Public official's approval of personal agricultural subsidies constituting a conflict of interest under Law 161/2003

Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 13 octombrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/22.09.2017, întocmit de pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 34 din 20 februarie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 34 din 20 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivare, reclamantul a învederat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 70 şi art. 79 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003, susţinând că, în exercitarea atribuţiilor sale în calitate de funcţionar public, nu s-a aflat nici un moment în vreo situaţie în care un interes privat să influenţeze exercitarea îndatoririlor sale publice.

Apreciază că instanţa de fond ar fi trebuit să ţină cont de circuitul pe care îl urmează o cerere unică de plată în cadrul APIA, astfel cum este acesta reglementat prin Regulamentul delegat UE nr. 907/11.03.2014, din care reiese că toate intervenţiile privind dosarele fermierilor se fac înainte de generarea situaţiei privind calculul plăţii.

De asemenea, instanţa de fond nu a avut în vedere nici rolul pe care îl are un şef de birou din cadrul APIA în cadrul fluxului pe care îl urmează o cerere de plată şi nu a ţinut cont de faptul că funcţionarul public de conducere, care avizează situaţiile privind calculul plăţilor, respectiv deciziile şi listele de plată, nu poate modifica sub nicio formă suprafaţa determinată pentru plata în control administrativ, respectiv suma de plată şi îndeplineşte doar rolul formal al avizării acestor documente care emană de la instituţia pe care o coordonează.

Nu în ultimul rând, recurentul-reclamant consideră că prevederile legale în materia conflictului de interese sunt deficitare şi pot îngreuna interpretarea coerentă a textelor de lege prin raportare la activitatea pe care o desfăşoară în cadrul APIA, iar situaţia de fapt care a generat presupusul conflict de interese reţinut prin raportul de evaluare contestat în cauză, şi care constă în activitatea unui funcţionar public APIA de avizare a unei liste de plată generată de un sistem informatic, după toate controalele executate de alţi funcţionari, nu poate fi asimilată, de exemplu, unui funcţionar care, având calitatea de primar, încheie un contract de prestări de servicii cu o societate comercială al cărei unic asociat şi administrator este fiul său.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 04 iulie 2018, intimata-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, a arătat, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, că instanţa de fond a constatat în mod corect că Raportul de evaluare nr. x/22.09.2017 a fost legal emis, întrucât reclamantul a încălcat reglementările privind conflictul de interese aplicabile funcţionarilor publici, respectiv dispoziţiile art. 71 şi art. 79 din Legea nr. 161/2003.

5. Alte aspecte procesuale relevante

Prin notele scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 22 octombrie 2020, recurenul-reclamant A. a invocat excepţia prescripţiei răspunderii administrative, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 54/2019, prin raportare la momentul la care au avut loc faptele care au determinat constatarea existenţei conflictului de interese, respectiv anii 2007 - 2009, precum şi data întocmirii raportului de evaluare, respectiv 22 septembrie 2017.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei răspunderii administrative invocată de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că excepţia în discuţie a fost invocată direct în calea de atac a recursului şi nu a făcut obiectul analizei primei instanţe, motiv pentru care acest nou motiv de nelegalitate al raportului de evaluare nu va fi avut în vedere la soluţionarea prezentului recurs.

În ceea ce priveşte fondul recursului, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a realizat o încadrare juridică adecvată, criticile referitoare la faptul că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 70 şi art. 79 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 161/2003, fiind nefondate.

Prin Raportul de evaluare nr. x/22.09.2017, întocmit de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, s-a reţinut că reclamantul s-a aflat în conflict de interese, întrucât a deţinut funcţia publică în cadrul APIA - Centrul Judeţean Dâmboviţa, şi a aprobat plăţile pe listele de plată care includeau şi cererile de plată depuse personal, în calitate de fermier, pentru campaniile 2007, 2008 şi 2009, semnând: fişele privind calculul sumelor de plată nr. x/14.01.2009, nr. y/23.06.2009 şi nr. 560/14.12.2010, listele de verificare a cererii de plată pe suprafaţă nr. 3578/25.10.2008, nr. 703/23.06.2009 şi nr. 560/14.12.2010, precum şi deciziile de acordare a plăţilor către persoana fizică A., cu nr. x/06.05.2008, y/14.05.2009 şi x/12.03.2010.

Conform art. 70 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Potrivit prevederilor art. 79 din Legea nr. 161/2003, "(1)Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;

c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice."

(2) În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă."

În cauză, este de necontestat faptul că la momentul intervenirii conflictului de interese, recurentul-reclamant exercita funcţia de Şef serviciu la Centrul local Titu din cadrul APIA - Centrul judeţean Dâmboviţa, iar în această calitate, a aprobat, pentru campaniile agricole 2007, 2008 şi 2009, plăţile pe listele de plată care includeau şi cererile de plată depuse de acesta în calitate de fermier, semnând astfel pentru aprobare: fişele privind calculul sumelor de plată, listele de verificare a cererii de plată pe suprafaţă, precum şi deciziile de acordare a plăţilor, pentru suma totală de 3.123,24 RON, către sine, în calitate de fermier .

De altfel, Înalta Curte reţine că în calea de atac a recursului, situaţia factuală descrisă în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/22.09.2017 nu a fost contestată în cauză, chestiunea în discuţie fiind cea a calificării juridice a faptelor îndeplinite de recurentul-reclamant în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de Şef serviciu la Centrul local Titu din cadrul APIA - Centrul judeţean Dâmboviţa.

În conduita recurentului-reclamant se relevă, în raport de maniera în care acesta şi-a îndeplinit atribuţiile conferite de funcţia publică deţinută în cadrul APIA, prin semnarea pentru aprobare a fişelor privind calculul sumelor de plată, a listelor de verificare a cererii de plată pe suprafaţă, precum şi a deciziilor de acordare a plăţilor, pentru suma totală de 3.123,24 RON, către sine, în calitate de fermier, existenţa unui interes patrimonial pe care acesta l-a urmărit, respectiv de a-i fi decontate subvenţii din partea APIA, ceea ce a determinat conflictul de interese corect identificat prin raportul de evaluare contestat.

Nu pot fi considerate ca având un caracter întemeiat criticile recurentului-reclamant în sensul că acesta îndeplineşte doar un rol formal în circuitul de avizare, iar avizarea situaţiilor privind calculul plăţilor, respectiv a deciziilor şi listelor de plată, nu poate modifica suprafaţa determinată pentru plata subvenţiilor, având în vedere că manifestări de voinţă ale persoanei evaluate au constituit etape în procesul decizional, care au condus la constituirea folosului patrimonial în beneficiul său, fapt de natură a afecta imparţialitatea funcţionarului public în luarea deciziilor aflate în atribuţiile sale.

În acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 161/2003, există conflict de interese nu numai în situaţia în care interesele patrimoniale au influenţat deciziile pe care funcţionarul public trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice, cât şi în situaţia în care acestea ar putea influenţa aceste decizii.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că reclamantul avea dreptul să depună cereri de plată în calitate de fermier, dar această împrejurare nu poate conduce la exonerarea funcţionarului public de la obligaţia legală de aducere la cunoştinţa şefului ierarhic a potenţialului conflict de interese în care s-ar afla prin exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei publice deţinute. Neprocedând în acest fel, recurentul-reclamant a încălcat dispoziţiile legale privind conflictul de interese, fără însă a se putea prevala de respectarea sarcinilor de serviciu în ceea ce priveşte interdicţia instituită prin prevederile art. 79 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 161/2003.

În consecinţă, criticile aduse sentinţei recurate sunt neîntemeiate, fiind reţinută corect existenţa conflictului de interese reglementat de prevederile art. 79 alin. (1), lit. a) şi c) din Legea nr. 161/2003, ivit prin faptele identificate în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/22.09.2017, reţinute în sarcina persoanei evaluate în calitate de funcţionar public în cadrul APIA.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 34 din 20 februarie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 34 din 20 februarie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 noiembrie 2020.