Appeal dismissed as moot after guarantee fund issued compensation decision pending appeal

Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 06 noiembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantele A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor în data de 16 mai 2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1137 din 13 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare judecată formulată de reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1137 din 13 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele A., B. şi C., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În esenţă, recurentele-reclamante au susţinut că sentinţa recurată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h), instanţa de fond în mod greşit nereţinând aplicabilitatea în speţă a termenului de 30 de zile pentru soluţionarea cererii de despăgubire de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 29 iunie 2018, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de plată formulată de reclamante, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, acesta a emis Decizia nr. 19817/10.04.2019, prin care a soluţionat cererea de plată nr. x/16.05.2017.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, având în vedere că intimatul-pârât, ulterior promovării căii de atac, a emis decizia de soluţionare a cererii de despăgubire înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor în data de 16 mai 2017, astfel cum au solicitat reclamantele prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, interesul de a acţiona al reclamantelor nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ.

Având în vedere că nu mai este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de reclamantele A., B. şi C., ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantele A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 1137 din 13 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 noiembrie 2020.