CNSAS wins: defendant's appeal over Securitate collaborator status dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 17.10.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 791 din 23 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea reclamantului, în sensul că a fost constatată calitatea pârâtului de colaborator al securităţii.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul A., fiind criticată sentinţa atacată.

Recurentul-pârât a arătat că indicarea generică a unor informaţii despre alte secte care atunci erau interzise prin legi, precum şi despre cei care intenţionau să treacă fraudulos frontiera, care era o infracţiune de sine stătătoare stipulată de lege, nu indică şi nu rezultă în niciun fel că li s-ar fi restrâns drepturile şi libertăţile fundamentale persoanelor vizate.

A precizat recurentul că între vocaţia unei activităţi de a suprima sau îngrădi drepturile sau libertăţile fundamentale ale unei persoane şi suprimarea sau îngrădirea efectivă a acestora există o linie de delimitare solidă. Această diferenţă a fost subliniată inclusiv de legiuitor, care a impus condiţia expresă ca activităţile persoanei în cauză să fi suprimat sau îngrădit aceste drepturi sau libertăţi fundamnetale, recurentul apreciind că acest lucru nu reiese din nicio notă informativă existentă în mapa persoanei recrutate.

Recurentul a arătat că toate notele informative prezentate de reclamantul CNSAS drept probe în susţinerea acţiunii sunt fie documente cu caracter general care reiau directive ale vechiului regim, fie note care nu dovedesc vreo vătămare efectivă a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale vreunei persoane.

1.4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

2.1.1 Cu privire la excepţia nulităţii recursului

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate în cererea de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimatul-reclamant cu privire la nulitatea recursului nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.

2.1.2. Cu privire la fondul recursului

Prin cererea introductivă, reclamantul CNSAS a solicitat instanţei constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului A..

Instanţa de primă jurisdicţie a admis acţiunea reclamantului şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Astfel, reţine instanţa de fond că din notele informative aflate la dosar a rezultat denunţarea apartenenţei la grupări religioase neagreate de regimul comunist şi denunţarea intenţiei de a părăsi ţara a unor persoane determinate, situaţii care nu pot fi calificate altfel decât ca denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a formulat recurs, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, întrucât notele prezentate nu dovedesc vreo vătămare efectivă a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale vreunei persoane.

Criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, care reţine corecta aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei de către instanţa de fond.

Analizând notele informative existente la dosar, Înalta Curte reţine că informaţiile furnizate de recurent se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului."

Înalta Curte constată că voinţa legiuitorului a fost în sensul de a pune pe acelaşi plan, sub aspect probator, notele şi informaţiile scrise de informatori cu consemnările lucrătorilor Securităţii, toate aceste documente bucurându-se de prezumţia relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit, consemnările cuprinse în note trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârşite de persoane determinate sau cel puţin determinabile.

Instanţa de control judiciar reţine, în deplin acord cu cele reţinute de prima instanţă sesizată, faptul că prima condiţie, care se referă la furnizarea unor informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită, întrucât în notele informative aflate la dosar se face referire la atitudini potrivnice regimului comunist.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat, în jurisprudenţa sa constantă în această materie, că informaţiile referitoare la apartenenţa unei persoane la o grupare religioasă, în condiţiile în care ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noţiunea de religie, reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunţarea acestei apartenenţe îndreptăţeşte reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii. De asemenea, Înalta Curte reţine că dreptul oricărei persoane de a părăsi orice ţară, inclusiv cea de origine era stipulat de pactele internaţionale la care România era parte, iar intenţia unor persoane de a părăsi ţara era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului.

Reţine instanţa de control judiciar că este îndeplinită în speţă şi cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de lege menţionat, aceea ca informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informaţiilor, recurentul-pârât a conştientizat că asupra persoanelor vizate de informaţiile respective pot fi luate măsuri de urmărire şi verificare, prin care se încalcă dreptul la viaţă privată şi a vizat această consecinţă.

Ca atare, informaţiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că activitatea desfăşurată de recurentul-pârât în calitate de informator al organelor de securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 791 din 23 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 5 noiembrie 2020.