Hospital's status as insurance creditor for compensation payable by the Policyholders' Guarantee Fund under Law No. 213/2015

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Spitalul judeţean de Urgenţă Dr. Constantin Opriş Baia Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantarea a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 8714/28.08.2017.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul a respins în mod nelegal plata sumei de 1146,17 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare stabilite prin sentinţa civilă nr. 441/2015 pronunţată de Judecătoria Baia Mare pentru pacientul A.. Reclamantul a arătat că are calitatea de creditor de asigurare în raport de prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea 213/2015, prevederi care se coroborează cu dispoziţiile art. 11 pct. 3 şi 4 din Legea nr. 136/1995 şi Legea nr. 213/2005.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1101 din 9 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea reclamantului şi a fost anulată Decizia nr. 8714/28.08.2017. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1146,17 RON despăgubire.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantarea a Asiguraţilor, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a susţinut că creanţa pe care o are spitalul nu rezultă dintr-un raport de asigurare, iar FGA efectuează plăţi din disponibilităţile sale către creditorii de asigurări, deţinători ai unei/unor creanţe de asigurare, conform art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 213/2015.

De asemenea, recurentul a arătat că unitatea medicală nu se încadrează în categoria persoanelor îndrituite să solicite direct despăgubiri de la asigurator, nefiind o persoană păgubită prin vătămare corporală sau deces ori avarierea sau distrugerea de bunuri.

Recurentul a arătat că furnizorul de servicii medicale a asigurat asistenţa medicală în temeiul contractului de asigurare medicală de sănătate pe care Casa de asigurare de sănătate îl are încheiat cu victima accidentului rutier, iar în temeiul acestui contract poate solicita contravaloarea cheltuielilor efectuate şi nu în temeiul contractului RCA al vinovatului de producerea accidentului.

Recurentul a susţinut că unitatea medicală nu este îndrituită să solicite direct despăgubiri de la FGA decât dacă are calitatea de asigurat.

A invocat Decizia RIL nr. 22/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a supus controlului judiciar decizia emisă de pârât, prin care a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor solicitate.

Instanţa de primă jurisdicţie a admis acţiunea reclamantului, reţinând în esenţă faptul că prin sentinţa penală nr. 441/2015 pronunţată de Judecătoria Satu Mare s-a dispus, în temeiul art. 397 Noul C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, obligarea asiguratorului S.C. B. S.A să plătească părţii civile Spitalul judeţean de Urgenţă Dr. Constantin Opriş Baia Mare suma de 1146,17 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Reclamantul a formulat cerere de plată înregistrată de pârât cu nr. x din 13.04.2017, iar prin decizia nr. 8714/28.08.2017 pârâtul a respins cererea sa de plată, reţinând prin decizia menţionată ca temei al respingerii faptul că Spitalul nu are calitatea de creditor de asigurare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul, apreciind că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale.

Analizând actele şi lucrările cauzei, Înalta Curte nu poate primi argumentele recurentului subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., constatând că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea 213/2015 definesc creanţele de asigurări ca fiind creanţele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanţe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilităţile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizaţii, precum şi primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare;

Dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea 213/2015 stabilesc: "În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior."

Înalta Curte constată că reclamantul are calitatea de persoană păgubită, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea 213/2015, fiind persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

Instanţa de control judiciar constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut existenţa obligaţiei de plată a asigutătorului S.C. B. S.A. faţă de reclamant, stabilită cu putere de lucru judecat prin sentinţa penală nr. 441/2015 pronunţată de Judecătoria Baia Mare.

În acest context, apar ca vădit neîntemeiate susţinerile recurentei potrivit cărora creanţa reclamantului nu ar rezulta dintr-un raport de asigurare, iar acesta nu s-ar încadra în categoria persoanelor îndrituite să solicite despăgubiri direct de la asigurător.

Contrar susţinerilor recurentului, intimatul-reclamant are calitatea de a solicita direct despăgubiri de la FGA, dat fiind că este creditor de asigurare în înţelesul art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015, astfel cum s-a arătat mai sus, iar potrivit art. 11 din acelaşi act normativ "Fondul asigură efectuarea plăţii indemnizaţiilor/despăgubirilor din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condiţiilor şi plafonului de garantare stabilite de prezenta lege".

Decizia nr. 26/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că FGA nu poate avea calitatea de parte responsabilă civilmente, este lipsită de relevanţă în condiţiile în care, în speţă, pârâtul nu este chemat să răspundă în această calitate.

Decizia nr. 80/2017 a Curţii Constituţionale a României nu poate determina o soluţie diferită în cauză, atâta timp cât decizia FGA atacată a fost emisă chiar în procedura necontencioasă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 213/2015.

Este lipsită de relevanţă şi referirea la decizia nr. 22/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (complet RIL) în condiţiile în care prin hotărâre judecătorească definitivă asigurătorul a fost obligat la plata despăgubirilor către reclamantul furnizor de servicii medicale.

Pentru toate aceste motive, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1101 din 9 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 5 noiembrie 2020.