EU-funded expense overrun claim rejected; diocese's annulment action and appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 martie 2017, reclamanta Episcopia Romano - Catolică Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007 - 2013, a solicitat anularea Deciziei nr. 12/19.01.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulată de Episcopia Romano - Catolică Timişoara, înregistrată sub nr. x/23.12.2016 şi, pe cale de consecinţă, anularea Procesului - Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/31.10.2016, comunicat în data de 23 noiembrie 2016, prin care s-a stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 342.383,61 RON (275.029,46 RON + 67.354 RON).

Totodată, a solicitat restituirea sumei de 342.383,61 RON, achitată cu titlu de creanţă bugetară, conform Procesului - Verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/31.10.2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 647 din 16 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Episcopia Romano - Catolică Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007 - 2013.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 647 din 16 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Episcopia Romano - Catolică Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă a susţinut că nu s-a produs nicio neregulă în cursul derulării procedurii de achiziţie, aferentă liniei bugetare 5.3, fiind aplicată corect legislaţia naţională şi comunitară în vigoare la momentul desfăşurării procedurii, respectiv prevederile O.U.G. nr. 34/2006, ale H.G. nr. 925/2006, precum si ale Instrucţiunii nr. 50/25.06.2010 a AMPOR, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta-reclamantă a învederat că suma de 750.581,32 RON, calificată drept neeligibilă, aferentă liniei bugetare 5.3, se compune din corecţii aplicate sumelor solicitate la plată şi/sau rambursat în cadrul cererii de plată nr. x - 540.665,19 RON, a cererilor de rambursare nr. x - 35.797,34 RON şi nr. 36 - 174.128,26 RON, în mod eronat reţinându-se în Procesul - Verbal de constatare că această sumă ar fi reprezentat cheltuieli neeligibile determinate doar la nivelul cererii de plată nr. x şi a cererii de rambursare nr. x

În condiţiile în care, în cadrul cererii de rambursare nr. x, cererea finală nu s-a aprobat şi pe cale de consecinţă, nu s-a rambursat nicio sumă aferentă liniei bugetare 5.3 - cheltuieli diverse şi neprevăzute, nu se poate susţine că s-ar fi depăşit linia bugetară cu suma de 280.642,29 RON, la care se adaugă TVA.

Recurenta-pârâtă a concluzionat că nu a fost prejudiciat bugetul general al Uniunii Europene, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (7) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 iulie 2018, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât a învederat că neeligibilitatea cheltuielilor este determinată de încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordinul comun al Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei nr. 580/144 din 2008, privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru investiţia de bază, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, precum şi de nerespectarea de către beneficiar a obligaţiei prevăzute la art. 5 din contractul de finanţare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano - Catolică Timişoara este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauză, acest motiv de casare nu este incident, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

În fapt, se constată că structura de control a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de neregulă ce a vizat aspectele menţionate în sesizarea Unităţii Gestionare Nereguli Fonduri Europene nr. 67325/20.07.2016, conţinând constatări cu implicaţii financiare cu privire la actul adiţional nr. x, ce vizează lucrări suplimentare la contractul de lucrări nr. x/18.04.2013 încheiat cu societăţile A. S.R.L., B. şi C..

Prin Procesul - Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/31.10.2016, emis de către Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, s-a reţinut neeligibilitatea sumei de 280.642,30 RON + TVA 67.354,15 RON, aferentă actului adiţional nr. x/31.03.2015 încheiat la contractul de lucrări iniţial. Suma a fost constatată ca fiind plătită necuvenit, ca urmare a depăşirii liniei bugetare 5.3. - cheltuieli diverse şi neprevăzute.

Printr-un prim set de critici, recurenta-reclamantă susţine că nu s-a produs nicio neregulă în cursul derulării procedurii de achiziţie, aferentă liniei bugetare 5.3, fiind aplicată corect legislaţia naţională şi comunitară în vigoare la momentul desfăşurării procedurii, respectiv prevederile O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare ale H.G. nr. 925/2006, precum şi ale Instrucţiunii nr. 50/25.06.2010 a AMPOR cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât, în speţă, recurentei-reclamante nu i s-a imputat încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la derularea procedurii de achiziţie, ci faptul că s-a depăşit linia bugetară nr. 5.3. - cheltuieli diverse şi neprevăzute, contrar prevederilor art. 7 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din Ordinul comun al Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei nr. 580/144 din 2008, ca urmare a încheierii actului adiţional nr. x, la contractul de lucrări nr. x/18.08.2013.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Ordinul comun al Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei nr. 580/144 din 2008, cheltuielile diverse şi neprevăzute se consideră eligibile dacă sunt detaliate prin documente justificative corespunzătoare şi doar în limita a maximum 10% din valoarea uneia sau, cumulat a mai multor cheltuieli menţionate la art. 5, în funcţie de natura şi de complexitatea sa.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2):

c) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanţare încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare".

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că 10% din valoarea cheltuielilor eligibile pentru linia bugetară 5.3., este în cuantum de 1.997.244,34 RON, şi nu în sumă de 2.730.674,84 RON, cum în mod eronat a calculat recurenta-reclamantă.

Depăşirea liniei bugetare echivalează cu efectuarea unei plăţi nedatorate, fiind încălcate şi prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din H.G. nr. 759/2007, cheltuiala respectivă nerespectând dispoziţiile art. 5 alin. (2) din contractul de finanţare, potrivit cărora sunt eligibile cheltuielile "cu condiţia să fie cuprinse în Anexa V - Bugetul proiectului a prezentului contract şi să fie efectuate în conformitate cu termenii şi condiţiile prezentului Contract".

Înalta Curte va respinge şi criticile recurentei-reclamante potrivit cărora intimatul-pârât a reţinut că s-a produs o neregulă în cauză, fără a avea un temei legal. Aşa cum s-a consemnat în actele administrative contestate în cauză, intimatul-pârât a stabilit creanţa bugetară în sarcina debitorului, constatând încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordinul comun al Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei nr. 580/144 din 2008, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 şi ale art. 5 din contractul de finanţare.

În acord cu judecătorului fondului, se resping şi criticile recurentei-reclamante în sensul că la stabilirea neregulii, organul administrativ nu a avut în vedere faptul că nu a fost aprobată cererea de rambursare nr. x Astfel, împrejurarea că nu a fost aprobată această cerere de rambursare, nu influenţează caracterul de plată nedatorată a sumei constatată neeligibilă, întrucât baza de pornire a fost stabilită eronat, reclamanta raportându-se la suma de 2.730.674,84 RON, sumă care depăşea 10% din valoarea cheltuielilor eligibile pentru linia bugetară 5.3, ce era în cuantum de 1.997.244,34 RON.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano - Catolică Timişoara, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano - Catolică Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 647 din 16 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 noiembrie 2020.