Access to prosecutorial correspondence and statutory limits on right of appeal in annulment proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower court's judgment that rejected the plaintiff's claim. The dispute arose under administrative proceedings, where the plaintiff sought an order compelling the Ministry of Justice to disclose a specific letter addressed to the Supreme Court Prosecutor, arguing that the refusal constituted an unjustified denial of a request under Law 29/1990. The Court held the appeal unfounded because the plaintiff failed to demonstrate a violation of a lawfully protected right; specifically, the plaintiff had no statutory entitlement to access the prosecutor's memorandum initiating an appeal in annulment, which is the exclusive prerogative of the Prosecutor General under Article 330 of the Code of Civil Procedure, nor to internal correspondence between state institutions. The decisive legal basis rests on the requirement to prove the harm of a legitimate right for an unjustified refusal claim and the procedural monopoly of the Prosecutor General to file appeals in annulment.
Legislator headnote
AI generatedart. 330 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Access to prosecutorial correspondence and statutory limits on right of appeal in annulment proceedings: Declararea recursului în anulare este atributul exclusiv al Procurorului General al României, conform art. 330 C. proc. civ. în redactarea anterioară, iar conținutul recursului i s-a comunicat reclamantei, o dată cu citarea în dosarul nr. 5193/2002 al Curții Supreme de Justiție, secția civilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.M., în contradictoriu cu Ministerul Justiției, a solicitat obligarea pârâtului să-i comunice copie de pe adresa nr. 3304/J din 27 mai 2002, trimisă Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 595 din 29 martie 2004, a respins ca nefondată, acțiunea, reținând că reclamanta nu a făcut dovada unui drept prevăzut de lege care să-i fi fost vătămat prin refuzul nejustificat al unei autorități, de rezolvare a unei cereri.
Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea este lipsită de temei legal.
Solicită a i se înainta memoriul care a stat la baza promovării recursului în anulare, o cerere perfect justificată, atâta timp, cât acesta o privește și nu este informație clasificată.
Recursul este nefondat.
Prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului, să depună copie de pe adresa trimisă sub nr. 3304/J, la data de 27 mai 2002, Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de justiție.
La dosar s-a depus această adresă, din conținutul ei rezultă că împotriva deciziilor civile nr. 3219 din 26 noiembrie 2001, respectiv nr. 166 din 19 februarie 2002, ale Curții de Apel București, A.P.A.P.S. a formulat memorii prin care solicită declararea recursului în anulare.
Reclamanta-recurentă a fost încunoștiințată prin adresa nr. 1310/2003, a Ministerului Justiției, că pe rolul Curții Supreme de Justiție, secția civilă, se află dosarul nr. 5193/2002, având ca obiect recursul în anulare împotriva deciziei nr. 3210/2001, a Curții de Apel București și sentinței civile nr. 993/2001, a Tribunalului București.
Declararea recursului în anulare este atributul exclusiv al Procurorului General al României, conform art. 330 C. proc. civ. în redactarea anterioară, iar conținutul recursului i s-a comunicat reclamantei, o dată cu citarea în dosarul nr. 5193/2002 al Curții Supreme de Justiție, secția civilă.
Pentru a se reține refuzul nejustificat al unei autorități, de rezolvare a unei cereri, conform Legii 29/1990, trebuie ca reclamanta să facă dovada vătămării unui drept legitim, cerință, care în cauză nu s-a realizat.
Reclamanta nu are un drept prevăzut de lege privind comunicarea memoriului ce a stat ulterior la baza introducerii recursului în anulare și nici cu privire la o adresă ce reprezintă corespondența între două instituții.
În consecință, soluția instanței, de respingere a acțiunii, ca nefondată, este temeinică și legală, astfel că recursul va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.M. împotriva sentinței civile nr. 595 din 29 martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.