FGA moral damages quantification and reliance on pending civil judgment in expropriation of insurance claims
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the Insured Persons' Guarantee Fund, upholding the lower court's order to pay the plaintiff the difference between 25,000 EUR and the amount previously awarded for moral damages. The dispute arose in administrative litigation where the plaintiff challenged a decision by the Guarantee Fund, which acted as the subrogated insurer for an insolvent insurance company, that had granted only partial compensation for moral damages resulting from a 2010 traffic accident caused by a third party. The appellant argued that the compensation should be calculated based on its internal procedure regarding days of medical care and that the lower court erred by relying on a non-final civil judgment from a parallel civil proceeding that had awarded 25,000 EUR for the same injuries. The Court rejected these arguments, holding that the lower court correctly applied the law by aligning the compensation with the value recognized in the analogous civil case to ensure just reparation for the severe, irreversible physical and psychological suffering endured by the victim, thereby finding no grounds for cassation under the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 262 din Legea nr. 85/2014, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; FGA moral damages quantification and reliance on pending civil judgment in expropriation of insurance claims: The dispute arose in administrative litigation where the plaintiff challenged a decision by the Guarantee Fund, which acted as the subrogated insurer for an insolvent insurance company, that had granted only partial compensation for moral damages resulting from a 2010 traffic accident caused by a third party. The appellant argued that the compensation should be calculated based on its internal procedure regarding days of medical care and that the lower court erred by relying on a non-final civil judgment from a parallel civil proceeding that had awarded 25,000 EUR for the same injuries. The Court rejected these arguments, holding that the lower court correctly applied the law by aligning the compensation with the value recognized in the analogous civil case to ensure just reparation for the severe, irreversible physical and psychological suffering endured by the victim, thereby finding no grounds for cassation under the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea formulată la data de 27.02.2017 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat instanţei de contencios administrativ:
- Anularea în parte a Deciziei nr. 3407 emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de 22.09.2016 prin care i s-a admis în parte cererea de plată formulată şi înregistrată sub nr. x/18.01.2016 la F.G.A., cerere prin care a solicitat să fie despăgubit din disponibilităţile F.G.A. cu suma de 25.000 euro daune morale, 260 cheltuieli materiale şi 3480 RON cheltuieli de judecată, pentru prejudiciile cauzate prin fapta ilicită a numitului B., din data de 18.08.2010 de pe DJ101, comuna Baloteşti, jud. Ilfov, accident în care au fost implicate autoturismul cu număr de înmatriculare x, condus de către B., care, pe fondul unei vitezei excesive si al nepăstrării unei distanţe de siguranţă, a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare x, autoturism condus de către reclamant;
- Acordarea în întregime a sumelor reprezentând daune morale şi cheltuieli de judecată, solicitate de reclamant prin cerere de plată nr. x/18.01.2016, respectiv: suma de 25.000 euro, reprezentând daune morale şi suma de 3480 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3590 din 10 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR. A fost anulat art. 2 din decizia nr. 3407/16.01.2017 emisă de pârât. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului diferenţa dintre suma de 25.000 Euro şi suma reprezentând daune morale, consemnată la art. 1 din decizia anterior menţionată şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei contestate.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Fondul de Garantare a Asiguraţilor, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurentul a arătat că reclamantul a întrunit condiţiile pentru a solicita plata de la FGA, este creditor de asigurare, a formulat cererea de plată în termenul prevăzut de lege, însă FGA a admis în parte cererea de plată raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, în baza cărora se poate aprecia întinderea daunelor morale, în lipsa unor criterii legale stabilite de legiuitor.
A arătat recurentul faptul că FGA a adoptat o procedură internă, raportându-se la numărul de zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, a precizat recurentul că gravitatea prejudiciului moral este un criteriu de stabilire a cuantumului indemnizaţiei numai orientativ şi nu exact, pe lângă acesta trebuie avut în vedere şi criteriul echităţii.
A arătat recurentul că prin aprecierea instanţei de fond aceasta a soluţionat şi apelul declarat de intimatul-reclamant, obligând FGA la plata diferenţei dintre suma de 25.000 euro şi suma achitată de FGA, stabilind o prezmţie de legalitate a respectivei sentinţe, în afara cadrului procesual din prezenta cauză, ceea ce a apreciat recurentul că este inadmisibil.
Recurentul a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere şi nu a reuşit să înţeleagă că FGA nu este un asigurator sau reasigurator, ci funcţionează în baza unei legi speciale şi nu preia riscul neexecutării contractului de asigurare, pe care l-a încheiat asiguratorul falimentar.
Recurentul a arătat că disponibilităţile FGA sunt limitate, creditorii de asigurări beneficiază de condiţii de despăgubire similare, iar FGA asigură aplicarea unui tratament echitabil şi similar tuturor creditorilor de asigurări, care au solicitat plata despăgubirilor/indemnizaţiilor din disponibilităţile sale.
1.4. Apărările intimatului
La dosarul de recurs intimatul A. a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului formulat, având în vedere că motivele de recurs invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
2.1.1 Cu privire la excepţia nulităţii recursului
Analizând motivele de recurs formulate de recurent, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate în cererea de recurs se circumscriu motivului de casare invocat în susţinerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimatul-reclamant cu privire la nulitatea recursului, nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.
2.1.2. Cu privire la fondul recursului
Prin cererea introductivă, reclamantul a supus controlului judiciar decizia emis de pârât.
Instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantului, reţinând în esenţă faptul că, în urma unui accident de circulaţie produs din culpa unei terţe persoane, reclamantul a suferit leziuni corporale a căror vindecare a presupus un tratament medical complex.
Prin sentinţa civilă nr. 4079/02.07.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI- civilă, C. S.A., în calitate de asigurător al persoanei vinovate de producerea accidentului, a fost obligată să plătească reclamantului echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 25.000 Euro cu titlu de daune morale şi 260 RON reprezentând daune materiale.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinţei, judecarea cauzei fiind suspendată în temeiul art. 262 din Legea nr. 85/2014.
În acest context, a reţinut instanţa de primă jurisdicţie faptul că reclamantul a învestit autoritatea pârâtă cu o cerere de plată, prin care a solicitat să fie despăgubit cu sumele menţionate în dispozitivul sentinţei civile menţionate mai sus.
Prin decizia ce face obiectul controlului judiciar, pârâtul FGA a admis cererea de plată pentru suma de 260 RON, reprezentând daune materiale şi 36.000 RON, cu titlu de daune morale.
Din considerentele deciziei emisă de pârât reiese că pentru cuantificarea daunelor morale au fost avute în vedere criterii precum legislaţia şi jurisprudenţa naţională, practica societăţilor de asigurare, propria practică, coroborate cu condiţiile de trai din ţară.
Instanţa de fond a reţinut că, deşi pârâtul a invocat jurisprudenţa instanţelor naţionale, acesta nu a observat o hotărâre judecătorească pronunţată chiar în cazul reclamantului, în care s-au acordat daune morale în cuantum de 25.000 de Euro, o sumă net superioară celei stabilite prin decizia contestată. De asemenea, a constatat instanţa de fond că este lipsită de relevanţă împrejurarea că sentinţa civilă nr. 4079/02.07.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI- civilă nu este definitivă, deoarece în speţă nu se discută autoritatea de lucru judecat a respectivei hotărâri, ci împrejurarea că o instanţă imparţială a cuantificat daunele morale cuvenite reclamantului pe baza unui raţionament pe care l-a expus pe larg în considerentele hotărârii.
Recurentul a criticat sentinţa instanţei de fond, arătând în esenţă că au fost acordate intimatului-reclamant despăgubirile corect, având în vedere procedura internă de raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările cauzei constată că instanţa de fond a dat o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale şi, a apreciat în mod just asupra despăgubirilor solicitate cu titlu de daune morale.
Instanţa de control judiciar nu poate primi criticile formulate de recurent, având în vedere că instanţa de fond a făcut o raportare echivalentă cu privire la suma solicitată cu titlu de daune morale, sumă ce a fost acordată într-o cauză similară, fără a aduce vreo ingerinţă în soluţionarea respectivei cauze, care se află la o altă instanţă.
Raportarea la suma reţinută de instanţa civilă a fost făcută de instanţa de fond ţinând cont de aspectele grave ale vătămării suferite de intimatul-reclamant, ţinând cont de întreg spectrul pe care îl presupune o asemenea vătămare în viaţa intimatului.
Or, Înalta Curte constată că este evident că nu se poate lua în considerare numai aspectul cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale la acordarea despăgubirilor constând în daune morale, aşa cum a susţinut recurentul, pentru că atunci nu s-ar avea în vedere tot ceea ce înseamnă vătămarea adusă în viaţa personală a intimatului, nu s-ar avea în vedere efortul depus de intimat pentru readaptarea capacităţii de muncă şi, de asemenea, s-ar minimaliza efortul intimatului de a interacţiona în societate, fără temerea de a fi discriminat.
Înalta Curte reţine că despăgubirile acordate de instanţa de fond reprezintă o justă şi îndreptăţită reparaţie morală pentru suferinţele profunde şi îndelungate, fizice şi psihice suferite de intimat, suferinţe care au schimbat în mod ireversibil restul vieţii acestuia.
Nefiind identificate motive de casare a hotărârii instanţei de fond, Înalta Curte va respinge recursul formulat.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 3590 din 10 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 5 noiembrie 2020.