Integrity agency appeal dismissed; court upholds annulment of evaluation report

Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, la data de 06 ianuarie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/19.12.2013 întocmit de către inspectorul de integritate.

2. Hotărârea instanţei de fond în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 120/F-Cont din 10 septembrie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei, ca nelegală şi, pe fond, admiterea acţiunii şi anularea raportului de evaluare.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 2137 din 08 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentinţa civilă nr. 120 din 10 septembrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, dosarul fiind înregistrat pe rolul acesteia cu nr. x/2014*.

4. Hotărârea instanţei de fond în cel de al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 42/F-Cont din 08 martie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţiile invocate de reclamantul A., respectiv a lipsei capacităţii de exerciţiu a A.N.I. pentru perioada 19 iunie 2008 - 05 septembrie 2010 în emiterea raportului de control şi a lipsei de interes pentru perioada controlului,

- a admis ca întemeiată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti,

- a anulat Raportul de evaluare nr. x/19.12.2013 întocmit de pârâtă.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 42/F-Cont din 08 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Recurenta-pârâtă consideră că sentinţa recurată este nulă, întrucât instanţa de fond a încălcat regulile de procedură în ceea ce priveşte necomunicarea, către autoritatea pârâtă, a înscrisurilor ce au fost administrate cu ocazia rejudecării dosarului.

Apreciază că, astfel, i-a fost încălcat dreptul la apărare, aflându-se în imposibilitatea legală de a-şi completa apărările, raportat la suplimentarea probatoriului dispusă de instanţa de casare în cel de al doilea ciclu procesual.

Având în vedere înscrisurile reţinute de către instanţa de fond la soluţionarea cauzei, respectiv că aceste înscrisuri nu i-au fost comunicate pentru a putea formula un punct de vedere, învederează că sentinţa recurată a fost pronunţată cu nerespectarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare.

Nu în ultimul rând, în lipsa unei menţiuni cu privire la solicitarea către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a datelor şi relaţiilor solicitate, consideră că, în ceea ce priveşte situaţia de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 reţinută faţă de reclamant, sunt necesare clarificări cu privire la care dintre înscrisurile depuse în cel de al doilea ciclu procesual s-a raportat instanţa de fond, atunci când a admis acţiunea, ţinând seama şi de indicaţiile instanţei de casare.

6. Apărările formulate în cauză

6.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 iunie 2018, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte reţine că, în ceea priveşte apărările intimatului-reclamant vizând excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, prin raportare la dispoziţiile art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 176/2010, date fiind criticile formulate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs, critici care vizează exclusiv motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., argumentat pe o prezumtivă încălcare de către instanţa de fond a dreptului la apărare, apărările intimatului exced cadrului procesual conturat prin cererea de recurs, astfel că nu vor fi avute în vedere de instanţa de recurs la soluţionarea căii de atac cu care a fost învestită.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti este nefondat, reţinând următoarele considerente:

Pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti a invocat, ca motiv de casare circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., încălcarea dreptului la apărare, apreciind că instanţa de fond i-a încălcat acest drept, prin faptul că nu i-a comunicat înscrisurile avute în vedere la soluţionarea cauzei, pentru a putea formula un punct de vedere.

Înalta Curte constată că, prin decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual s-a stabilit că, în cauză, având în vedere dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, conform căruia funcţia de primar şi viceprimar este incompatibilă cu funcţia de administrator la societăţile comerciale, textul incident cauzei, şi jurisprudenţa de la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a definit incompatibilitatea ca fiind interdicţia de a exercita simultan două sau mai multe funcţii de natura celor prevăzute la art. 87 din Legea nr. 161/2003, se impune suplimentarea probatoriului, de către ambele părţi, asupra acestui aspect.

Instanţa de fond, în considerarea îndrumărilor obligatorii statuate în decizia de casare pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus, prin încheierea de şedinţă din data de 12 octombrie 2017, suplimentarea probatoriului sub aspectul privind efectuarea sau nu de către reclamant de operaţiuni complexe în calitatea sa de administrator. În acest scop, au fost emise adrese către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, precum şi către pârâtă, cu solicitarea pentru aceasta din urmă, de a preciza dacă are probe privind activităţi ale reclamantului în funcţia de administrator, ce presupuneau îndeplinirea/executarea conducerii executive a societăţii B. S.R.L., în perioada evaluării, iar caz afirmativ, să le depună la dosarul cauzei până la următorul termen de judecată.

Drept urmare, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri emanate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, înscrisul de la fila x verso din dosarul instanţei de fond, încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeş, înscrisul de la dosarul insanţei de fond, emis de societatea B. S.R.L., înscrisurile de la dosarul instanţei de fond, constând în Adeverinţa x/02.03.2018 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Argeş, Adresa Primăriei comunei Dobreşti nr. 2298/06.03.2018 şi Certificatul de înregistrare fiscală x, precum şi precizările intimatei-pârâte de la fila x verso, înregistrate la dosarul cauzei la data de 23 noiembrie 2017, prin care aduce la cunoştinţă instanţei de fond faptul că, în ceea ce priveşte probarea exercitării efective a funcţiei de administrator de către reclamant la societatea B., nu are alte documente în afara celor depuse deja la dosarul cauzei.

În acest sens, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, instanţa de fond a indicat în mod clar înscrisurile depuse în cel de al doilea ciclu procesual la care s-a raportat atunci când a admis acţiunea, ţinând seama astfel şi de indicaţiile instanţei de casare.

În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 13 din C. proc. civ. şi a principiului contradictorialităţii prevăzut de art. 14 din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în rejudecarea cauzei, ţinând cont şi de îndrumările obligatorii statuate în decizia de casare pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a acordat părţilor posibilitatea de a-şi prezenta şi argumenta cererile, de a-şi susţine punctele de vedere cu privire la obiectul cauzei şi de a administra probele ce le consideră necesare, părţile fiind legal citate pentru toate termenele de judecată şi având posibilitatea de a lua la cunoştinţă de conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, precum şi de a se prezenta personal în faţa instanţei de judecată.

Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă a avut ocazia de a administra probe în referire la activitatea desfăşurată de reclamant în funcţia de administrator, ce presupuneau îndeplinirea/executarea conducerii executive a societăţii B. S.R.L., în perioada evaluării, aceasta fiind chestiunea ce trebuia dezlegată de către instanţa de fond, conform îndrumărilor obligatorii cuprinse în decizia de casare, dar a precizat în mod expres că, în această privinţă, nu mai are alte documente de depus, în afara celor depuse deja la dosarul cauzei.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a avut posibilitatea să ia la cunoştinţă, între termenele de judecată, de înscrisurile de la dosarul cauzei, atât a celor emanate de la instituţiile publice, cât şi a celor depuse de către partea adversă. Astfel, dreptul la apărare al părţii căreia nu i-au fost comunicate aceste înscrisuri, din oficiu, nu este afectat, căci aceasta a avut facultatea de a lua la cunoştinţă de conţinutul lor de la dosarul cauzei.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere şi faptul că înscrisurile nu au fost comunicate niciuneia dintre părţi, iar în acest sens, jurisprudenţa constantă a C.E.D.O. relevă că, atunci când un document nu a fost comunicat niciuneia dintre părţi, egalitatea de arme nu este încălcată (M. S. c. Finlandei, 46601/99, 22 martie 2005; Krcmar şi alţii c. Republicii Cehe, 35376/97, 3 martie 2000; Niderost Huber c. Elveţia, 18 februarie 1997).

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu se poate reţine încălcarea principiului contradictorialităţii sau a dreptului la apărare al recurentei-pârâte, iar sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 42/F-CONT din 08 martie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 noiembrie 2020.