Wildlife damage compensation upheld; ministry and forest guard appeals rejected.

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, a solicitat:

- recunoaşterea dreptului ei asupra despăgubirilor stabilite prin Procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. 1473/20.09.2016 (întocmii de comisia constituita la nivelul comunei Băla, jud. Mureş) şi plata despăgubirilor în cuantum de 4589 RON astfel cum au fost stabilite prin procesul-verbal de constatare, precum şi a dobânzii legale;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru perioada scursă între data de 23 octombrie 2017 (data expirării termenelor legale pentru plata despăgubirilor) şi data plăţii efective;

- obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 2000 RON pentru tergiversarea nejustificată a soluţionării dosarului de despăgubire;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a Ministerului Mediului şi a Gărzii Forestiere Braşov, astfel cum s-a solicitat prin cererea adiţională modificatoare a cererii de chemare în judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 75 din 9 martie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apelor şi Pădurilor şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Garda Forestieră Braşov.

A obligat pârâţii să recunoască dreptul reclamantei asupra despăgubirilor stabilite prin Procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. 1473/20.09.2016 întocmit de Comisia constituită la nivelul comunei Băla, jud. Mureş.

A obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 4.589 RON, cu titlu de despăgubiri, la care se vor adăuga dobânzi legale calculate începând cu data de 23.10.2017 şi până la data plăţii efective.

A respins cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata de daune morale în cuantum de 2.000 RON, ca fiind neîntemeiată.

De asemenea, a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 1.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 75 din 9 martie 2018 au declarat recurs pârâţii Ministerul Mediului şi Garda Forestieră Braşov, fiecare pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Analiza cererilor de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a criticat soluţia instanţei de fond, arătând că aceasta a reţinut nelegal că prin procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. 1473/20.09.2016, reclamantului i-au fost stabilite despăgubiri în valoare de 4.589 RON.

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (5) din H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, cu modificările şi completările ulterioare, "procesele-verbale încheiate potrivit prevederilor alin. (2) şi (3) se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competenţă s-a produs paguba."

A arătat că Garda Forestieră Braşov, în calitate de structură teritorială a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărei rază de competenţă s-a produs paguba, nu a emis decizia de aprobare a procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole si silvice nr. 1473/20.09.2016.

Ministerul Mediului, ca autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, acordă despăgubirile, din bugetul aprobat cu această destinaţie, pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în Anexa nr. 2, din Legea nr. 407/2006, legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, cu modificările şi completările ulterioare, numai în baza deciziei de aprobare a procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice.

S-a apreciat că, în mod eronat, instanţa de fond a admis cererea formulată de reclamanta-intimată cu privire la plata sumei de 4.589,00 RON şi plata dobânzii legale, având în vedere că nu a fost respectată procedura stabilită de H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, cu modificările şi completările ulterioare.

Se mai afirmă că instanţa de fond a facut o interpretare greşită cu prevederilor din actul normativ mai sus menţionat şi a obligat subscrisul la plata sumei de 4.589,00 RON şi plata dobânzii legale fără să existe, în sarcina ministerului, o obligaţia de plată sau vreun raport juridic cu privire la reclamanta S.C. A. S.R.L.

Obligaţia de plată, cu privire la dobânda legală, revine exclusiv Garzii Forestiere Braşov, în calitate de structură teritorială a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, deoarece acesta nu a efectuat demersurile privind emiterea deciziei de aprobare a procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole şi silvice nr. 1473/20.09.2016.

Recursul Gărzii Forestiere Braşov critică soluţia admiterii acţiunii deoarece nu a avut în vedere motivul pentru care Garda forestieră Braşov a refuzat emiterea actului administrativ de aprobare a procesului-verbal.

În conformitate cu prevederile art. 6, alin. (5) din H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, Garda forestieră Braşov aprobă procesele-verbale de constatare a pagubelor.

Întrucât prerogativa verificării existenţei pagubei aparţine comisiei special constituite în acest scop, conform art. 6, alin. (1) - (4) din H.G. nr. 1679/2008, odată ajuns dosarul la Garda forestieră, se verifică legalitatea întocmirii procesului-verbal pentru a putea fi aprobat prin act administrativ. Or, procesul-verbal nr. x din 20.09.2016 este întocmit în mod nelegal, deoarece, aşa cum s-a arătat şi în cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă, nu a fost indicată legal entitatea care răspunde pentru producerea pagubei, mai precis una dintre cele două autorităţi, aşa cum sunt ele identificate şi departajate în cuprinsul art. 13 din Legea 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, respectiv:

1. autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură

2. autoritatea publică centrală care răspunde pentru protecţia mediului.

Împrejurarea că, la un moment dat, un singur minister a reprezentat ambele autorităţi, nu este de natură a invalida poziţia Gărzii Forestiere Braşov, acesta deoarece chiar şi în cadrul aceluiaşi minister există Direcţii diferite (Direcţia generală păduri şi Direcţia Biodiversitate), cu atribuţii diferite şi bugete distincte din care se plătesc despăgubiri.

Or, în cuprinsul art. 13, din legea 407/2006 se indică în mod clar bugetele din care se fac plăţile şi pentru care anume pagube.

Conform art. 13, alin. (4) din legea 407/2006, despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie, în timp ce în procesul-verbal a fost înscris, în mod nelegal, că răspunderea civilă pentru pagubele produse de urs revine autorităţii centrale care răspunde de silvicultură.

În speţă nu s-a pus în discuţie recunoaşterea sau nu a pagubei, de către Garda Forestieră Braşov, dar un proces-verbal nelegal întocmit nu poate fi aprobat prin act administrativ, iar prin atribuţiile legale nici nu se poate interveni asupra conţinutului acestuia.

Instanţa a admis cererea reclamantului sub aspectul întinderii prejudiciului, nepronunţându-se cu privire la legalitatea stabilirii titularului răspunderii civile înscrise în cuprinsul procesului-verbal, implicit la legalitatea întocmirii procesului-verbal; Garda forestieră Braşov nu a refuzat să recunoască paguba, dar în cuprinsul art. 13 din Legea 407/2006 se stabileşte exact bugetul din care se face plata despăgubirilor, iar Garda forestieră Braşov nu are acces la bugetul indicat.

Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată că ambele cereri de recurs, conţinând susţineri din similare celor din faţa instanţa de fond, nu reprezintă decât un corolar al lipsei responsabilităţii autorităţilor publice recurente- pârâte în a-şi asuma realităţile factuale, în contextul unor modificări succesive ale structurii, denumirilor şi competenţei autorităţilor administraţiei centrale de specialitate, context pe care instanţa de fond l-a redat în mod detaliat în cuprinsul sentinţei.

Procesul-verbal încheiat în baza art. 3 şi 6 alin. (2) din H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, a stabilit că pagubele constatate au fost provocate de urs, menţionat în Anexa 2, Mamifere, pct. 8, iar art. 13 alin. (4) din aceeaşi lege prevede că despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie.

Susţinerile recurenţilor- pârâţi, în sensul că plata nu poate fi efectuată pentru că nu a fost emisă decizia conducătorului structurii teritoriale de specialitate care răspunde de silvicultură în a cărui rază de competentă s-a produs paguba, în speţă Garda Forestieră Braşov, nu pot fi reţinute, criticile formulate în recurs fiind nefondate.

Aşa cum corect s-a reţinut în sentinţa atacată, refuzul recurentei- pârâte Garda Forestieră Braşov de a emite decizia de aprobare a procesului-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor, motivat formal prin inserarea menţiunii că răspunderea civilă pentru pagube revine autorităţii publice centrale pentru silvicultură în loc de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, este nejustificat, întrucât la data constatării pagubei produse în cauză, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor constituia un singur minister iar delimitarea atribuţiilor legale prin acte normative a avut loc la o dată ulterioară.

Mai mult, reprezentantul structurii teritoriale de specialitate în domeniul silviculturii, comisar la Garda Forestieră Braşov - Birou Mureş, a făcut parte din comisie conform prevederilor art. 3 din H.G. nr. 1679/2008.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar constată că, în cauză, conduita ambelor autorităţi publice, care au încercat să-şi motiveze pasivitatea prin interpretarea secvenţială, contrară scopului pentru care au fost edictate, a dispoziţiilor normative privind condiţiile şi procedura de acordare a despăgubirilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 407/2006, conturează un refuz de rezolvare a cererii intimatei- reclamante, act administrativ asimilat în accepţiunea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care dă naştere obligaţiei de plată a despăgubirilor pentru acoperirea vătămării produse.

Întinderea prejudiciului nu a fost contestată în mod real în faţa instanţei de fond, astfel că acest aspect nu poate fi analizat direct în recurs.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs.

Cum în raport cu motivele invocate în recursuri nu se poate reţine că sentinţa este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., recurentele, ca părţi căzute în pretenţii, vor fi obligate la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării cererii de recurs invocată prin întâmpinare de intimata reclamantă S.C. A. S.R.L..

Respinge recursurile formulate de pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Braşov împotriva sentinţei nr. 75 din 9 martie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenţii la plata către intimata reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2020.