Invalid appeal for lack of cassation grounds: failure to articulate specific legal violations in challenge to administrative funding penalties.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice confirmed the lower court's dismissal of the claim by declaring the appellant's appeal null and void, thereby leaving the first-instance decision in force. The dispute involved a municipal district challenging a ministry decision that applied financial penalties and declared specific construction and legal costs ineligible for reimbursement under a regional operational program. The appellate court ruled that the appeal was procedurally invalid because the appellant merely repeated factual grievances from the initial complaint without articulating specific legal arguments demonstrating that the lower court violated the statutory grounds for cassation, failing to meet the strict formal requirements for an extraordinary appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ; Invalid appeal for lack of cassation grounds: failure to articulate specific legal violations in challenge to administrative funding penalties: Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, anularea
Deciziei nr. 1611/13.06.2016, emisă de minister, privind soluţionarea contestaţiilor formulate de către Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti înregistrate la sediul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice sub nr. x/27.05.2016 şi sub nr. x/27.05.2016 şi pe cale de consecinţă anularea măsurilor privind:
- aplicarea unei reduceri procentuale de 10% aplicată contractului nr. x/28.10-2014;
- aplicarea unei reduceri procentuale de 5% aplicată contractului subsecvent nr. x/28.10.2014 şi contractului nr. x/28.10.2014;
- declararea cheltuielilor ce reprezintă articole noi ce nu au fost prevăzute în oferta iniţială a constructorului şi pentru care nu au fost ofertate preţuri, ca fiind neeligibile;
- declararea cheltuielilor ce reprezintă cote legale aferente Casa Socială a
Constructorilor, ca fiind neeligibile;
- declararea cheltuielilor ce reprezintă costuri aferente categoriei de lucrăriorganizarede şantier ca fiind neeligibile şi excluderea acestora de la rambursare.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 936 din 17 martie 2017, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a reluat pe larg situaţia de fapt, arătând că deşi a adus critici reale cu privire la actele atacate prima instanţă a reţinut că nu există motive pentru a înlătura neregulile constatate, făcând trimitere la procedura urmată şi reiterând motivele invocate în acţiunea introductivă, pentru care consideră că acţiunea este întemeiată.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
4. Apărarea intimatului-pârât
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publicea a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Regularitatea promovării căii de atac
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.
În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
În cauză, se constată că susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat criticile formulate împotriva actului administrativ atacat, care, în opinia acestuia, este nelegal, reproducând practic integral susţinerile din acţiunea introductivă de instanţă.
Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.
Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul Sectorul 3 al municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 936 din 17 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2020.