Budgetary interest upheld after creditor-account credit date fixes late-payment delay.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) dismissed the appeal as unfounded, upholding the trial court's decision that had rejected the claimant's action to annul an administrative act (minutes establishing budgetary debts for late-payment interest) related to an EU-funded project. The dispute concerned whether payment of the principal debt occurred on 29 December 2016 (the date of the bank transfer order) or 17 January 2017 (the date the creditor's account was credited), which determined the number of days of delay (128 vs. 148) and thus the interest calculation. The court held that under Article 1497 of the Civil Code, payment by bank transfer is deemed made on the date the creditor's account is credited, not the transfer date; Article 1504 (regarding proof of payment) was inapplicable, and the interest was correctly calculated under Article 42(1) and (4) of Government Emergency Ordinance No. 66/2011 from the enforceable title date (23 August 2016) until the actual credit date (17 January 2017), resulting in 148 days. The court also rejected the respondent's plea of nullity of the appeal, finding the grounds invoked (Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code) were sufficiently developed.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 1497 C. civ, art. 1504 din Legea nr. 287/2009, art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 42 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Budgetary interest upheld after creditor-account credit date fixes late-payment delay: Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate în cererea de recurs se circumscriu motivului de casare invocat în susţinerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimatul-pârât cu privire la nulitatea recursului nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 20 iunie 2017, reclamanta UAT Judeţul Ilfov a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, anularea Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.01.2017, privind proiectul "Reabilitare, modernizare, dezvoltare, extindere şi echipare Centrul de Plasament nr. 6 Voluntari, jud. Ilfov", axa 3, domeniul majoritar 3.2, cod SMIS 16933, trimisă prin adresa nr. x/26.01.2017 înregistrată la Judeţul Ilfov - Consiliul Judeţean cu nr. 942/31.01.2017.
1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4510 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta UAT JUDEŢUL ILFOV.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta UAT JUDEŢUL ILFOV, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a reţinut greşit ca fiind aplicabile doar prevederile art. 1497 C. civ., neluând în considerare prevederile art. 1504 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ.
Recurenta a precizat că data efectuării plăţii titlului de creanţă de către Consiliul Judeţean Ilfov este 29.12.2016 şi nu 17.01.2017, aşa cum este menţionat în procesul-verbal care însoţeşte adresa MDRAPFE. În consecinţă, a arătat recurenta că cuantumul dobânzii datorate trebuie calculat la un număr mai mic de zile, respectiv 128 de zile şi nu 148.
1.4. Apărările intimatului
Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, motivat de faptul că recurenta nu a dezvoltat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
2.1.1 Cu privire la excepţia nulităţii recursului
Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate în cererea de recurs se circumscriu motivului de casare invocat în susţinerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimatul-pârât cu privire la nulitatea recursului nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.
2.1.2. Cu privire la fondul recursurilor
Prin cererea introductivă reclamanta a supus controlului judiciar decizia emisă de pârât, solicitând anularea Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.01.2017.
Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând faptul că stingerea prin plată a debitului principal a avut loc la data de 17 ianuarie 2017, rezultând un număr de 148 de zile de întârziere, aşa cum corect a calculat pârâtul.
A reţinut instanţa că este real că Ordinul de plată nr. x prin care s-a achitat debitul principal în sumă de 102.616,40 RON, datează din 29 decembrie 2016, însă a reţinut aplicarea prevederilor art. 1497 C. civ., care reglementează data plăţii prin virament bancar, în conformitate cu care "Dacă plata se face prin virament bancar, data plăţii este aceea la care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani care a făcut obiectul plăţii".
Reţinând că, potrivit art. 1497 C. civ., mai sus redat, data plăţii este cea a alimentării contului creditorului, iar - aşa cum reiese din extrasul de cont de la fila x - contul pârâtului a fost creditat cu suma de 102.616,40 de către reclamantă în data de 17 ianuarie 2017, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că aceasta din urmă este data plăţii, până la care se calculează dobânzile de întârziere.
Criticile formulate de recurentă vizează numai numărul de zile de întârziere a plăţii creanţei bugetare ce a fost avută în vedere la efectuarea calcului dobânzilor.
Or, din datele dosarului nu se poate reţine o aplicare greşită a prevederilor art. art. 1497 C. civ., cu referire la art. 1504 din acelaşi cod, având în vedere că acest din urmă text legal reglementează dovada plăţii prin virament bancar.
În cauza de faţă este necontestat faptul că obiectul litigiului îl constituie data plăţii, nefiind contestată efectuarea acesteia.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte în deplin acord cu cele reţinute de instanţa de fond constată că potrivit prevederilor art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 momentul la care titlul de creanţă a devenit executoriu a fost data de 23.08.2016, aceasta fiind data primirii adresei transmisă de intimatul-pârât.
Astfel, a rezultat faptul că de la data de 23.08.2016 şi până la data de 17.01.2017, data la care a fost creditat contul pârâtului cu suma datorată, sunt 148 de zile, iar dobânda a fost calculată în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, cu respectarea dispoziţiilor legale.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul formulat de Judeţul Ilfov - Consiliul Judeţean Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 4510 din 22 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 5 noiembrie 2020.