Appeal against refusal to suspend execution of financial correction in public funding case dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra Neamţ, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, a solicitat anularea Notei de neconformitate nr. x/29.10.2019 şi a Deciziei nr. 17/09.01.2020 de soluţionare a contestaţiei, precum şi suspendarea executării Notei de neconformitate nr. x/29.10.2019 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 26 din 23 aprilie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a disjuns cererea având ca obiect anularea actului administrativ, de cererea având ca obiect suspendarea executării actului administrativ,

- a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect suspendarea executării actului administrativ, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra Neamţ, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional,

- a dispus restituirea către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra Neamţ, prin Primar a cauţiunii în valoare de 9.400 RON consemnate la A. S.A. la dispoziţia Curţii de Apel Bacău cu recipisa nr. x din 27.03.2020, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

- pentru cererea având ca obiect anularea actului administrativ s-a dispus formarea unui dosar separat pe rolul Curţii de Apel Bacău, în care s-au depus toate înscrisurile detaşate din dosarul nr. x/2020, ce au legătură cu obiectul cererii disjunse.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 26 din 23 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra Neamţ, prin Primar, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, să se dispună suspendarea executării Notei de neconformitate nr. x/29.10.2019 până la soluţionarea definitivă a dosarului cu nr. x/2020, dosar disjuns din prezentul dosar, având ca obiect anularea actelor administrative contestate.

Recurenta-reclamanta a învederat că, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, în cauză este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, aceasta constând în în împovărarea unităţii administrativ teritoriale cu suportarea suplimentului de 25% pentru ca proiectele să fie implementate, în contextul în care derulează alte proiecte şi a alocat deja aceste sume pentru credite, salarii şi cheltuieli necesare.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, recurenta-reclamantă a arătat că aceasta constă în imposibilitatea implementării în condiţii normale a celor două proiecte, deoarece, la demararea procedurilor de implementare a Proiectelor Cod SMIS 124829 şi Cod SMIS 124828, s-a prevăzut o sumă care acum este redusă cu 25%, în mod injust.

De asemenea, recurenta-reclamantă a apreciat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea finanţelor publice nr. 273/2006, instanţa de fond reţinând în mod greşit că, necesitatea realizării unei rectificări bugetare ar fi lipsită de relevanţă.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a susţinut că suspendarea notei de neconformitate are rolul de a permite implementarea Proiectelor Cod SMIS 124829 şi Cod SMIS 124828 în condiţii care să satisfacă atât interesul şi rolul social al autorităţii publice care a aplicat şi promovat aceste proiecte, cât şi cerinţele impuse de disciplina bugetară.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 06 iulie 2020, intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra Neamţ prin Primar este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a a ajuns la soluţia din sentinţa recurată; Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă, în esenţă, o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor susţinerilor formulate de acestea.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil.

Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Examinând criticile de nelegalitate expuse de reclamantă, Înalta Curte le apreciază a fi nefondate, prima instanţă constatând în mod corect că, în cauză, nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării Notei de neconformitate nr. x/29.10.2019.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la motivele invocate de reclamantă, care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenţei dreptului. Pe cale de consecinţă, împrejurările de fapt şi de drept care ar putea contura existenţa unui caz bine justificat nu pot coincide cu motivele de nelegalitate a deciziei contestate, ce reclamă o cercetare amănunţită, pe baza unui probatoriu mult mai complex decât cel necesar pentru decelarea facilă a elementelor care afectează forma sau conţinutul actului administrativ a cărui executare s-a cerut a fi suspendată.

În raport de aceste consideraţii de ordin teoretic, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat, drept caz bine justificat pentru temporizarea efectelor deciziei contestate, pe de o parte, argumente ce constituite veritabile motive de nelegalitate a deciziei de impunere, ce pot forma obiectul analizei doar în cadrul unei acţiuni în anulare, iar pe de altă parte, argumente care nu pot conduce la concluzia îndeplinirii acestei condiţii.

Astfel, în acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curtea reţine că, aspectele învederate la fond, cu privire la faptul că reclamanta ar fi fost îndreptăţită să introducă în caietul de sarcini cerinţa privind experţii de care ofertantul înţelegea să se folosească, necesită examinarea unor împrejurări ce exced analizei sumare realizată în cadrul cererii de suspendare, astfel încât, nu pot fi considerate argumente în sensul dovedirii cazului bine justificat.

În ceea ce priveşte criticile din recurs, referitoare la împovărarea autorităţii locale cu plata suplimentului de 25%, pentru ca proiectele să fie implementate, precum şi necesitatea realizării unei rectificări bugetare în acest sens, Înalta Curte apreciază că, aceste critici nu pot fi reţinute ca indicii de nelegalitate care să dovedească aparenţa de nelegalitate a actului administrativ contestat, fiind mai degrabă argumente în susţinerea îndeplinirii condiţiei pagubei iminente, decât a cazului bine justificat.

În plus, o eventuală suspendare a executării actului administrativ până la soluţionarea fondului litigiului nu ar rezolva această situaţia, reclamanta nefiind îndreptăţită să primească şi diferenţa dintre suma solicitată şi suma efectiv rambursată, corecţia financiară în cuantum de 25% fiind deja scăzută din valoarea sumei virate de către pârât reclamantului, în temeiul contractului de finanţare.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în cauză, nu au fost reliefate, de către reclamantă, împrejurări care să constituie un caz bine justificat, în accepţiunea dată de legiuitor acestei cerinţe, conform definiţiei din cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa de control judiciar reţine că îndeplinirea doar a uneia dintre cerinţele cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu poate conduce la admiterea cererii de suspendare. Prin urmare, în lipsa dovedirii cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea elementelor doveditoare ale pagubei iminente, această condiţie, prin ea însăşi, în lipsa cazului bine justificat, neavând aptitudinea de a schimba soluţia pronunţată în prezentul recurs.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra Neamţ prin Primar, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra Neamţ prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 26 din 23 aprilie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 noiembrie 2020.