Ministry's appeal dismissed as moot after salary recalculated and arrears paid

Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2017, la data de 28 septembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, a solicitat:

- anularea parţială a Ordinului de salarizare nr. 1490/C din 24 mai 2017, în privinţa reclamantului;

- obligarea pârâţilor să emită un nou ordin de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09 aprilie 2015 şi cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 de aprobare a O.U.G. nr. 35/2015, pentru completarea şi modificarea O.U.G. nr. 83/2014, începând cu data de 01 decembrie 2015;

- obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre salariul calculat pe baza unei valori de referinţă sectorială de 405 RON şi salariul efectiv încasat, începând cu 09 aprilie 2015 şi până la data de 30 noiembrie 2015 şi pe baza unei valori de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% şi salariul efectiv încasat, începând cu 01 decembrie 2015 şi până la data de 01 octombrie 2016, sume ce urmează să fie actualizate cu dobânda legală de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1547 din 30 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia prescripţiei invocată de pârât ca nefondată,

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, faţă de cel de-al doilea capăt de cerere al acţiunii privind plata diferenţelor salariale şi, în consecinţă, a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Ministerul Justiţiei pentru lipsa calităţii procesuale pasive,

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei,

- a dispus anularea parţială a Ordinului nr. 1490/C/24.05.2017 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei în ceea ce priveşte pe reclamant în sensul stabilirii, începând cu data de 09 aprilie 2015, a indemnizaţiei de încadrare brute lunare stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 09 aprilie 2015-30 noiembrie 2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01 decembrie 2015-01 octombrie 2016,

- a obligat pe pârâtul Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei să emită pentru reclamant ordin individual de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 09 aprilie 2015-30 noiembrie 2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01 decembrie 2015-01 octombrie 2016.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 1547 din 30 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul a susţinut că prima instanţă, în mod greşit, a respins excepţia prescripţiei, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 şi fără temei legal a admis acţiunea reclamantului, în condiţiile în care la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016 nu existau în plată indemnizaţii la care să fie aplicată valoarea de referinţă sectorială de 405 RON.

3.2. Prin notele scrise înregistrate la dosarul instanţei de recurs la data de 03 noiembrie 2020, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa recurată. Astfel, pârâtul a arătat că, prin emiterea Ordinelor Ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018, nr. 3072/C/2018 - anexa 165 şi nr. 90/C/2019, au fost recalculate drepturile salariale ale intimatului-reclamant, începând cu 09 aprilie 2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, majorată cu 10%, începând cu 01 decembrie 2015, potrivit Legii nr. 293/2015, iar Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti au dus la îndeplinire prevederile acestor ordine.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare la dosarul instanţei de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamant, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a emis Ordinele nr. 3072/C/2018 - anexa 165 şi nr. 90/C/2019, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamantului, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09 aprilie 2015. Totodată, reclamantului i-au fost achitate diferenţele salariale rezultate din aplicarea acestor ordine.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior pronunţării sentinţei recurate, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantului. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei prin Ministrul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1547 din 30 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 noiembrie 2020.