Mootness of salary reclassification action due to prior administrative decision granting claimed reference values

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.11.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. anularea Hotărârii nr. 20/11.10.2017 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Timişoara, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanţi;

2. anularea în parte a Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 şi a Deciziei nr. lO2/A/16.06.2017 emise de Curtea de Apel Timişoara, în ceea ce priveşte valoare de referinţă sectorială de 405 majorată cu 10%, precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia;

3. obligarea pârâtei Curtea de Apel Timişoara la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Curţii de Apel Timişoara, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015, plus 10%, respectiv 445,5 RON, începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţelor sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit aferent perioadelor cuprinse între 09.04.2015 - 30.11.2015 (VRS de 405 RON) şi respectiv 01.12.2015 - 01.06.2017 (VRS de 405 RON + 70%=445,5 RON), iar pentru reclamanta M., doar începând cu data de 01.07.2016 şi până la data de 01.06.2017 şi pentru reclamanta N., doar începând cu data de 14.11.2016 şi până la data de 01.06.2017;

4. obligarea pârâtului MINISTERULUI JUSTIŢIEI, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică şi conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcţie din familia ocupaţională Justiţie, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza aceloraşi acte normative, pentru personalul auxiliar şi conex din cadrul Parchetelor şi din cadrul Curţilor de Apel care au admis contestaţiile şi au dispus recalcularea salariilor conform grilelor de la Parchete, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

5. obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 09.04.2015, şi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 01.12.2015, şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care solicităm a se aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

6. fără cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1461 din 27 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi, ca atare, a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.

A fost admisă cererea reclamanţilor, a fost anulată în parte Hotărârea nr. 20/11.10.2017 şi Deciziile nr. 32/A/03.02.2017 şi nr. 102/A/16.06.2017 în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi.

A fost obligată pârâta Curtea de Apel Timişoara să emită reclamanţilor decizii prin care indemnizaţia să fie calculată cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând din 09.04.2015, majorată cu 10% din data de 01.12.2015.

A fost obligat pârâtul Tribunalul Arad la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectoriale de 405 şi venitul efectiv plătit începând cu data de 09.04.2015, actualizat cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzilor legale calculate de la data scadenţei până la data plăţii efective.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Curtea de Apel Timişoara, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că cererea reclamanţilor este întemeiată în mod greşit pe efectele pretins retroactive ale Deciziei nr. 794/2016 ale Curţii Constituţionale, întrucât nici normele legale în vigoare, nici susmenţionata decizie a Curţii Constituţionale nu au prevăzut că salariul maxim aflat în plată la data de 09.04.2015 a fost calculat în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, iar la data de 01.12.2015 în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 445 RON.

La data de 30.09.2020, recurenta Curtea de Apel Timişoara a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza, respingerea acţiunii reclamanţilor ca fiind rămasă fără obiect, întrucât prin Decizia nr. 79/2018 au fost acordate reclamanţilor drepturile salariale solicitate.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recursul formulat urmează a fi admis în considerarea emiterii la data de 29.05.2018 a Deciziei nr. 79 a Curţii de Apel Timişoara.

Instanţa de control judiciar constată că prin Decizia nr. 79/2018 s-a stabilit indemnizaţia de încadrare brută lunară, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială, în funcţie de fiecare perioada de timp individualizată, prevăzută expres în decizie, pentru personalul auxiliar şi conex de la Curtea de Apel Timişoara.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că emiterea acestei decizii, prin care este soluţionată şi cererea ce face obiectul cererii de chemare în judecată, a avut loc înainte de finalizarea definitivă a procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care Înalta Curte, în raport cu art. 194 lit. c) C. proc. civ., apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Prin decizia indicată a fost stabilită o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată şi pentru aceeaşi perioadă, fiind astfel soluţionată de către recurent cererea reclamanţilor.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum şi plata dobânzilor şi a actualizării cu rata inflaţiei.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, urmând ca în raport de soluţia admiterii excepţiei, să admită recursul formulat, să caseze sentinţa atacată şi, rejudecând cauza să respingă acţiunea reclamanţilor pentru acest motiv.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea instanţei de fond şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea reclamanţilor ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 1461 din 27 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea reclamanţilor ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 5 noiembrie 2020.