decizia nr. 37/21.12.2015 a Curţii de Conturi şi a respingerii recursului cu privire la această măsură, recurs motivat tocmai prin prisma faptului că operaţiunea de dare în plată nu a cauzat un prejudiciu societăţii, este contradictorie lucrului judecat stabilit prin Decizia nr. 837/31.10.2019.

Contradictorialitatea dintre cele două hotărâri judecătoreşti este evidentă. Nu este posibil ca operaţiunea de dare în plată să fie considerată şi echivalentă unui ajutor de stat dat societăţii A. S.A., deci un beneficiu patrimonial, dar în acelaşi timp şi cauzatoare de prejudicii societăţii.

Pentru aceste motive, revizuenta solicită anularea în parte a Deciziei nr. 1254/27.02.2020, în ceea ce priveşte soluţia dată cu privire la anularea măsurii II.4 din Decizia nr. 37/21.12.2015 a Curţii de Conturi şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, în subsidiar ca nefondată.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând cererea de revizuire în condiţiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuenta - reclamantă.

Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de art. 509-513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Sub aspectul motivului prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanţa reţine că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Condiţia esenţială a acestui motiv de revizuire este aceea ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar soluţionarea situaţiei creată de existenţa hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge autoritatea de lucru judecat.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive care să fie potrivnice (contradictorii), pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

În jurisprudenţă şi doctrină s-a reţinut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, "este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanţei de recurs şi celelalte hotărâri invocate de revizuient nu există contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat" (G. Boroi, O. Spineanu-Matei, C. proc. civ., adnotat, ediţia a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p.735).

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă, situaţii care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în litigii care s-au derulat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă, situaţii care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

În cauză, Înalta Curte constată că:

- Prin Decizia nr. 837/31.10.2019, Curtea de Apel Craiova, a admis apelul declarat de Fondul Proprietatea S.A. şi a respins ca nefondat apelul declarat de Complexul Energetivc Oltenia S.A. împotriva sentinţei nr. 123/2015 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2013. A admis acţiunea şi a constatat nulitatea hotărârii nr. 34/27.09.2013 a adunării generale extraordinare a acţionarilor Complexului Energetic Oltenia S.A., menţinând atât soluţia de respingere a capătului de cerere referitor la constatarea nulităţii hotărârii nr. 35/2013 a adunării generale extraordinare a acţionarilor Complexului Energetic Oltenia S.A., cât şi soluţia de respingere a cererii reconvenţionale formulate de Complexul Energetic Oltenia S.A..

Prin sentinţa nr. 123 din data de 6 iulie 2015, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins ca nefondată acţiunea formulată de Fondul Proprietatea S.A. privind constatare nulităţii absolute a hotărârii nr. 34/27.09.2013 a adunării generale extraordinare a acţionarilor Complexului Energetic Oltenia S.A. şi a hotărârii nr. 35/2013 a adunării generale extraordinare a acţionarilor Complexului Energetic Oltenia S.A.. De asemenea, a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de Complexul Energetic Oltenia S.A..

Cauza a avut ca obiect cererea formulată de Fondul Proprietatea S.A. de constatare a nulităţii absolute a hotărârii nr. 34/27.09.2013 şi a hotărârii nr. 35/2013 a adunării generale extraordinare a acţionarilor Complexului Energetic Oltenia S.A..

- prin Decizia nr. 1254/27.02.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursurile formulate de reclamanta S.C. A. S.A. şi de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 3025 din data de 13 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 3025 din data de 13 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat, în parte, încheierea nr. 9/24.02.2016 şi în parte, Decizia nr. 37/21.12.2015, emise de Curtea de Conturi a României, în limita măsurii II.5 din decizie referitoare la "decontarea cheltuielilor de deplasare (cazare, diurnă şi transport)", a respins, ca neîntemeiată, în rest, cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cauza a avut ca obiect cererea formulată de reclamanta A. S.A. de anulare a încheierii nr. 9/24.02.2016, a Deciziei nr. 37/21.12.2015 şi a Raportului de control din data de 27.11.2015, emise de Curtea de Conturi a României, cu consecinţa anulării măsurilor dispuse la pct. II.4, II.5, II.6 şi II.7 din decizie, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

Înalta Curte constată că din examinarea hotărârilor pretins potrivnice, respectiv Decizia nr. 837/31.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2013 şi Decizia nr. 1254/27.02.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, rezultă că motivele formulate de revizuentă nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

În cauză, nu există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", contrarietatea la care se face referire, fiind între două hotărâri pronunţate în cauze diferite, având părţi şi obiecte diferite.

Criticile formulate în cuprinsul cererii de revizuire reprezintă veritabile critici referitoare la legalitatea hotărârii atacate. În realitate, revizuientul tinde la obţinerea unei rejudecări a cauzei, ceea ce excede cadrului procesual al revizuirii, în cadrul căreia se analizează admisibilitatea revizuirii în raport cu motivele pe care se întemeiază.

Prin urmare, Înalta Curte constată, deşi cauzele au un izvor juridic comun reprezentat de operaţiunea de dare în plată a activului CET Chiscani, nu se poate reţine, faţă de obiectul distinct, că prin dispozitivul sau considerentele deciziei a cărei revizuire se cere, s-a încălcat ceea ce prima instanţă a stabilit cu autoritate de lucru judecat.

În jurisprudenţa CEDO, în cauza Stanca Popescu c României şi Iordan Iordanov contra Bulgariei, s-a statuat că divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul unei căi extraordinare de atac care nu poate fi deturnată intr-un recurs deghizat, de natură a permite rejudecarea unei cauze pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge revizuirea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 1254 din 27 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.